La curtea lui Urmuz - Colegiul „Vlaicu Vodă”, la centenar

Despre şcoală în general, despre învăţământul românesc, de la cel din începuturi şi până la cel din zilele noastre, s-a scris enorm şi se tot scrie. Cuvinte frumoase, ziceri cu miez (şi reproşuri, desigur, mai ales când vine vorba despre actualitate...), semnate de oameni ai şcolii, de învăţaţi şi scriitori, de absolvenţi pur şi simplu. Nu reiau niciuna aici, aşa cum doar în treacăt menţionez, totuşi, nevoia de rememorare, nevoia de istorie - azi, când zgomotul informaţional (efect al „erei digitale”, dar şi venind dinspre surse interesate, mai mult sau mai puţin obscure) „închid” omenirea în prezent, cu ignorarea trecutului, vulnerabilizând, astfel, viitorul.
Cu atât mai binevenită, aşadar, sărbătorirea unei şcoli de tradiţia şi calibrul Colegiului Naţional „Vlaicu Vodă”, la împlinirea unui secol.
De fapt, nu este colegiu decât de la începutul mileniului ce tocmai a început. A fost şi şcoală medie, liceu tehnic, la înfiinţare a fost gimnaziu, mai mult de un deceniu a fost şi desfiinţat. Cu nostalgia absolventului de acum exact cincizeci de ani, m-am obişnuit să-i spun liceu...
Semnificaţia Centenarului Colegiului este mărită de vecinătatea Centenarului Marii Uniri: după realizarea administrativ-politică a României Mari, s-a trecut, explicit şi sistematic, la îndemnul Monarhiei şi al marilor oamenilor de cultură ai momentului, la „unificarea” de fond a noului stat, de la împărţirea teritorială şi legislaţia fostelor provincii la poştă, şcoală, biserică, administraţie locală, organizare în sens larg. Printre altele, imediat după Marele Război de Reîntregire, s-au înfiinţat universităţi româneşti la Cernăuţi, Cluj, Timişoara, tot atunci, şi în tradiţia reformatorului şcolii româneşti, Spiru Haret (1851-1912), s-a dat un nou impuls învăţământului primar şi gimnazial.
În acest context, în 1919, s-a înfiinţat Gimnaziul „Principele Nicolae” - desfiinţat, din motive economice, în 1933, reînfiinţat în 1945, desigur, fără numele dintâi, redenumit „Vlaicu Vodă” în 1967.
Centenarul va fi sărbătorit pe 4 octombrie (a doua zi este Ziua Internaţională a Educaţiei). Printre altele, se va lansa atunci o monografie a şcolii, scrisă de patru istorici „de meserie” de la Muzeul Judeţean Argeş din Piteşti.
Există două „precedente” ale acestei monografii. Prima, „Schiţă monografică a Liceului Vlaicu Vodă Curtea de Argeş, 1919-1969”, a fost scrisă de profesorul Tudose Dracu Moldovanul cu ocazia semicentenarului şcolii, a doua, intitulată „Liceul Vlaicu Vodă Curtea de Argeş. Trei pătrimi de veac, 1919-1994”, continuare a celei dinainte, este semnată de profesorii Ion Barbu şi Tudose Dracu Moldovanul.
La Centenar, diferenţele privesc nu numai sfertul de secol în plus, ci s-a plecat şi cu o orientare mai pronunţată spre cercetarea documentelor de arhivă (numai la Serviciul Judeţean al Arhivelor Naţionale - Argeş, din Piteşti, există un fond ce cuprinde câteva sute de dosare referitoare la această şcoală, de la înfiinţarea ei, în 1919, până în 1975) - de aici şi nevoia de a apela la specialiştii Muzeului Judeţean Argeş.
O carte necesară - revin cu gândul la primul paragraf, o carte foarte bogată în informaţii (nu numai minuţioase date de arhivă, ci şi lista tuturor profesorilor şi elevilor, atunci când s-a putut, cu fotografii de epocă), la care multă lume a pus umărul, care pe multă lume va interesa, sunt sigur de asta.
Gaudeamus igitur!

Ţi-a plăcut articolul? Atunci distribuie-l şi către prietenii şi partenerii tăi! Îţi mulţumim!

Pin It