Final de proces: pacea care aduce liniște în biserică

Peste câteva ore ar trebui să se termine. După 8 ani de procese, doi judecători de la Curtea de Apel Alba Iulia vor da verdictul într-un proces ajuns celebru în întreaga Românie: o biserică a dezbinat clerul de laici. Numai că nu vorbim de orice biserică, ci de cel mai important monument de artă bizantină din acest colț al Europei. ARGEȘ EXPRES este singurul ziar din județ care a avut un reporter în sala de judecată și care poate relata în cunoștință de cauză. 

Dudaș, cu reclamația

În anul 2008, preotul Ioan Dudaș formula o acțiune în instanță prin care Municipiul, Primăria, Consiliul Local și Muzeul local deveneau pârâte pentru că foloseau un bun care ar fi aparținut bisericii. La Judecătoria Curtea de Argeș, Eparhia Argeșului și Muscelului a formulat o Acțiune în Revendicare. O astfel de cerere presupune că cel care a formulat-o să fi stăpânit un bun cu acte, având un titlu de proprietate. ”Acțiunea în revendicare este acțiunea civilă reală prin care proprietarul care a pierdut posesia bunului său cere restituirea acestuia. Altfel spus, revendicarea este acțiunea prin care proprietarul neposesor reclamă bunul de la posesorul neproprietar”, spun cărțile de Drept. Dar pentru asta este nevoie de un titlu de proprietate, pe care Eparhia Argeșului nu l-a avut vreodată. Un an mai târziu, procesul se strămută la Tribunalul Sibiu, pentru că directorul Muzeului de la acea vreme, Florin Scărlătescu, era expert autorizat de instanțele din Argeș și se crea astfel o incompatibilitate vizibilă.

Documentele Pro și Contra

Preoții argeșeni s-au bazat atunci când au stârnit aceasta luptă prin sălile de judecată pe o hotărâre de Consiliu Județean care le-ar fi dat în grijă biserica. Este vorba despre HCJ 21/1995 care spune la articolul 1: ”Biserica Domnească Curtea de Argeș se trece din domeniul public județean în domeniul Episcopiei Argeșului, Muscelului și Teleormanului”. Conform aceleiași hotărâri, Episcopia trebuia să obțină avizul Comisiei Naționale a Monumentelor Istorice, iar ulterior Guvernul României ar fi urmat să dea o hotărâre în acest sens. Preoții argeșeni nu au obținut vreodată avizul, astfel că respectiva hotărâre nu și-a produs efectele juridice.

Totuși, la procese, a fost principalul act al acuzării. De asemenea, actuala Arhiepiscopie a Argeșului și Muscelului a invocat articolul 181 din Statutul pentru Funcționarea și Organizarea Bisericii Ortodoxe Române, care spune: ”O biserică, imediat după sfințirea ei, trece în proprietatea și în folosința unităților de cult din cadrul eparhiei, cu tot terenul și clădirile afectate ei și stă sub dispozițiile prezentului statut, ținându-se seama și de actele de fundație. Eventualele condiții testamentare contrare prezentului statut se vor considera nule”. Acesta a fost, de altfel, punctul forte al bisericii în procesul de fond de la Sibiu, atunci când instanța de judecată a hotărât ca Biserica Domnească, în sine, să revină Arhiepiscopiei.

Tot biserica își pune piedică

În apărarea Muzeului Curtea de Argeș, avocatul Corina Iunker a depus la dosarul cauzei un document intern al bisericii, semnat de Patriarhul Daniel și înregistrat la Patriarhia Română în 20 noiembrie 2013, în care se vorbește despre același Statut de funcționare a BOR, ”în spirit cu Statutele anterioare (1925, 1949)” și care, la articolul 186, precizează: ”Biserica de orice categorie și clădirile afectate acestora se pot edifica și sfinți doar dacă se află situate pe teren proprietate a Bisericii sau concesionat acestui scop, pe bază de cereri și documente depuse la Centrul Eparhial, numai cu aprobarea și binecuvântarea chiriarhului, fie că sunt noi, se reclădesc sau se transformă dintr-un alt edificiu”. Documentul a fost văzut de instanța de la Alba Iulia și poate atârna greu în luarea deciziei finale. 

