Augustin Buzura şi-a luat "faţa tăcerii"

Cultura română a mai pierdut un titan, în persoana academicianului Augustin Buzura, care a trecut la cele veşnice luni, la vârsta de 78 de ani. Născut la data de 22 septembrie 1938, în comuna Berinţa, din judeţul Maramureş, acesta a urmat Liceul "Gheorghe Şincai" de la Baia Mare şi a absolvit Facultatea de Medicină Generală din Cluj-Napoca, cu specializare în psihiatrie. Deşi i se prevedea o carieră strălucită, intelectualul român a renunţat la profesia de medic psihiatru pentru a-şi focaliza tot devotamentul asupra literaturii. Cu toate acestea, cunoştinţele sale în domeniul medicinei au rezultat în metode psihiatrice de investigare a conştiinţei care pot fi observate în unele dintre romanele sale.

După ce a părăsit conducerea Institutului Cultural Român, Augustin Buzura lansa la sfârşitul anului 2005 săptămânalul "Cultura" - Fundaţia Culturală Română. Psihiatru, prozator şi eseist român contemporan, a fost considerat "unul dintre cei mai de seamă dintre prozatorii literaturii române postbelice", deşi a recunoscut în diferite interviuri că scria "doar de dragul performanţei". După debutul cu nuvelele incluse în cartea "Capul Bunei Speranţe" apărut în 1963, scriitorul a continuat cu volume precum "Capul Bunei Speranţe" (1963), "Absenţii" (1970), "Feţele tăcerii" (1974), "Refugii" (1984), "Recviem pentru nebuni şi bestii" (1999) şi "Raport asupra singurătăţii" (2009). Romanele de tinereţe urmăresc zbuciumul intelectualului care se ciocneşte cu sistemul comunist ce bântuie prin lumea academică ("Orgolii", "Refugii"). "Romanele sale din anii '80 au fost, pentru o bună parte din românii de atunci, o fereastră spre o lume normală. În amintirea mea, <<Orgolii>> rămâne un roman important al formării unei întregi generaţii. O scriitură plină şi profundă, de om al Nordului românesc. La moartea unui intelectual român, patimile şi partizanatele nu-şi au rostul. Rămâne doar ce a făcut bun, pentru literele române. Odihnească-se în pace!", a scris pe pagina sa de socializare istoricul şi jurnalistul Adrian Cioroianu.

Romanele mai sus menţionate explorează cu profunditate fluxului conştiinţei, ca procedeu narativ. Ceea ce a scris ulterior Augustin Buzura a fost încadrat într-o categorie de romane cu un fir narativ mai simplu, fiind construite la persoana a III-a. El însuşi un inadaptat la sistemul comunist, Augustin Buzura a avut dorinţa de a readuce în prim plan evenimente trecute controversate care fuseseră aruncate în ceaţă înadins. Investigaţiile sunt puse pe seama personajelor, iar autorul se inspiră mult din dialogurile pe care le poartă cu persoane din viaţa reală ce au avut contact direct cu respectivele situaţii istorice. Un alt lucru demn de menţionat este faptul că regretatul om de cultură a scris scenariul de la filmul "Pădureanca".

Tot în cadrul unui interviu, când Augustin Buzura a fost provocat să se gândească la cum ar suna ultimul rând pe care-l va scrie vreodată, acesta ar fi răspuns: "... aş căuta nespusul din cuvinte, din societate, din psihologia oamenilor, a maselor. Caut întotdeauna ceva ce nu s-a spus încă, ce n-am simţit până în clipa respectivă".

Ţi-a plăcut articolul? Atunci distribuie-l şi către prietenii şi partenerii tăi! Îţi mulţumim!