E vremea proceselor: Arhiepiscopia vrea Liceul Agricol
Un nou proces între Arhiepiscopia Argeşului şi Muscelului şi comunitatea din Curtea de Argeş este pe cale să înceapă. Şi asta pentru că preoţii doresc să intre în proprietatea a două clădiri ce aparţin astăzi Liceului Agricol. Prelaţii cer în instanţă fosta Şcoală de Meserii şi fosta Şcoală Horticolă, imobile în care elevii liceului au făcut cursuri până de curând.
Revendicare
Chemarea în judecată a fost înregistrată la Tribunalul Argeş pe 30 mai 2016. "Până pe 24 iunie trebuie să depunem documente, întâmpinarea. Încă se lucrează la dosar", ne-a spus prof. Dana Erfulescu, directorul Liceului Agricol. Arhiepiscopia a înaintat o cerere în revendicare prin care solicită să-i fie înapoiate cele două clădiri şi terenul aferent ce le-ar fi aparţinut în trecut. Istoria le dă dreptate, pe de o parte, dar le şi demonstrează că plângerea în instanţă este nerealistă. Documentele din trecut, în schimb, le sunt total defavorabile preoţilor.
Cereri respinse
În 2003 şi 2005, Episcopia Argeşului şi Muscelului (la acea vreme) a făcut două cereri de retrocedare la "Comisia specială de retrocedare a unor imobile care au aparţinut cultelor religioase din România", prin care solicitau imobilelor amintite (construcţii şi terenul aferent). În anul 2006, respectiva comisie aflată în subordinea guvernului a respins cererile, argumentând că nu se încadrează în prevederile unei ordonanţe de urgenţă care se referă la retrocedarea unor proprietăţi. Este vorba despre Decretul nr. 2637 din 19 septembrie 1941 al Ministerului Apărării Naţionale, întărit şi de un decret al Consiliului de Miniştri din 1942. Atunci, terenul pe care se află astăzi Liceul Agricol a fost expropriat şi a intrat în proprietatea statului. "Se declară de utilitate publică lucrările pentru construcţii militare ce urmează a se executa în comuna Curtea de Argeş şi se expropriază pentru interese militare suprafaţa de 44.523,80 mp având vecinătăţi - la nord cu Mănăstirea Argeşului, la sud - Seminarul teologic…"
Sunt detaliate în document toate proprietăţile şi bunurile aflate pe această suprafaţă, iar la finalul decretului se găseşte semnătura preşedintelui ad-interim al Consiliului de Miniştri, Mihai A. Antonescu. La finalul anului 1941, Delegaţia Interministerială pentru Înzestrarea Armatei a hotărât "angajarea şi efectuarea unei cheltuieli de 7.006.963 lei pentru plata indemnizaţiei de expropriere a 44.523 mp, teren cu construcţiuni în comuna Curtea de Argeş". Acesta este, de altfel, şi principalul argument al Primăriei Curtea de Argeş în întâmpinarea depusă ieri la Tribunalul Argeş de către secretarul Radu Chirca. "Au fost expropriaţi în 1941 şi s-au primit şi bani pentru aceasta. De asemenea, a intervenit şi uzucapiunea, pentru că de peste 30 de ani noi stăpânim neîncetat şi netulburat imobilelor amintite", ne-a spus Radu Chirca.
Administrare de la Radu Vasile
Totuşi, un act al unui guvern mai apropiat de zilele noastre le vine în ajutor celor de la Arhiepiscopie. Radu Vasile, prim-ministru în 1999, a semnat pe 5 martie o Hotărâre de Guvern cu numărul 152, prin care "s-a aprobat transmiterea din administrarea MEN în administrarea Secretariatului de Stat pentru Culte a suprafeţei de 1.890 mp de la Grupul Şcolar <<Constantin Dobrescu Argeş>>, unitate şcolară, în folosul Episcopiei Argeşului şi Muscelului". Fostul deputat Nicolae Ionescu, director al instituţiei de învăţământ, a făcut la vremea respectivă numeroase demersuri pe lângă guvern şi Ministerul Învăţământului pentru revenirea suprafeţei de teren în administrarea liceului.
