Meşterul popular Gheorghe Mateescu: "Am cunoscut-o personal pe Iolanda Balaş la Câmpulung!"
Ieri dimineaţă ne-a vizitat la redacţie concitadinul Gheorghe Mateescu, vizibil afectat de trecerea la cele veşnice a marei campioane a atletismului mondial Iolanda Balaş-Soter. Dumnealui ne-a mărturisit apropape pe nerăsuflate faptul că a avut ocazia ca în 1988 s-o cunoască personal în oraşul în care îndeplinea o funcţie importantă în administraţia publică locală din acea vreme. Şi că acea vizită nu rămăsese fără urmări benefice pentru mişcarea sportivă locală.
"N-am venit aici ca preşedinte al FRA, ci ca fost sportiv, ca să vă ajut"
Meşterul popular de astăzi absolvise cursurile Academiei "Ştefan Gheorghiu" şi fusese repartizat să lucreze la Câmpulung-Muscel: "La vremea aceea eram secretar cu probleme organizatorice în cadrul Comitetului PCR şi răspundeam - prin natura funcţiei - de o arie întreagă de activităţi. Monitorizam activitatea Procuraturii, Judecătoriei, Miliţiei, Securităţii, precum şi altor organizaţii obşteşti, cum ar fi sindicatele profesionale sau organizaţiile de femei. Concomitent, eram şi preşedintele Comitetului Orăşenesc pentru Educaţie Fizică şi Sport şi îl aveam ca vicepreşedinte executiv pe fostul atlet de performanţă Ion Dumitraşcu. Într-o zi din vara lui 1988 - dacă nu mă înşel - acesta a venit şi mi-a spus că a fost anunţat că vom fi vizitaţi de către preşedintele Federaţiei Române de Atletism, Iolanda Balaş. Ştiu precis că era vară, deoarece elevii erau în vacanţă", a precizat Gheorghe Mateescu. "N-am venit ca preşedinte de federaţie, ci ca fost sportiv, ca să vă ajut", le-a spus de la bun început regretata mare performeră gazdelor. "Dumneaei, care se pregătise la Clubul Sportiv al Armatei Steaua, ştia cât de importantă este infrastructura sportivă şi venise la noi, pentru că la acea vreme Câmpulungul era unul din cele mai bine dotate oraşe cu baze sportive, exceptând Bucureştiul, suprafaţa terenurilor amenajate fiind de 6 mp/locuitor. S-au vizitat toate bazele, cu cele două stadioane, cu terenurile multifuncţionale de la şcoli şi Liceul de Atletism, veritabil laborator de producere a campionilor, cluburile de box sau de lupte. Am convocat o plenară locală, în cadrul căreia sportivii au putut discuta cu Iolanda Balaş, căreia i-am propus să mai rămână o zi. Am organizat deplasarea la Voina, Brusturet şi la Dealul Sasului şi după aceea, impresionată de ceea ce văzuse, de aerul curat şi climatul propice performanţei sportive, a promis că ne ve sprijini pentru o bază multifuncţională de pregătire la Voina. Atunci a propus şi amenajarea unor piste de tartan şi chiar l-a invitat la discuţii pe directorul de atunci de la CATC Piteşti, care a făcut toate analizele şi în scurt timp - ceva peste o lună de zile - a putut să ne pună la dispoziţie materialul solicitat, care s-a folosit şi pe pistele altor stadioane din ţară. Am invitat-o peste un an la recepţia bazei de la Voina şi ne-a lăudat pentru modul în care am muncit şi pentru selecţia riguroasă a sportivilor pregătiţi la Câmpulung, care au adus faimă României, cum ar fi semifondista Maricica Puică, Olimpia Cataramă (disc) sau Mircea Fulger ori fraţii Simion - boxeri şi luptători - ca să dau numai nişte exemple. Iolanda Balaş ne spunea atunci că nu se poate concepe sportul de performanţă fără pregătire atletică şi exemplifica prin Mircea Lucescu, de la fotbal, care se baza la echipele pe care le-a antrenat pe o solidă condiţie fizică... Din păcate, după aceea n-am mai avut ocazia s-o întâlnesc pe această campioană desăvârşită, adevărată istorie vie a atletismului ultimei jumătăţi a secolului XX, care a ştiut şi să îndrume o sumedenie de sportivi spre cariere solide şi respectabile. În urma ei a lăsat un gol care nu va putea fi acoperit vreodată...", a concluzionat meşterul Mateescu ascunzându-şi privirile aburite, de parcă ar fi căutat-o pe Iolanda Balaş în Câmpulungul de altădată.
