TABLETĂ DE SCRIITOR - UIMIT DE TOATE CÂTE MĂ ÎNCONJOARĂ

Uimirea este specific omenească, deoarece presupune o rezonanţă între simţuri şi raţiune. A te uimi înseamnă a tresări spontan la frumos, la nou, la măreţie şi generozitate. Uimirea stabileşte un echilibru acceptabil între simţuri şi gândire, atunci când gândirea preia o parte din vibraţiile simţurilor. Cele care percep primele momente inedite sunt simţurile, relaţionând prin ele însele: inima îţi bate mai tare, pulsul îţi creşte, respiraţia ţi se accelerează, muşchii ţi se înviorează, de parcă ai mângâia fiinţa sau obiectul uimirii tale.
Aceste porniri trupeşti sunt parţial specifice şi animalelor ori păsărilor - dar ele se opresc la nivelul primar ar perceperii. Omul însă este năvălit de pornirile simţurilor, precum toate urcă, la fel ca seva într-un pom spre creier - şi atunci uimirea este percepută logic - şi poate persista. Uimiţi de toate câte îi înconjoară sunt artiştii. "Eu nu strivesc corola de minuni a lumii!", scrie Lucian Blaga, în această splendidă dublă metaforă, rezumând în câteva cuvinte ceea ce eu încerc să vă explic într-o tabletă, şi anume: artistul îşi percepe mult mai sensibil uimirile şi se lasă încântat de întreaga lor spontaneitate şi splendoare. Mai mult încă: el le caută şi le amplifică, vrea să şi le însuşească, printr-o stare sublimă de a fi. Dar le explică, încercând să urce noi trepte de sensibilizare pe firul acestor emoţii, apelând la cuvinte. Dacă mai reuşeşte să şi le scrie, el se manifestă ca un mare artist.

Ţi-a plăcut articolul? Atunci distribuie-l şi către prietenii şi partenerii tăi! Îţi mulţumim!

Pin It