ULUITOR - La vârsta de peste 101 ani, Vasile Bobic a votat duminică la Cicăneşti!
Veteranul din cel de-Al Doilea Război Mondial, Vasile Bobic, avea vârsta de 101 ani şi 6 luni atunci când s-a prezentat la urnă pentru a vota primarul şi consiliul local din comuna natală, Cicăneşti-Argeş. Este cel mai vârstnic om din comunitate, şi prin felul său de a fi, şi-a câştigat respectul multora dintre cei în mijlocul căruia trăieşte acest martor în timp al istoriei României din ultimul secol. Vasile Bobic a spus simplu la ieşirea din secţia unde votase: "N-am făcut cine ştie ce vitejie, mi-am făcut datoria aşa cum am fost învăţat!". În modestia sa, aşa consideră şi nu merge cu gândul până acolo unde să se impună ca un exemplu pentru generaţiile mai tinere. Şi spunem aşa deoarece pe dumnealui nu l-a lăsat inima să stea acasă când se hotăra soarta comunităţii pentru încă 4 ani, ci şi-a lăsat deoparte neputinţele pentru a-şi face - cum spunea - datoria de cetăţean onest, cu respect faţă de legile ţării al cărui pământ l-a apărat pe front, faţă de comunitatea în care trăieşte, faţă de prezent şi mai ales de viitorul urmaşilor.
Vasile Bobic a văzut lumina zilei în 22 februarie 1919, în casa gospodarilor localnici Gheorghe şi Ioana. Era la sfârşitul Războiului de Reîntregire a României, viaţa oamenilor era destul de grea, dar târâş-grăpiş, mergea înainte... Vasile a absolvit 7 clase şi de mic a participat la muncile din gospodărie sau din comună. N-a uitat nici acum că în vremea adolescenţei a lucrat şi la buşteni, în pădure, după care plecat militar, într-o perioadă în care cerul Europei şi al lumii se acoperea din nou de norii celui de-Al Doilea Război Mondial. În armată a învăţat meseria de constructor, care i-a fost dragă de la bun început, pentru că putea vedea oră cu oră cum se strângeau rezultatele muncii sale. A fost apoi concentrat şi a făcut războiul ca artilerist, la Antiaeriană. A avut noroc şi a scăpat doar cu o rană uşoară şi s-a lăsat la vatră pe la sfârşitul anului 1945...
Revenit acasă, a început să lucreze în construcţii, şi-a întemeiat o familie în care au apărut doi copii - Constantin şi Maria - dar n-a ezitat să adopte şi o fată, Filofteia. I-a crescut cu dragoste părintească pe toţi în bătătura gospodăriei, printre pomii livezii, obişnuindu-i de mici cu munca şi respectul faţă de sine şi de oameni. Vasile Bobic a clădit destule case pentru consăteni, a lucrat şi pe la biserică şi oriunde a fost chemat, cu acelaşi respect faţă de munca sa şi de oameni. "Suntem un neam de longevivi: am avut un unchi din partea mamei, care locuia pe la Siriu-Buzău şi era vecin cu Benone Sinulescu. S-a stins din viaţă acum vreo 8 ani, cu puţin înainte să bată şi el suta de ani!...", mărturisea dumnealui în 22 februarie 2019, atunci când primarul Ion Ionescu şi o parte din comunitate l-au sărbătorit la împlinirea centenarului vârstei. Munca, umorul sănătos şi echilibrul sufletesc sunt cele câteva puncte de sprijin ale vieţii sale. Şi apropo de umor, la sărbătorirea centenarului, primarul Ionescu i-a urat să fie sănătoşi amândoi ca să-l onoreze şi la împlinirea a 150 de ani. "Dom' primar, nu ştiu dacă mai pot atât, dar 15-20 ani, dacă mă las de gagici, cred că-i mai duc!...". Mai apoi, şeful executivului local i-a amintit de vremea când i-a pus acoperiş la fânarul părinţilor şi de ceea ce-i zisese când se căţăra peste tot, ca o pisică, fiind agil la vârsta aceea a copilăriei. "Stai, mă', copile cuminte, că dacă te prăbuşeşti de acolo, de sus, o să-ţi frângi gâtul şi nu ştiu pe unde-oi scoate cămaşa dacă mă va pune mamă-ta să-i fac altu-n loc!...". Urarea pe care le-a adresat-o celor ce i-au fost alături la aniversarea aceea, a rostit-o şi duminică pentru cei mai tineri: "Să îmbătrâniţi ca mine!". Şi am adăuga noi: "Să trăiţi demni, ca mine, respectându-vă pe voi şi pe cei din jur!...".
Ţi-a plăcut articolul? Atunci distribuie-l şi către prietenii şi partenerii tăi! Îţi mulţumim!
