TABLETĂ DE SCRIITOR: O justificare convenabilă

Nu putem trăi fericiţi decât împăcaţi cu noi înşine – şi cu ceilalţi. Dar viaţa este mult mai complexă decât la primele priviri justificative ale unui tânăr. El însuşi înţelege că unele fapte sunt pozitive şi altele negative, că aici a acţionat bine şi dincolo rău. Pentru cele pozitive se bucură şi primeşte, cel puţin, felicitări. 

Dar cele negative sau rele trebuiesc justificate. Însă uneori e greu să găseşti o justificare convenabilă pentru o greşeală, pe care o percepi şi tu ca atare. Justificarea faţă de ceilalţi ar însemna o împăcare cu tine însuţi, iar aceasta ar putea avea două surse: fie motivaţia acţiunilor negative prin faptul că nu le-am prevăzut urmările, fie găsirea unei variante pentru acea soluţie sau atitudine, pe care n-ai ştiut să le rezolvi corespunzător. 

Orice justificare convenabilă înseamnă dezlegarea problemei tale de viaţă şi, evident, eliminarea cauzelor, obstacolelor, a neînţelegerilor care au determinat-o. 

Păşind pe o treaptă superioară a vieţii, devii om matur, cu familie şi copii; ocupi o poziţie socială superioară, ai răspunderi multiple şi preocupări dintre cele mai diverse. Devierile de la normalitate sunt mult mai rare, dar ele se întâmplă uneori. Ţi se cer noi justificări, care trebuie date de pe poziţiile responsabilităţilor tale multiple. Se spune că nu e om care să nu greşească măcar o dată; eu aş adăuga că fiecare om greşeşte de mai multe ori. Ocaziile de derută, deviatoare, se ivesc uneori fără voinţa ta. Înainte de a-ţi da seama, te pomeneşti în curba greşelii. Justificarea convenabilă de la maturitate înseamnă desluşirea şi depăşirea a ceea ce n-ai ştiut, chiar până la acea vârstă – fiindcă, dacă ai fi ştiut, n-ai fi greşit. 

Deduceţi că mă refer la justificarea unor greşeli care nu sunt din vina ta, fiindcă, dacă le-ai fi făcut intenţionat, n-ar mai fi vorba de o justificare convenabilă, ci de o pedeapsă meritată. În acest dialog cu noi înşine şi cu aceia care ne înconjoară, justificarea bine argumentată devine o treaptă spre autoperfecţionare şi îndreptare. E drept că fiecare om greşeşte, dar este de dorit să greşească tot mai puţin şi – mai ales – să poată evita, de cele mai multe ori, germenul iniţial al greşelii. 

 

 

Pin It