Portret pe o margine de suflet: MIHAI TIŢA

Profesorul Mihai Tiţa este una dintre personalităţile intrate în istoria spirituală a oraşului Basarabilor. Spun asta pentru că vreme de 36 ani a purtat pe umerii săi activitatea culturală din Curtea de Argeş, în calitate de director al Casei de Cultură "George Topîrceanu". Nici acum nu stă "cuminte", la peste nouă decenii de viaţă. Încă drept, subţirel, cu ochii ageri şi vorba la locul ei, participă la toate întrunirile spirituale din oraşul reşedinţă a primei mitropolii româneşti.
Povestea vieţii sale începe în anul 1928, la 15 noiembrie, în satul Costeşti-Vâlsan, comuna Stroeşti (astăzi Muşăteşti), judeţul Argeş, când vede lumina zilei într-o familie de agricultori cu şapte copii. Tatăl, Constantin Georgescu, era cunoscut în sat cu supranumele "Costică al Tiţii" (adică al Sevastiţei). După supranume, funcţionarul primăriei l-a trecut în documente pe Mişu, cum îl alintau cei din familie, chiar cu numele Tiţa Mihai.
Ţinutul natal, al Văii Vâlsanului, i-a creionat în suflet interesul pentru frumos, iar mediul social, cu rezonanţe puternice rămase de la Constantin Dobrescu-Argeş, i-a sădit în inimă dragostea pentru lumină spirituală. Deci, fiul de ţărani se impune încă din copilărie ca vrednic şi destoinic şcolar, îndrăgind cartea, având înclinaţii spre ştiinţele exacte. După absolvirea şcolilor elementare şi liceale, urmează cursurile Facultăţii de Matematică-Fizică din Cluj-Napoca, devenind profesor în 1957 la Şcoala Generală din Stroeşti, unde o va întâlni pe tânăra dăscăliţă Silvia Davidescu, ce-i va deveni soţie.

Se va transfera, la cerere, la Şcoala Generală Valea Danului, unde va activa ca profesor şi director până în 1965. La catedră a manifestat profesionalism şi dăruire, dar pasiunea sa pentru cultură i-au făcut pe "cei de la cârma raionului" să-l pună pe Mihai Tiţa director la Casa de Cultură "George Topîrceanu" din oraşul cu pecete regală, unde a funcţionat până în 1991, când a ieşit la pensie. Aici s-a comportat ca un "Om pentru oameni", cum îl caracterizează semnificativ jurnalistul Doru Bobi într-un reportaj din cotidianul "Argeş Expres" (nr. 3028 din 30 august 2011). Dovadă a intensei sale activităţi stau mărturie, alături de fapte, numeroase distincţii, printre care amintim: Medalia "Meritul Cultural", clasa a II-a (semnată de Constantin Stătescu, Secretarul Consiliului de Stat), acordată în 1974, prin decret prezidenţial, apoi Ministerul Culturii îi oferă de mai multe ori "Diploma de Onoare" ori "Diploma de Merit".
Privind retrospectiv, profesorul Mihai Tiţa este şi el unul dintre "stâlpii de pridvor ai culturii argeşene" (expresia aparţine ziaristului-profesor Mihai Golescu), precum colegii săi din judeţ - Costin Alexandrescu, Valeriu Dobrin, Ion Grecu, Dorel Ştefănescu, Mihai Preoteasa, oameni de cultură de mare valoare, cu care de-altfel a colaborat fructuos. El a creat o aşa-zisă "Epocă-Tiţa". Este vorba despre importante proiecte şi manifestări, la care Mihai Tiţa şi-a adus o contribuţie esenţială pentru reuşita lor: înfiinţarea Societăţii Culturale "Neagoe Basarab", cu mobilizarea "Fiilor Argeşului", născuţi în Curtea de Argeş; organizarea Festivalului de muzică folk "Dulce Românie", cu un juriu condus de poetul Adrian Păunescu (s-au lansat solistele noastre de muzică folk Anca Heroiu, Graţiela Bârlă şi Geo Glinasti); iniţierea şi organizarea Festivalului de folclor "Carpaţi", cu participarea unor formaţii folclorice de prestigiu din ţară şi din străinătate; manifestări periodice sub genericul "Săptămâna culturii argeşene", cu invitaţi de mare anvergură din Bucureşti (Nichita Stănescu, Adrian Păunescu, Marin Sorescu, Dumitru M. Ion, Carolina Ilica, Marin Ioniţă, Gh. Vrabie, Gabriel Ţepelea, Augustin Z.N. Pop, Mihail Diaconescu, Dan Hăulică, Mircea Maliţa, precum şi pe istoricii Dan Berindei, Mihai Berza, Constantin Şerban, Florian Tucă şi alţii); organizarea manifestărilor numite "Întâlnirea de pe Transfăgărăşean", cu participarea formaţiilor folclorice din judeţele Sibiu şi Argeş; numeroase spectacole în Casa de Cultură şi în comunele din fostul raion Curtea de Argeş, cu mari artişti "Vedete, cap de afiş", pentru atragerea spectatorilor argeşeni; expoziţii permanente de artă plastică şi artă populară, cu lucrările unor celebri artişti locali sau din ţară etc.; s-a dezvoltat foarte mult şi mişcarea artistică de amatori (cu prezenţe la cote mai mult sau mai puţin valorice pe scenă, activau corul mixt şi corul de cameră, formaţii de teatru - proză, poetic şi de păpuşi -, brigăzi artistice, grupuri de satiră şi umor, miniaturi satirice, montaje literare, formaţii de muzică uşoară sau folk - dirijori Puiu Martinescu, Liviu Căliment, Diana şi Petre Ureche -, formaţii de dansuri, grupuri vocale, formaţii coregrafice, dans modern, balet - prof. Irina Slavu şi Virginia Dozescu); în anul 1978 se pun şi bazele unui cor de cameră, cu sprijinul regretatului profesor Gelu Ciuculescu (devenit apoi Corul "Orfeu", formaţia se menţine şi astăzi, pe scenele artistice din ţară şi chiar din străinătate).

