La curtea lui Urmuz - Toţi oamenii sunt fraţi

Afirmaţia este pusă în seama lui Confucius, apare în scrierile acestuia şi ea este titlul unei cărţi apărute în 2019 simultan în româneşte (la Editura RawexComs, Bucureşti) şi în chinezeşte (tradusă de Dong Xixiao). Autorul este cunoscutul sinolog Constantin Lupeanu, primul român care a primit Marele Premiu al Sinologiei (august 2016), diplomat de carieră, la început de carieră fiind „un învăţăcel în Capitala de Nord” (primul capitol din carte), urcând apoi până la rangul de ambasador sau şef de misiune în Ambasadele României din Thailanda, Singapore, Myanmar şi Vietnam; a fost directorul Institutului Cultural Român de la Beijing după 2014. Scriitor şi traducător - a tradus mult, uneori în colaborare cu familia sau cu prieteni chinezi, din chineză în română şi invers, inclusiv un volum cu poeme eminesciene. Jos pălăria!
Cartea a fost scrisă „la comandă”, ni se spune încă din primul rând, pentru „o serie de [cărţi cu] însemnări ale străinilor din China sau despre China” pe care Editura Zhongyi din Beijing tocmai o lansa, şi a fost scrisă greu - dar se citeşte uşor! Mai precis, se citeşte cu interes, cu mare interes. Autorul nu este numai un fin şi profund cunoscător al culturii chineze, nu numai un scriitor cu vervă, profesionist, care ştie să-şi atragă cititorul, ci şi depozitarul unei experienţe diplomatice impresionante. A ajuns la Beijing în 1968, în plină revoluţie culturală, în plină rivalitate chino-sovietică, a asistat la întâlniri Mao-Ceauşescu - multe detalii semnificative, unele chiar picante, despre cei doi, despre viaţa din Ambasada României din Beijing, ba chiar şi din centrala din Bucureşti sunt povestite în carte.
Începutul este autobiografic, pornind dintr-un „regat străvechi numit Oltenia”, din familia autorului, trăitori „pe aceste pământuri de când ne ştim” - nedezminţite sunt de-a lungul cărţii credinţa în vechimea poporului român şi dragostea pentru strămoşi, cei care ne-au lăsat „culturile numite astăzi Cucuteni, Iisaia, Hamangia, Tărtăria şi din alte locuri încă neştiute”. De altfel, scriitorul-diplomat vorbeşte mai târziu, pe marginea unei expoziţii pe care a organizat-o la Beijing, despre surprinzătoarea asemănare a ceramicii de Cucuteni cu cea de Yangshao, de la forma vaselor la subtilele lor decoraţiuni. „Întâmplare sau destin comun?” e întrebarea din titlul capitolului respectiv - desigur, cu înclinare spre a doua posibilitate. Cele două culturi au fost contemporane şi multe alte legături între locuitorii din străvechime ai ţinuturilor noastre cu China sunt cunoscute sau doar plauzibile.
Cartea a doua a cărţii, capitol de fapt, prezintă pe scurt România, istorie, geografie, cultură, pentru informarea cititorului chinez; urmează un capitol/carte „în oglindă”, cu titlul „Continentul China”, spre beneficul cititorului român.
China văzută de aproape, din tren, pe stradă, în familii de localnici, celebra băutură Maotai, Confucius şi Lao Zi şi Kong Zi, tradiţii, legende şi imagini din prezentul extrem de dinamic, reala prietenie româno-chineză, primind consistenţă nu numai prin coincidenţa unor interese politico-strategice, ci şi prin schimburile culturale (promovate cu mare insistenţă şi succes chiar de autorul cărţii, mai ales în perioada de directorat ICR - merită consultată bibliografia acestuia, pentru exemplificare), o scurtă piesă de teatru (dedicată „împlinirii a 70 de ani de relaţii diplomatice şi cinstirii celor peste 5.000 de ani de contacte culturale şi legături între popoarele român şi chinez”) şi încă multe altele - cititorul este îndemnat să parcurgă cartea, chiar merită!

Ţi-a plăcut articolul? Atunci distribuie-l şi către prietenii şi partenerii tăi! Îţi mulţumim!

Pin It