Fără calitate procesuală

În apărarea sa, Muzeul Municipal mai susține că Eparhia Argeșului nu are calitate procesuală, pentru că Biserica Sfântul Nicolae Domnesc a fost evidențiată în inventarele Eparhiei, iar parohia are personalitate juridică proprie, cod fiscal propriu și organ de conducere propriu. Prin urmare, avocata Corina Iunker (foto) susține că acțiunea trebuia formulată de către aceasta, și nu de către Eparhia Argeșului și Muscelului, care este o altă entitate. În contră, avocatul Arhiepiscopiei, Germin Petcu, a spus că parohia este în subordinea eparhiei și face parte din aceasta, prin urmare poate fi reprezentată în orice acțiune. Ba mai mult, acțiunea în instanță a fost începută de preotul paroh, susțin reprezentanții bisericii.

Nicolae Iorga - pus la zid

Biserica Domnească Sfântul Nicolae din Curtea de Argeș este ctitoria lui Basarab I (1310-1352), terminată în anul 1352, în cadrul reședinței voievodale din secolul al XIII-lea. Biserica, monument în cruce greacă înscrisă, de tip complex, este unul dintre cele mai reprezentative monumente ale arhitecturii românești medievale, fiind cea mai veche ctitorie voievodală din Țara Românească. Picturile murale interioare, deosebit de valoroase, sunt realizate în perioada 1364-1369. În anul 1884, statul român a decis să ia biserica pentru că în acel moment era în ruină. Marele istoric Nicolae Iorga a început restaurarea ei, dar în 1932, Eparhia vine şi cere biserica. Comisiunea Monumentelor Istorice respinge cererea, iar construcţia rămâne muzeu.

Avocatul Germin Petcu (foto) a spus în fața completului de la Curtea de Apel Alba Iulia că ”Nicolae Iorga nu este o instanță de judecată, ci o personalitate care a decis ceva în nume propriu. A venit Iorga și a spus o ținem noi că voi o stricați. Mie îmi place mai mult Brătianu decât Iorga, dar asta este o altă discuție”. În pledoaria sa, apărătorul clerului a mai spus că ”biserica nu a aparținut familiei domnești, ci era dăruită lui Dumnezeu. Niciodată biserica nu a aparținut statului, ci domnului și lui Dumnezeu. Domnitorul făcea un act de danie și ceda locașul de cult ca biserica să aibă grijă de sufletul lui după moarte. Noi am avut o proprietate de 600 de ani. Acum avem un proprietar abuziv de facto”. Germin Petcu a mai declarat că nu cunoaște un alt muzeu unde să se țină slujbe religioase, ca la Biserica Domnească din Curtea de Argeș. Biserica Sfântul Nicolae Domnesc a avut, începând cu anul 1914, destinația de Muzeu de Arhitectură și Pictură Medievală Românească, în baza dispoziției Comisiunii Monumentelor Istorice, iar la acest moment aparține Statului Român și Ministerului Culturii și Cultelor.

Uzucapiune sau nu?

După decizia din 1884, Biserica Sfântul Nicolae Domnesc nu a mai folosit vreodată imobilele în litigiu. În 1969, atunci când s-a înființat Muzeul, locașul de cult și bunurile aparținând acestuia au intrat în posesia instituției de cultură. În fața instanței, avocata Corina Iunker a susținut că a intervenit deja uzucapiunea deoarece au trecut mai mult de 30 de ani de administrare neîntreruptă. ”Anterior acestei date, din actele depuse de noi la dosar, rezultă că posesia a exercitat-o Primăria Curtea de Argeș”, a mai spus aceasta. Acuzarea a susținut, de-a lungul procesului, că Muzeul nu a exercitat o posesie utilă, adică neîntreruptă, netulburată, publică și sub nume de proprietar. Din actele dosarului, rezultă că Biserica Sfântul Nicolae Domnesc, a îndeplinit funcția de muzeu, anterior anului 1932. Se mai arată, susține acuzarea, că actualul muzeu al Municipiului Curtea de Argeș nu este și nu a fost persoană juridică privată, astfel încât nu a exercitat o posesie utilă asupra clădirii bisericii, sub nume de proprietar, ci doar de administrator. Așa că, la urma urmei, avem o luptă între două părți care au administrat un bun, dar nu l-au avut vreodată în proprietate. Sau, cel puțin, nu o pot dovedi cu acte. De aceea, pentru instanță va fi dificil să pronunțe o sentință care să țină loc de titlu de proprietate.

