S.O.S. - SALVAŢI CULTURA!
Întorc filele cărţii de istorie a Domneştiului nostru dintre muscele, cu patruzeci de ani în urmă, într-o zi geroasă de Crăciun a anului 1979. Câtă emulaţie, ce voie bună, ce bucurie printre locuitorii comunei, care, cu mic cu mare, se îndreptau spre noua lor Casă a Culturii, un lăcaş răsărit de curând în satul Basarabilor şi după care domneştenii tânjiseră decenii de-a rândul. Am spus "noua lor Casă" pentru că a fost şi este a lor, ei sunt adevăraţii truditori şi trebuie să fie şi adevăraţii beneficiari.
Atunci, în acea zi de iarnă sfântă, lăcaşul Culturii domneştene arăta ca un pahar: foaier, garderobă, sală cu scaune tapiţate cu pluş vişiniu, capitonaj pentru izolare fonică, scenă modernă, bibliotecă, săli pentru cercuri, cabine pentru actori, toate erau pregătite de sărbătoare, aşteptând beneficiarii. Jos, la parter, o sală cu 120 de locuri, căreia îi spuneam "Sala mică", destinată repetiţiilor, conferinţelor, expoziţiilor itinerante, altor acţiuni culturale benefice pentru cei ce au transpirat la ridicarea din temelii a acestui templu al Culturii domneştene.
După revoluţie (sau ce-o fi fost atunci, în decembrie 1989) lucrurile s-au schimbat: au apărut baruri de noapte, discoteci, băutură, o adevărată bătaie de joc. Am găsit atunci un tablou (semnat de marele Piliuţă) afumat de fumul de ţigară, împroşcat cu alcool, fiind agăţat în incinta barului. Mi-au dat lacrimile!... Sala aceea destinată Culturii, cu 200 de locuri, transformată în "birt"!
M-am bucurat când am aflat că i se va da o altă destinaţie, de interes public, că va fi folosită ca local pentru o bancă, atât de necesară oamenilor din comună. S-au făcut mari modificări: în sala de care vă vorbeam, s-au făcut birouri, ghişee. Totul, pe bază de contract, cu chirie. Banca a plecat. Rău!
Mă întreb (şi nu sunt doar întrebări retorice): nu era mai bine ca sala să revină la vechiul ei statut? Nu era bine ca toate modificările să dispară şi să se revină la starea iniţială? Nu era mai bine ca fosta sală să redevină un spaţiu cultural, unde să fie expoziţii itinerante sau permanente, conferinţe, lansări de carte, sală de repetiţii şi multe alte activităţi, care acum se desfăşoară la Biblioteca "Luca Paul" sau în holul Casei de Cultură?!...
Nu e posibil ca acest spaţiu să fie din nou închiriat, vândut pe câţiva "arginţi", este un spaţiu care aparţine poporului domneştean, care a transpirat muncind în acele timpuri când totul se făcea manual. Spaţiul ăsta nu este proprietatea Consiliului Local, care cu mare uşurinţă aprobă multe probleme discutabile. Mă fac mesagerul oamenilor care au început să vocifereze.
Oameni buni, indiferent de funcţii, apartenenţă politică, vă rog să lăsaţi acest spaţiu pentru Cultură, mult mai mult câştig am avea decât cu puţin peste o sută de milioane vechi anual. Câştigul cultural este inestimabil, aşa că să obligăm banca să-şi respecte contractul şi să predea sala aşa cum a fost, pentru a fi din nou funcţională şi a primi acţiunile culturale (la care se poate spune că se observă, în ultima vreme, o oarecare "înviorare": lansări de cărţi, simpozioane, aniversări, spectacole, cu mulţi invitaţi din Piteşti, Câmpulung, Curtea de Argeş, despre care a s-a scris în presa locală) mai ales că în anii ce-au trecut, prin grija Primăriei, întreaga construcţie a Casei de Cultură a fost reabilitată, lucru pentru care am numai cuvinte de laudă pentru cel dispărut, Nicolae Smădu, fostul primar şi pentru întreaga echipă de atunci.
Consideraţi aceste rânduri un S.O.S., transmis de o voce îndurerată şi care speră că apelul va fi de bun augur pentru locuitorii comunei, care aşteaptă de la aleşii lor numai lucruri bune. Pentru că această "cetate a Culturii" este a lor, a noastră, a tuturor, a celor care au udat betoanele cu sudoarea celor cinci ani de trudă. Aşa că, domnilor ce aveţi în grijă destinul Domneştiului, vă rog să ridicaţi mâna şi să aprobaţi lucruri bune pentru domneşteni şi pentru cetate, lucruri bune ce, în mare parte, s-au şi întâmplat. Poate că vă va convinge şi faptul că artistul plastic, inginerul arhitect Costel Samoilă, caută la Domneşti o sală pentru a dona şi expune permanent peste o sută de lucrări metaloplastie cu tematici din trecutul istoric şi folclorul local. Vă daţi seama ce avuţie se va adăuga la zestrea culturală a Domneştiului?! Nu e păcat s-o pierdem?
Ţi-a plăcut articolul? Atunci distribuie-l şi către prietenii şi partenerii tăi! Îţi mulţumim!
