Gheorghe Lazăr: întemeietorul învăţământului în limba română în Ţara Românească (1779 – 1823)

S-a născut în ziua de 5 iunie 1779, în localitatea Avrig, jud.Sibiu. A fost fiu de ţărani liberi. În vremea aceea, localitatea Avrig era locuită, în mare parte de saşi, dar şi de români ortodocşi, a căror principală ocupaţie era cărăuşia.
Studiile medii le-a făcut la Cluj şi la Sibiu. La Cluj a urmat clasa de filozofie, în cadrul căreia a studiat logica, istoria, algebra, fizica, chimia, geodezia, arhitectura, obţinând rezultate foarte bune. La Sibiu a urmat clasele de retorică şi poetică.  Între anii 1806 – 1809 a studiat teologia şi dreptul la Universitatea din Viena. În acelaşi timp a urmat cursuri de matematică, fizică, medicină, geografie, filozofie şi ştiinţe militare. În anul 1809 a plecat la Carlovitz, pentru a-şi încheia studiile la Academia Teologică Ortodoxă. Întors la Sibiu, lui Gh. Lazăr i s-a deschis o carieră ecleziastică pe lângă Mitropolia din Sibiu, precum şi funcţia de profesor la Seminarul Ortodox din Sibiu, prin grija Mitropolitului Vasile Moga. Aici a întocmit o gramatică româno-germană, precum şi un compendium de geografie a Transilvaniei, ambele lucrări fiind terminate în 1815. Gh. Lazăr preţuia mult alcătuirea de cărţi didactice în limba română. În urma unor neînţelegeri şi chiar conflicte cu Vasile Moga, prof. Gh. Lazăr a fost îndepărtat de la Seminarul Ortodox la 22 martie 1816.
Ctitor de învăţământ superior în limba română
În această situaţie, Gh. Lazăr a trecut în Ţara Românească, la Bucureşti, ca profesor  particular, iar în anul 1818 a înfiinţat Şcoala de la Sfântul Sava, unde a predat cursuri de filozofie şi de inginerie. În vremea aceea - primele decenii ale sec. al XIX-lea – învăţământul în limba naţională devenise o necesitate resimţită de toţi românii. La vârsta de 36 de ani, Gh. Lazăr a conceput înfiinţarea, în Bucureşti, a unui învăţământ superior în limba română, care să dea fiilor ţării toate posibilităţile de ridicare spre lumină. Anul 1818 trebuie reţinut în istoria învăţământului nostru, deoarece atunci a început, în Ţara Românească, prin grija lui Gh. Lazăr, învăţământul superior în limba română. Fondatorul acestuia a adresat tineretului o emoţionantă chemare: „Veniţi din toate părţile şi de toată starea! Veniţi la izvoarele tămăduirii!” Mulţi tineri studioşi au răspuns acestui apel şi au venit la cursurile lui Gh. Lazăr de la Sfântul Sava, începând cu anul 1820. Activitatea didactico-educativă a lui Gh. Lazăr desfăşurată acolo a durat, din nefericire, doar trei ani, dar a avut o deosebită însemnătate pentru trezirea conştiinţei naţionale în rândul elevilor săi. Prin predarea ştiinţelor inginereşti, precum şi a celorlalte cursuri în limba română, Gh. Lazăr a reuşit să realizeze o bună educaţie patriotică şi să asigure legătura învăţământului cu practica.  Dintre foştii săi elevi s-au impus, ulterior, ca mari personalităţi ale culturii române I. H. Rădulescu, Gr. Pleşoianu, Petrache Poenaru ş.a. În anul 1821, în timpul Răscoalei lui Tudor Vladimirescu, patriotul Gh. Lazăr şi-a oferit serviciile de inginer, fapt ce a determinat ca o parte a boierimii să acţioneze împotriva sa şi a activităţii sale desfăşurate la Sfântul Sava.  Profund mâhnit, marele cărturar Gh. Lazăr, care făcuse atâta bine poporului român, s-a îmbolnăvit grav, a zăcut un timp în chilia sa de la Sf. Sava, apoi, la dorinţa sa, a fost dus cu căruţa la Avrig, de către fratele său, Onu. Acolo s-a stins din viaţă la 17 septembrie 1823, la vârsta de 44 de ani. A fost înmormântat în curtea Bisericii Ortodoxe din Avrig, peste drum de casa părintească.
„Educator patriot”
Activitatea şi ideile pedagogice ale lui Gh. Lazăr au avut la bază principiile iluministe ale Şcolii Ardelene. Gh. Lazăr arăta că poporului român i se cuvine „o şcoală mai de treabă, o academie cu ştiinţă, chiar în limba maicii sale”. În prefaţa cărţii sale „Povăţuitor către tinerime”, Gh. Lazăr afirma: „Fericit este neamul acela care are credincioşi patrioţi şi oameni întru ştiinţă luminaţi”. În activitatea sa, a urmărit ca toate cărţile şcolare să fie scrise în limba poporului său.
I.H. Rădulescu a lăsat câteva rânduri memorabile despre dascălul său:”Lazăr a fost profesor la Sf. Sava patru ani cu mare râvnă. El, slujba sa niciodată nu şi-a socotit-o drept o profesie, ci o chemare, o misiune”…
Activitatea prof. Gh. Lazăr constituie un minunat exemplu de muncă a unui educator patriot. Pe el l-a caracterizat, în primul rând, un profund devotament faţă de binele poporului său. Opera lui Lazăr din Ţara Românească şi a lui Gh. Asachi din Moldova a fost continuată de alţi mari cărturari,  printre care menţionăm pe I. H. Rădulescu, M. Kogălniceanu, Eufrosin Poteca, Gr. Pleşoianu, Petrache Poenaru ş.a.
BIBLIOGRAFIE:
1.Din istoria pedagogiei româneşti: Editura Didactică şi pedagogică. Culegere de studii.
2.Istoria pedagogiei. Editura Didactică şi pedagogică, Bucureşti, 1969.

Pin It