In memoriam Al.Th. Ionescu
Astăzi se împlinesc şapte ani de la trista despărţire de cel care a fost senior-editor la singurul cotidian din Curtea de Argeş, care apare fără întrerupere încă din 6 decembrie 1999. Prof. de Limba română de la Colegiul Naţional "Vlaicu Vodă", Alexandru Theodor Ionescu a fost mentorul mai multor generaţii de jurnalişti care au trecut şi s-au format de-a lungul anilor în redacţia ARGEŞ EXPRES. Mulţi au fost, puţini au rezistat, din motive care nici nu mai contează acum. Pe vremea când regretatul dascăl scria şi publica în ziarul nostru, a deranjat multă lume cu pretenţii din urbe şi nu numai. Puţini dintre cei luaţi în vârful peniţei sale au îndrăznit să protesteze, pentru că-l ştiau reactiv şi se temeau să-i stârnească mânia. Cei inteligenţi se mulţumeau să înghită o dojană, ca să evite o execuţie publică. Cei care am avut şansa să lucrăm cu dumnealui, păstrăm destule amintiri cu care ne mai potolim dorul ce ne cuprinde uneori, când îi simţim lipsa inclusiv a discutelor aprige uneori, iscate de anumite analize. "Ce mai e nou?" - era întrebarea obligatorie pe care ne-o adresa imediat după tradiţionalul salut. Şi aşa aveam ocazia să facem schimb de impresii între mediile pe care le frecventam şi să ne limpezim multe nedumeriri...
Vineri, pentru că era o zi în care nu pregăteam o ediţie de ziar, câţiva dintre cei care am lucrat cu Al.Th. Ionescu ne-am dus să-l vizităm la Cimitirul "Sfinţii Îngeri". Ziua era mohorâtă, cu ploaie amestecată cu lapoviţă, de parcă era toamna târziu şi nu primăvara devreme, în ton cu trăirile noastre sufleteşti. Ne-am oprit în faţa crucii sub care-şi doarme somnul de veci, ne-am închinat creştineşte, i-am aprins câte o lumânare şi i-am dus câte un bucheţel de flori, în semn că nu l-am uitat. Am rămas tăcuţi, fiecare cu gândurile noastre, unii dialogând poate cu "dom' profesor" şi, într-un târziu, ne-am smuls silnic picioarele din bălţile formate, pentru a reveni la îndatoririle noastre zilnice. Am rostit după cuviinţă "Dumnezeu să-l odihnească în pace!", realizând cât de plină de surprize poate fi viaţa fiecăruia dintre noi. "A fost un om bun!" Un epitaf mai bun decât cel rostit de un fost coleg de catedră, pe care Al.Th. Ionescu nu l-a cruţat la vremea lui, nu credem că poate exista...
