Dimitre Mirea (1864-1942)
Câmpulungul Muscelului înscrie cu majuscule, printre remarcabilele talente pe care le-a dăruit ţării, pe sculptorul Dimitrie Demetrescu-Mirea. Descendent din familia preotului Dimitrie Ionescu-Mirea, Dimitrie a fost fratele mai mic al pictorului George D. Mirea, director al Şcolii de Arte Frumoase din Bucureşti. Dimitrie Mirea îşi completează studiile în domeniul artelor plastice la Bucureşti, München şi Paris, unde este iniţiat în subtilităţile sculpturii de către maeştri ai acestui gen artistic. Membru fondator al Societăţii "Tinerimea română", Dimitrie Mirea s-a manifestat constant ca un fervent susţinător al tinerilor artişti plastici, facilitându-le afirmarea publică prin încurajarea participării acestora la expoziţii reprezentative organizate în diverse centre culturale de referinţă ale ţării.
În calitate de profesor la Gimnaziul "Dinicu Golescu" din Câmpulung-Muscel şi, ulterior, la un liceu din Craiova, Dimitrie Mirea a demonstrat remarcabile calităţi de pedagog, de îndrumător competent al elevilor săi în creaţia sculpturală. După anul 1908, opera sa plasticã se îmbogăţeşte cu scene inspirate din mediul ambiental: "Evlavie", "Mărioara", "Gânduri triste", "În piaţă", "Stan", "Studiu de copil". Sub impulsul ideilor promovate de "Tinerimea artistică", va realiza ulterior piesele: "Baba Anica", "Cioban", "Femeia cu cocoşul", "La strânsul fânului", "Hamal".
Intenţionând să împărtăşească unor viitori discipoli universitari din experienţa acumulată în perioada studiilor în străinătate, dar şi în cursul practicii sale de sculptor, Dimitrie Mirea se încadrează, ca profesor de sculptură, la Şcoala de Arte Frumoase din Iaşi în anul 1909, post pe care îl va părăsi în 1913, când se transferă la mai celebra Şcoală de Arte Frumoase din Bucureşti, unde "i se acordă o catedră de modelaj, de obţinerea căreia influenţa fratelui său, pictorul George Mirea, directorul şcolii, nu pare să fi fost străină", după cum insinuează istoricul de artă George Oprescu în studiul său "Sculptura românească".
Sculptorul câmpulungean este prezent pe simezele expoziţiilor organizate de către Societatea "Tinerimea artistică", în calitate de membru societar, dar şi de membru al juriului. Astfel, în 1916, în cadrul expoziţiei dedicate aniversării a 15 ani de la crearea societăţii menţionate, expune şase statuete în bronz, printre care: "Cosaşi", "La fântână", "Încărcător în port" şi "Păstor" ce vor polariza atenţia particiţanţilor la vernisaj. Dimitrie Mirea va fi artistul remarcabil şi remarcat cu prilejul împlinirii, în 1926, a unui sfert de secol de la înfiinţarea "Tinerimii artistice", prin statuetele din bronz "Bust de copil", "Mărăşeşti - 6 august 1916", "Puţin repaus".
O retrospectivă "Dimitrie Mirea" organizată în 1928 va prilejui expunerea a 11 piese reprezentative pentru creaţia de gen a artistului plastic câmpulungean, detaşându-se, în preferinţele publicului, statuetele "Bust de copil", "Ciobănaş", "Ciobănaş călare", "Ciobănaş în repaus", dar, mai ales, "Bustul Mariei G.D. Mirea", soţia fratelui său, pictorul George D. Mirea. Consacrarea externă îi va fi conferită la Expoziţia internaţională de la Barcelona (Spania), în 5 decembrie 1929, juriul acordând "Diploma de onoare domnului D.D. Mirea pentru sculptură", distincţie impresionantã chiar şi numai prin dimensiunile acesteia (1,10/1,00 m), probabil pentru statueta "Ciobănaş călare", întrucât lucrarea premiată de juriu nu a fost specificată...
Artistul plastic va participa cu bustul din marmură "Letiţia" şi bronzul "Puţin repaus" la expoziţia din 8-30 noiembrie 1931, organizatã de Societatea "Tinerimea română" în Salonul "Universul" din Bucureşti. Istoricii de artă menţioneazã, cu evidentă surprindere, că, după anul 1933, Dimitrie Mirea este absent de pe simezele artistice până la moartea sa survenitã în octombrie 1942.
Operele de "rezistenţă" ale creaţiei sculpturale a lui Dimitrie Mirea rămân, printre altele, potrivit unor specialişti în domeniul artelor plastice, "Bustul maiorului Giurescu", eroul de la 1877, "Radu Negru Vodă Întemeietorul", "Portretul lui Anton Pann", dar şi portretele unor ţărani anonimi din Muscel, ori "simţitele imagini de ciobani şi flăcăi de la noi"... Considerat, de către câmpulungeanul George Oprescu, "o personalitate cu însuşiri artistice modeste", Dimitrie Mirea a abordat cu predilecţie sculptura de forme reduse, subdimensionate - "de vitrină" - executate, mai ales, până în anul 1908, artistul fiind remarcat pentru "onestitatea" sa în selectarea şi tratarea subiectelor preferate. În arta portretului sculptat, talentul său este incontestabil, statuia reprezentând pe "Anton Pann" impresionând prin precizia desenului şi detaliile figurii cărturarului "isteţ ca un proverb".