Secularizare
Istoria ne arată cum au stat lucrurile în privinţa proprietăţii asupra terenului de la Agricol. Până în anul 1863, acolo exista satul Ţigănia, unde locuiau robii Mănăstirii Argeşului, iar terenul aparţinea feţelor bisericeşti. Dar, la finalul anului (29 decembrie 1863), guvernul condus de Mihail Kogălniceanu a adoptat "Legea secularizării averilor mănăstireşti" (Toate averile mănăstireşti închinate şi neînchinate, precum şi alte legate publice sau daruri făcute de diferiţi testatori şi donatori din Principatele Unite la Sfântul Mormânt, Muntele Athos, Sinai, precum şi la mitropolii, episcopii şi la metoacele lor de aici, din ţară şi la alte mănăstiri şi biserici din oraşe sau la aşezăminte de binefacere şi de utilitate publică, se proclamă domeniuri ale Statului Român, iar veniturile acestor aşezăminte vor fi cuprinse în bugetul general al statului).
"Măsura adoptată de către guvernul prezidat de Mihail Kogălniceanu răspundea unor cerinţe mult mai vechi ale Revoluţiei de la 1848 şi ale Adunărilor ad-hoc. Încă de la începutul domniei sale, Alexandru Ioan Cuza avea în programul său de reforme secularizarea averilor mănăstireşti. În 1859, când Poarta a decis printr-un decret să le scutească de la plata contribuţiilor către stat, guvernul român şi-a manifestat autoritatea sechestrându-le veniturile. În martie 1863, Consiliul de Miniştri a hotărât ca limba de oficiere a slujbelor să fie limba română, în locul limbii slavone, respectiv limbii greceşti. Presimţind inevitabilul, mulţi călugări greci au încercat să părăsească ţara, luând cu ei obiecte de preţ de prin mănăstiri. Autorităţile au dispus atunci condiţionarea eliberării de paşapoarte de îndeplinirea unor anumite condiţii, printre care se afla şi obligaţia de a nu scoate din ţară bunurile de patrimoniu. În iulie 1863, guvernul a oferit o sumă importantă călugărilor greci drept despăgubire (30 milioane franci), dar aceasta a fost refuzată de Patriarhul Constantinopolului, Sofronie al III-lea. Prin aceasta se încerca o soluţionare pe cale amiabilă a unei chestiuni care avea implicaţii internaţionale delicate, dar Imperiul Otoman, Austro-Ungaria şi Imperiul Rus s-au opus cu putere soluţiei găsite de români. Cu toate acestea, Guvernul Kogălniceanu a grăbit dezbaterea şi adoptarea legii" (Wikipedia)
Donaţie sau nu
Legea secularizării este în vigoare şi astăzi, iar la momentul respectiv a fost votată chiar de mitropolitul primar al României. Un an mai târziu, fiecare biserică a primit 8,5 ha de pământ din suprafaţa totală. O parte din domeniile statului au intrat ulterior în domeniile coroanei. Tocmai de aceea, Regina Elisabeta (1912) şi Regina Maria (1920) au donat 775 hectare pentru înfiinţarea a două şcoli pe terenul aflat astăzi în litigiu: Şcoala de Arte şi Meserii şi Şcoala Horticolă.
Secretarul Radu Chirca ne spune că nu a fost vorba despre o donaţie de proprietate, deoarece Coroana Regală a României primise în administrare, şi nu în proprietate întinsele domenii. Tocmai de aceea, în întâmpinarea formulată de juriştii primăriei nu se pune accent pe donaţiile făcute de cele două regine ale României. Din punct de vedere procedural, instanţa de judecată va lua act de Cererea în Revendicare a Arhiepiscopiei şi de Întâmpinarea formulată de pârâta în cauză, după care va fixa un termen de judecată. Cel mai probabil, abia prin toamnă vom putea discuta despre primele înfăţişări în faţa unui complet de judecată. Până atunci, rămâne de văzut cum va administra noua conducere a primăriei locale şi celălalt proces pe care-l are cu Arhiepiscopia Argeşului pentru Biserica Domnească, dar şi plângerile formulate de preoţi împotriva Muzeului Municipal pentru distrugere. Dar despre acestea vom vorbi cu altă ocazie.
