Deniile din Săptămâna Patimilor
Deniile se săvârşesc începând cu seara Floriilor până în Vinerea Mare, când se cântă Prohodul Domnului. Cuvântul "denie" vine din slavonescul "vdenie" şi înseamnă priveghere sau slujbă nocturnă. Deniile se săvârşesc numai în două săptămâni din timpul unui an bisericesc, şi anume în săptămâna a cincea şi a şaptea din Postul Sfintelor Paşti. S-a păstrat denumirea de Denie pentru Utreniile din Săptămâna Patimilor, pentru că ele se săvârşesc seara, potrivit troparului: "Iată, Mirele vine în miezul nopţii…".
Semnificaţii
Luni ne-am adus aminte de patriarhul Iosif care a fost vândut de fraţii săi în Egipt. El este o preînchipuire a lui Hristos, vândut de Iuda. Tot în timpul deniei de luni s-a făcut pomenirea smochinului neroditor, blestemat de Hristos să se usuce pentru că nu avea rod. E o pildă dată omului, din care trebuie să reţină că Dumnezeu este atât iubire, cât şi dreptate. Deci, la judecată de apoi, El nu doar va răsplăti, ci va şi pedepsi pe cei ce nu au rodit. Marţi s-a făcut pomenirea celor zece fecioare. Din pildă reţinem că cinci fecioare au avut doar candela fără ulei, iar celelalte cinci au avut şi candelă, şi ulei. Candela fără ulei reprezintă realizarea de sine în totală nepăsare de ceilalţi. Candela cu ulei reprezintă evlavia însoţită de milostenie.
Miercuri a fost pomenirea femeii păcătoase care a spălat cu lacrimi şi a uns cu mir picioarele Mântuitorului, înainte de Patima Sa, ca simbol al pocăinţei şi îndreptării omului păcătos. Miercuri este ziua în care Iuda L-a vândut pe Hristos fariserilor, pe treizeci de arginţi. Joia Patimilor este închinată amintirii a patru evenimente deosebite din viaţa Mântuitorului: spălarea picioarelor ucenicilor, ca pildă de smerenie, Cina cea de Taină la care Mântuitorul a instituit Taina Sfintei Euharistii, rugăciunea arhierească şi începutul patimilor prin vinderea Domnului. Specific deniei de joi seara este citirea celor 12 Evanghelii şi scoaterea solemnă a Sfintei Cruci în naosul bisericii. Există obiceiul ca atunci când preotul citeşte din Sfintele Evanghelii, credincioşii să aprindă lumânări şi să se aşeze în genunchi.
În Vinerea Mare se face pomenirea sfintelor, înfricoşătoarelor şi mântuitoarelor Patimi ale Mântuitorului şi mărturisirea tâlharului celui recunoscător care a dobândit raiul. În Sfânta şi Marea Sâmbătă prăznuim îngroparea lui Hristos cu trupul şi pogorârea la iad cu sufletul, pentru a ridica din stricăciune pe cei din veac adormiţi. Sâmbătă seara, începe slujba Învierii. Ajunşi în ziua Sfintei Învieri, Biserica ne cere: "În Ziua Învierii să ne luminăm cu prăznuirea şi unii pe alţii să ne îmbrăţişăm, şi să le zicem fraţi şi celor ce ne urăsc pe noi şi aşa să strigam: Hristos a înviat din morţi, cu moartea pe moarte călcând şi celor din morminte, viaţa dăruindu-le".
