"Raiul amintirilor" lui Constantin Duţă
Vineri, în cadrul Cenaclului "Nicolae Velea", a avut loc un eveniment cu totul special - lansarea celui de-al doilea volum de poezii al argeşeanului Constantin Duţă. Cu totul cuceriţi de profunzimea versurilor şi de lirismul lui Constantin Duţă, au luat cuvântul şi şi-au exprimat cu sinceritate impresiile şi aprecierile mai mulţi membri ai cenaclului literar, printre care managerul Bibliotecii Municipale, ing. Marian Ghiţă, prof. Florica Popa, Constantin Voiculescu, Daniel Dejanu, Elena Eşanu-Şerbănescu, Cezar Bădescu, Gheorghe Ungureanu, psihologul Paul Adrian Cristescu şi alţii. Cartea, intitulată "Viaţa ca o amintire" şi care este dedicată memoriei soţiei autorului, Aurelia Duţă, se constituie ca o incursiune în existenţa umană, fiind un volum cu poeme despre toate etapele vârstei - copilărie, tinereţe şi vârsta iubirii nevinovate, vârsta căsătoriei şi a vieţii conjugale, vârsta când devine părinte, apoi bunic şi - într-un final - etapa de senectute. În versurile sale, care mustesc de o sensibilitate creatoare mişcătoare, totul este derulat cu pasiunea îndrăgostitului sincer, care îşi dezvăluie sentimentele cu dezinvoltură şi profunzime. Poetul reflexiv vorbeşte cu multă înflăcărare despre credinţă, istorie, anotimpuri, plaiurile natale, precum şi alte teme cu valoare de simbol din universul satului (râul, mama, iubita, piatra de hotar, tradiţiile, casa părăsită etc.).
Legat de titlul ales de autor pentru volumul de poezii, prof. Voiculescu a făcut referire la definiţia pe care scriitorul german Jean Paul o dădea amintirii - "singurul rai din care nu putem fi izgoniţi de nimeni", adăugând că acesta este raiul în care ne retragem într-un anumit moment al vieţii, iar cartea trebuie citită ţinând cont de acest cuvânt-cheie. De altfel, şi în titlurile poeziilor sale pot fi identificate cuvinte-simbol care trimit la semnificaţia atât a întregului poem, cât şi a întregului volum.
Pentru a ilustra unele aspecte discutate sau pur şi simplu pentru a oferi publicului mostre valoroase din tezaurul de versuri adunate în acest volum (unele scrise în urmă cu peste 40 ani), participanţii la întâlnire au dat citire unor fragmente reprezentative sau chiar unor poezii întregi. Ultimul care a luat cuvântul a fost însuşi autorul, care a vrut în mod special să sublinieze că, în tot procesul de creaţie al poeziilor sale nu ar fi vorba de talent, ci de trăire. "Sunt trăiri pe care, în timp, le-am petrecut", a mărturisit acesta. Şi, pentru că nu putea încheia fără a citi măcar una din creaţiile sale, s-a oprit la o poezie dedicată oraşului nostru - "Bolta teilor": "De la poarta mănăstirii,/ La Biserica Domnească,/ Bulevard pavat cu piatră,/ Basarab să se numească..." Într-un gest de o generozitate aparte, pentru cei care au dorit, autorul a oferit în dar cărţi cu autograf.
