ISTORII NECUNOSCUTE: România sub ocupaţie străină în Primul Război Mondial

Reluăm astăzi serialul despre acest subiect, având ca bază de documentare cartea lui Vergiliu N. Drăghiceanu "707 zile sub cultura pumnului german". După o ofensivă de succes în Transilvania împotriva trupelor austro-ungare, Armata Română a fost oprită de intervenţia celei imperiale germane. Presiunea forţelor Puterilor Centrale, mai bine echipate şi cu experienţa a doi ani de război, a determinat retragerea trupelor noastre, după mai multe bătălii pierdute în munţi şi în Oltenia. Concomitent au atacat pe frontul de sud şi trupele bulgaro-turce, astfel încât situaţia militarilor români a devenit critică. În 13/26 noiembrie 1916, după trecerea Oltului şi a Dunării de trupele germane, la Bucureşti începea evacuarea ministerelor şi a Marelui Cartier General. Peste capitală plutea fumul arhivelor arse, în timp ce toţi cei care voiau să scape din calea prăpădului, căutau soluţii de transport. Cinci zile mai târziu se auzeau bubuiturile tunurilor la sud-vest de Bucureşti şi acestea se apropiau din zi în zi. Ziua de 20 noiembrie/3 decembrie a fost cea a sfărâmării rezistenţei româneşti; se vorbeşte despre trădarea gen. Socec şi despre capturarea planurilor noastre de război, lângă Piteşti, unde fuseseră capturaţi ofiţeri stat-majorişti. În ziua următoare, clopotele anunţau apariţia aeroplanelor, care survolau capitala fără a bombarda. Coloanele de prizonieri germani defilau cu pâini de câte 1 kg sub braţ, în timp ce ai noştri făceau foamea la ei. Toţi încearcau să-şi facă provizii, magazinele erau golite şi pivniţele şi cămările umplute. Nu mai apăreau comunicate şi nici gazete.

 

Capitala cucerită

 

Centura de apărare a Bucureştiului a cedat şi cuceritorii mărşăluiau pe străzi. "Îi văd venind încununaţi de crizanteme. Cu puştile, ca un jug atârnat de gât, pentru a contrabalansa greutatea din spinare; merg fără niciun elan... parcă sunt transfiguraţi de un misticism religios. Evident, sunt într-un acces de nebunie morală: se simt în acest moment soldaţii Dumnezeului lor. Sunt trupe de elită: grenadirii armatei lui Falkenhyn, ce vin din luptele de la Chitila şi fortul Mogoşoaia, care cade cel dintâi. Merg în companii succesive, amestecate cu escadroane de cavalerie, plutoane de mitraliere, baterii şi trenuri de muniţii. Nenorociţii prizonieri ai noştri sunt printre ei. Îi prind la toate colţurile străzilor. Sunt într-o uniformă - aceeaşi de la mareşal până la ultimul soldat". (...) "Lumea imensă iudeo-germană, cocotele internaţionale ale varieteurilor, internaţii din Ialomiţa ( cu toţii în Bucureşti în număr de peste 50.000) aclamă şi defilează printre soldaţii ce au ocupat Palatul de la o poartă la alta". Ofiţerii inamici se instalează confortabil la Capşa, uşor intimidaţi de luxul combinat occidental-oriental pe care îl găsesc acolo şi de lumea bună care se bucura de redeschiderea localurilor. "Ocupanţii plătesc orice preţuri; toţi sunt plini de bani..."

De-a dreptul caraghioasă a fost controversa dintre comandantul suprem al frontului, Mackensen şi Falkenhayn supra întâietăţii celui intrat în Bucureşti. Oricum a doua zi, în 24noiembrie/7decembrie 1916, apar şi alte trupe: "O divizie bulgară în zdrenţe şi cu muzică de bâlci trece prin faţa Palatului: uralele lor sălbatice se aud la marginea cealaltă a Bucureştilor. Sute şi mii de convoiuri de care, furgoane, căruţe, trec zi şi noapte în curs de mai bine de două luni".

 

Jaf mascat de rechiziţii

 

"Tronurti ţărăneşti, velinţe, cufere preţioase, scurteici, scaune-fantezii, pirostrii, cazane, plăpumi sărăcăcioase, portrete în ulei, plăpumi de atlas peste care zac porci vii sau tăiaţi, găini, raţe, pianine, urmate de cirezi întregi de oi, vaci elveţiene, cai, etc. În oraş se fac rechiziţii la farmacii, drogherii; se fură pe stradă mai ales ceasornicele, ce sunt smulse cu forţa de bulgari; găinile, porcii sunt predilecţia germanilor. Dacă Bucureştii au fost oarecum ocrotiţi, faptul se datoreşte ambasadei americane. Ţara întreagă e în plin jaf: e dreptul de pradă al soldatului german, cerut de Blucher asupra Parisului după războiul cu Napoleon şi care se realizează la noi în curs de peste treizeci de zile, până la instalarea administraţiei militare, când avea să înceapă jaful reglementat oficial..."

 

 

 

 

Pin It