"Cred că nu exagerăm considerându-l pe domnul Mihai Tiţa atât <<Părintele Corului Orfeu>> (de altfel, în 1993, i s-a conferit şi diploma de <<Membru de Onoare>> al corului), cât şi <<Părintele Ansamblului Argeşul>>. Pentru că de la înfiinţare, în 1968 şi până la pensionare se ocupă personal de organizarea, dezvoltarea şi perfecţionarea acestei formaţii artistice (coregrafi Leonte Socaciu şi Constantin Anduţă)", îmi spune în încheierea dialogului nostru profesorul Daniel Dejanu.
"Epoca Tiţa" este azi o veritabilă pagină de istorie spirituală a oraşului Curtea de Argeş, prin manifestările culturale din acea vreme păstrându-se, la parametrii duioşiei sufleteşti, tradiţiile şi istoria locală. Despre importanţa activităţii "puştanului Tiţa", cum îl alintă cu admiraţie prietenul său de-o viaţă, prof. Constantin Voiculescu, ar fi foarte multe de zis. Transcriem, însă două aprecieri sintetice: profesorul Tiţa era în Casa de Cultură "un camarad, un om de mare deschidere pentru cultură, un apreciat cunoscător al obiceiurilor şi tradiţiilor folclorice din zona Argeşului", remarca prof. Costin Alexandrescu în lucrarea "Arc peste timp" (p. 221), iar Constantin Voiculescu, în articolul "Un argeşean devotat culturii", publicat în "Argeş Expres", sublinia: "Privit din perspectiva celor peste cincizeci de ani de activitate, se poate spune cu certitudine că dl. Mihai Tiţa a fost în permanenţă credincios acestui triptic: ideal - dăruire - responsabilitate. Înzestrat cu o rară voinţă, el ştia să formuleze scopuri, să stabilească strategii şi să ia decizii de necontestat... Este un extrovertit sangvinic stabil, fire ce l-a ajutat să fie mereu sociabil şi săritor, hazliu şi vivace, cu aptitudini de conducere. Pe deasupra, în ciuda vioiciunii şi a rapidităţii mişcărilor, Mihai Tiţa este calm, un calm al înţelepciunii şi al stăpânirii de sine".

Anul acesta, mai spre finalul toamnei, prof. Mihai Tiţa va răsfoi în cartea vremii sale cea de-a 91 filă. Îi urăm LA MULŢI ANI, sperând că destinul îl va mai răbda puţin, măcar până la Centenar. Şi ca să-i mulţumim cum se cuvine pentru că a trudit la păstrarea spiritualităţii neamului, să-i aşezăm portretul pe marginea sufletului nostru de duminică!

Ţi-a plăcut articolul? Atunci distribuie-l şi către prietenii şi partenerii tăi! Îţi mulţumim!

Pin It