TABLETĂ DE SCRIITOR - A TRĂI CU TINE ÎNSUŢI ÎNTR-O FORMĂ SPIRITUALĂ CRETOARE

Cunoaştem cazurile unor asceţi, retraşi din tumultul vieţii într-un loc izolat şi liniştit, pentru a trăi cu ei înşişi, într-o viaţă spirituală creatoare. Aceştia sunt pustnici, cu o credinţă puternică în Dumnezeu, grăind cu păsările văzduhului, cu stelele călătoare ale speranţei, mereu cu spiritul înălţat spre Sfântul Duh, mai mult ai Cerului, decât ai Pământului. Credinţa lor îi purifică, le ascute gândurile, le armonizează simţămintele şi, până la urmă, se întâmplă marea minune: că pot emite idei înţelepte, care sunt transmise apoi, din gură în gură, din generaţie şi generaţie, ca zicale, sau măcar ca nişte spuneri filosofice, despre care auzim chiar peste veacuri.
Pentru un spirit critic şi deductiv, este logic faptul că orice efect are şi o cauză. De aceea, mă întreb: cum reuşesc astfel de oameni, puţin instruiţi, cu o cultură unilaterală, mai mult pe linie religioasă, să pătrundă cu atâta clar viziune în castelul celor înţelepţi? Să fie oare credinţa lor profundă singurul izvor de gânduri alese? Mă refer apoi la o altă categorie de asceţi: cei ai spiritului - oameni normali, care mănâncă şi beau în mod obişnuit, care au avut, în tinereţe, o viaţă socială şi sentimentală, au absolvit studii superioare temeinice, au o bogată lectură şi o largă relaţionare cu oameni instruiţi, şi care, spre bătrâneţe, se retrag în liniştea unei biblioteci bogate, într-un fost conac boieresc sau într-o casă părintească, la munte, avându-i acum ca singuri oaspeţi pe înţelepţii lumii, risipiţi prin cărţile lor celebre.
Un critic literar, pe care-l preţuiesc, îi spunea unui coleg al său, fost profesor de Limba şi literatura română, abia ieşit la pensie: "Până acum ai încercat să citeşti şi să scrii; ai realizat, deja, ceva apreciabil. Dar, de acum înainte, fiind liber de grijile zilelor ce ţi-au mai rămas, este timpul să te iei în serios! Ai încă toate şansele să ajungi un mare scriitor!" Folositor îndemn, pe care încerc şi eu să-l urmez: liniştea anilor bătrâneţii, care încă mai pot fi câţiva, îţi dau răgazul să realizezi şi să transmiţi toată experienţa anterioară, să foloseşti învăţămintele literaţilor şi filosofilor, pe care i-ai studiat, să aplici cele mai eficiente tehnici ale scrierii, pe care le-ai desprins din tot ceea ce ai citit şi acumulat până acum. Eşti un om liber, asemenea pustnicilor ascunşi în scorbura unei stânci, ori al înţelepţilor din penumbrele unor mari biblioteci şi ai suficient timp să te iei în serios şi să trăieşti cu tine însuţi într-o comuniune spirituală creatoare!

Ţi-a plăcut articolul? Atunci distribuie-l şi către prietenii şi partenerii tăi! Îţi mulţumim!

Pin It