Nu se regăsește în Cartea Funciară

Apărarea, în speță Muzeul Municipal, aduce în discuție, pe parcursul apelului, și Hotărârea Consiliului Județean Argeș,  nr. 78/30 mai 2011, prin care se completează și se modifică domeniul public al Județului Argeș, chiar cu imobilele aflate în litigiu. Avocatul Corina Iunker spune că ansamblul din care face parte și Biserica Domnească nu este inventariat în domeniul public sau privat al Județului Argeș. Hotărârea Consiliului Județean, oricând poate fi notată în Cartea Funciară, provizoriu. Faptul că încă nu a fost înscrisă în cartea funciară nu înseamnă că CJ Argeș nu și-a completat și modificat domeniul public al Județului, cu toate imobilele menționate în anexa la hotărâre, respectiv cu toate imobilele aflate în litigiu, revendicate de către Eparhia Argeșului și Muscelului. Din expertiza efectuată în cauză a rezultat că întregul ansamblu Curtea Domnească, în care este inclusă și biserica, nu este intabulat în cartea funciară, dar asta nu înseamnă că Hotărârea nr. 78/2011 a Consiliului Județean Argeș nu există și că imobilele în litigiu nu au fost incluse în domeniul public al Județului Argeș, susține apărarea.

Sentința - considerată contradictorie

Sentința primei instanțe, Tribunalul Sibiu, a fost contestată de ambele părți, motivul principal fiind acela că nu sunt identificate proprietățile cu exactitate. În motivare sunt câteva precizări în favoarea ambelor părți. 

- Cert este că biserica nu a mai fost folosită potrivit scopului pentru care a fost construită, respectiv pentru desfășurarea cultului religios, din cauza stării de degradare. 

- Restaurările efectuate de-a lungul timpului au fost efectuate cu sume donate de enoriași, dar și cu sume alocate de către stat.

- Hotărârea 21/1995 a C.J. Argeș invocată inițial de reclamantă pentru a face dovada dreptului de proprietate nu constituie o astfel de dovadă, aceasta nefiind un mod de dobândire a dreptului de proprietate din cele prevăzute de lege.

- Biserica Sf. Nicolae Domnesc este proprietatea reclamantei Eparhia Argeșului și Muscelului, că nu a ieșit niciodată din proprietatea acesteia, faptul că a fost declarată monument istoric nefiind o dovadă a pierderii dreptului de proprietate al reclamantei asupra acesteia.

Astfel, magistratul Daniela Teofilia Luca ”obligă pârâtul să lase în deplină proprietate și posesie imobilul reprezentat de Biserica Sf. Nicolae Domnesc Curtea de Argeș, zid incintă biserica actuală, zid incintă prima biserică, turnul poartă - fostă clopotniță și terenul aferent acestora, până la limita zidului incintei Ansamblului Curții Domnești”. Fără a arăta exact suprafețele de teren, cu cifre și vecinătăți. O astfel de decizie judecătorească ar fi, practic, imposibil de intabulat. Așa că, în Apel, avocatul Corina Iunker a făcut această precizare. Rămâne de văzut cum vor tranșa magistrații de la Curtea de Apel Alba Iulia disputa și dacă vor da o sentință care să țină loc de titlu de proprietate pentru o construcție de la 1352. Vom reveni cu amănunte în ziarele următoare.

De reținut este faptul că ordonanța președințială prin care reclamanta a putut, pentru prima dată, în anul 2009, să slujească în biserică, după ce biserica a fost închisă cultului în anul 1894, își produce efecte doar până la soluționarea în fond a cauzei.