Dimitrie Mirea a manifestat o sesizabilă predilecţie pentru ţăranii din Muscel, întru totul motivată, prin contactul permanent cu oamenii simpli, lucrările consacrate acestora constituind imagini de o sinceritate şi o căldură spirituală vizibilă. Valoarea reală a "figurinelor" sculptorului este conferită, potrivit academicianului George Oprescu, de "exactitatea amănuntelor, de înţelegerea cu care ele erau observate şi realizate, contrastând cu superficialitatea, cu tendinţele de a impune o viziune falsă a vieţii ţăranului". Un model de tratare minuţioasă a unui subiect abordat îl oferă mini-sculptura "Ţăranca cu cocoşul".
Repere monumentale ale creaţiei sculptorului
Dimitrie Mirea şi-a relevat virtuţile artistice definitorii pentru creaţia sa în realizarea monumentelor de for public expuse în aer liber, precum busturile legendarului "Radu Negru" şi cel al maiorului "Dumitru Giurescu", destinate oraşului său natal.
Radu Negru Basarab - Monumentul este amplasat în faţa clădirii actualei Case municipale de cultură, fosta Primărie a urbei Câmpulung-Muscel. Bustul din bronz reprezentând pe Negru Vodă, legendarul întemeietor al Ţării Româneşti, este fixat pe un piedestal din calcar de Albeşti, realizat în manieră barocă, conform proiectului arhitectului Alexandru Ştefănescu, executat de sculptorul în piatră P. Fabris. Plăci fixate pe piedestalul bustului, în nişa bordată de două colonete adosate prevăzute cu capiteluri clasice, inscripţionate: "Înălţatu-s-au chipul lui Radu Negru Basarab, descălecătorul Ţerii Românesci" (pe faţada principală) şi "Memoriei luceafărului Băsărăbesc, admiratorii gloriei străbune închină acest monument" (latura dreaptă); "Câmpulungul, primul scaun domnesc, salută chipul în bronz al urzitorului Ţării Românesci" (latura posterioară). Iniţial, în 1898, bustul fusese înălţat în extremitatea sudică a celebrului bulevard "Pardon", fiind strămutat pe amplasamentul actual în 1910.
Dimitrie Giurescu - Amplasat în incinta fostei cazărmi a Batalionului 2 "Muscel" din Regimentului 4 Dorobanţi, bustul monumental a fost dedicat maiorului erou bucureştean Dimitrie Giurescu [1835-1877], care, fiind comandant al unităţii militare câmpulungene, a căzut eroic în luptele pentru cucerirea cetăţii Rahova la 7 noiembrie 1877. Bustul realizat din bronz în manieră clasică a fost fixat, pe un piedestal masiv conceput de arhitectul Alexandru Săvulescu, inaugurarea monumentului fiind oficiată în anul 1897.
Inscripţiile de pe plăcile de marmură fixate pe soclu sunt evocatoare pentru eroismul maiorului bucureştean: "În memoria maiorului D. Giurescu, comand[antul] batalionului dorobanţi Muscel, mort în resbelul independenţei la Rahova, 7 noiembrie 1877, împreună cu locotenentul Gh. (corect: Pavel) Bordeanu şi 34 grade inferioare, fii ai Muscelului", precum şi elogiul comandantului diviziei, colonelul Slăniceanu, adresat maiorului Giurescu înaintea atacului de la Rahova: "Sunt mândru de a vă cunoaşte şi, în aceste momente supreme, sunt cu atât mai mândru şi încurajat, cu cât am constatat devotamentul cu care v-aţi oferit voluntar a combate în linia I. Nu mă îndoiesc o secundă că fiecare îşi va face datoria. Vă mulţumesc şi vă urez victorie şi bun succes."
Un alt impresionant monument de for public dispărut, realizat de către sculptorul câmpulungean reprezentând pe Ion C. Brătianu - bust, fusese amplasat în scuarul din apropierea Hotelului Regal.
Bustul fostului primar al urbei muscelene din perioada anilor 1903-1904, Dimitrie Micescu, sculptat de Dimitrie Mirea, fusese turnat în bronz în 1910 şi înălţat în centrul oraşului de pe Râul Târgului.
Sculptorul câmpulungean va colabora la realizarea impunătorului monument consacrat cărturarului Dinicu Golescu, care va fi ridicat în capitala României, în anul 1908, în apropierea Spitalului Militar Central.
Impunătorul monument este opera sculptorului Wladimir Hegel, în colaborare cu sculptorii Carol Storck şi Dimitrie Mirea şi reprezintă pe Dinicu Golescu [1777-1830] şi pe cei patru fii ai sãi: Ştefan [1809-1874], Nicolae [1810-1877], Radu [1814-1882] şi Alexandru [1818-1873]. Statuia cărturarului de la Goleşti a fost conceputã de Hegel, iar busturile fiilor acestuia de către Dimitrie Mirea şi Carol Storck.
Relevând importanţa sculptorului câmpulungean în istoria artei plastice naţionale, George Oprescu menţiona, cu referire evidentă la opera acestuia, că Dimitrie D. Mirea "merită mai multă atenţie decât autorii portretelor de actriţe în mantouri de blană, sau ai monumentelor cu lei şi vulturi realizaţi după moda contemporană italiană".
Bibliografie selectivă: George Oprescu - "Sculptura românească", Bucureşti, 1965; Aurică Smaranda - "Şaizeci şi opt de ani de la încetarea din viaţă a sculptorului Dimitrie D. Mirea", în "Timpul muscelenilor", an III, nr. 51, p. 10; Florian Tucă, Mircea Cociu - "Monumente ale anilor de luptă şi jertfă", Bucureşti, 1983, p.137-140, passim.
Ţi-a plăcut articolul? Atunci distribuie-l şi către prietenii şi partenerii tăi! Îţi mulţumim!
