Amurgul valorilor sacre

Pasiunea pentru valorile superioare - de adevăr, bine şi frumos, după care ar trebui să se călăuzească oamenii în societate, este cea mai pură şi dezinteresată dintre pasiuni şi de aceea atât de puţin simpatică multor oameni. În locul valorilor sacre se instaurează tot mai mult patima "sentiment care copleşeşte pe om, întunecându-i adesea dreapta judecată" (D.E.X.), interesul pecuniar, lăcomia, dorinţa de parvenire ş.a. Să vedem care sunt cauzele ce duc la această situaţie şi care este calea de înlăturare a patimilor, a dezmăţului, a nebuniei şi a prostiei, a corupţiei urcate la crimă.
Evident, că înlăturarea cauzelor care generează asemenea stări sociale constituie şi calea de înlăturare a lor. Referirile din acest articol se fac la societatea contemporană în ansamblul ei, nu numai la cea românească. Cugetarea latină "Durante causa, durrat effectus" ("Atâta timp cât durează cauza, durează şi efectul") este mereu actuală şi în orice situaţie. Viaţa a demonstrat că pentru evitarea furturilor, a jafurilor, înşelăciunilor şi agresiunilor de tot felul, rolul fundamental îl are munca. Munca este, fără îndoială, condiţia vieţii. Numai munca, dirijată de raţiune, duce la asigurarea unei bunăstări mulţumitoare, la omenie şi la sănătate morală. Chiar şi îndreptarea, educarea celor care au săvârşit abateri de o anumită natură şi gravitate de la normele convieţuirii sociale se face tot prin muncă, dar în folosul comunităţii. Cerşitul şi prostituţia pot fi înlăturate nu prin amenzi (care nu se achită niciodată), ci tot prin muncă în folosul personal sau al comunităţii, după caz. Îndemnul la muncă nu poate fi despărţit de educaţie: în familie, în şcoală, în societate. Marele filozof german Kant afirma: "O educaţie bună este izvorul întregului bine în lume". Numai prin educaţie şi muncă se pot stăpâni pornirile instinctuale, se previn mânia şi violenţa şi se dobândeşte stăpânirea de sine. Numai prin muncă şi educaţie, în formele lor multiple, se formează şi se perfecţionează caracterul omului, iar acesta lărgeşte sufletul, înnobilează simţirea şi ridică sentimentul demnităţii. Omul care munceşte şi este bine educat găseşte în orice situaţie o rază de calm, de stăpânire a pornirilor instinctuale. Educatorul (familia, şcoala, mediul social, societatea în ansamblul ei) trebuie să-i convingă pe cei în formare că numai raţiunea trebuie să le dirijeze comportamentul. Raţiunea şi voinţa trebuie să dirijeze conduita omului în societate şi să-l orienteze spre respectarea valorilor superioare: credinţă, adevăr, bine, frumos. Numai prin controlul raţiunii se pot stăpâni mânia, care duce la violenţe de tot felul, vulgaritatea - în gesturi şi limbaj, tendinţa ridicolă de a imita din snobism tot ceea ce nu trebuie imitat: extravaganţa în gesturi, îmbrăcăminte, felul de a vorbi etc. În relaţiile dintre oameni, raţiunea îşi asociază cumpătarea, clemenţa, generozitatea, dragostea, cinstea şi alte valori morale. La degradarea morală a societăţii conduce şi libertinismul - provenit prin grave confuzii ce se fac cu conceptul de libertate. Toţi membrii unei colectivităţi trebuie să ştie că libertatea nu înseamnă ca fiecare individ să facă doar ce vrea şi cum vrea. Libertatea individului nu se poate întemeia prin încălcarea drepturilor celorlalţi cetăţeni. Ea se extinde până la limita în care începe libertatea tuturor. Expresii de felul: "Sunt liber şi fac ce vreau!" aparţin unor indivizi neinstruiţi şi lipsiţi de bună-cuviinţă. Când cetăţenilor li se dă libertatea de a-şi manifesta nestingherit firea şi patimile, unii dintre aceştia uzează de această libertate într-un mod pasional şi prostesc, generând spectrul unei anarhii sociale.
Şi mai denaturat este interpretat conceptul "drepturile omului", prin care sunt recunoscute, de fapt, dreptul la viaţă, la libertate, la securitatea persoanei, la egalitatea în faţa legii, la muncă, la învăţătură etc. Dar în numele acestui concept, atât de trâmbiţat şi rupt de realităţile neamului, se justifică toate pornirile instinctuale şi cele mai aberante mutaţii genetice ale oamenilor, ajungându-se la dezmăţ, la un haos al drepturilor (vezi parada homosexualilor şi a lesbienelor). Ca fiinţă socială, omul îşi depăşeşte natura biologică şi intră în imperiul culturii. În societate, omul trebuie să se călăuzească după valorile superioare enunţate: ale credinţei, adevărului, binelui şi frumosului. Pasiunea pentru aceste valori conferă un sens superior existenţei fiecărui cetăţean şi a societăţii în ansamblul ei. Mai fac precizarea că valorile superioare după care românii trebuie să se călăuzească în viaţă, asigurându-şi libertatea şi înfăptuirea idealurilor se formează şi se cultivă numai pe fondul nostru naţional, prin cultură şi educaţie permanentă în familie, şcoală, societate. Nu se importă nici din U.E., nici din S.U.A., nici de aiurea.

Ţi-a plăcut articolul? Atunci distribuie-l şi către prietenii şi partenerii tăi! Îţi mulţumim!

Pin It