"Durerea de lângă noi": Ajutaţi-o pe Eliza să nu-şi piardă lumina ochilor!

Acesta este apelul umanitar sfâşietor care a fost postat pe reţelele de socializare duminică seara de nişte semeni inimoşi din Corbii Argeşului. În fapt, despre ce este vorba? De aproape trei ani de zile, mai precis din august 2013, Eliza Elena Burilă, o tânără originară din Corbşori, trăieşte cea mai cumplită dramă: cu fiecare zi care trece, zăreşte tot mai puţin lumina zilei, iar doctorii din România n-au reuşit să-i stabilească un diagnostic. Ba mai mult, în 24 aprilie 2014, la ieşirea din Spitalul Universitar din Bucureşti, se poate spune că au abandonat-o, când au transmis familiei să se aştepte la ceea ce e mai rău. Şi asta pentru că, spuneau dumnealor, ar avea fie cancer, fie leucemie, fie meningită.

Dionisia Burilă, mama tinerei, ne spunea ieri că are tot respectul pentru medicul Nicoleta Erimescu, de la Spitalul "Matei Balş", care - dincolo de modul în care a îngrijit-o pe Eliza, ca pe copilul dumneaei - a avut curajul să recunoască: "Nu ştim ce e..." În mod normal, dacă ar fi fost vorba despre cancerul bănuit, dar nedovedit de ultimele analize, fata ar fi trebuit - poate - să-şi fi găsit liniştea veşnică. N-a fost aşa, numai că acum abia mai zăreşte cu ochiul stâng... 

Cunoscuţii au iniţiat o campanie de ajutorare a Elizei, care urmează să plece duminică spre Italia, la un spital din zona Bari, pentru investigaţii medicale de specialitate, în urma cărora să i se stabilească un diagnostic precis. Dar pentru deplasarea pe care nu poate s-o facă neînsoţită, pentru acoperirea costurilor investigaţiilor medicale şi pentru cazare are nevoie de bani. Sumele sunt prohibitive pentru o familie care, după ce că nu era înstărită, şi-a cam epuizat resursele în aceşti ani de căutare disperată a unei soluţii care să împiedice orbirea definitivă a fetei celei mici. 

Apel la solidaritate umană

Vasile Grigoroiu, consilier local la Corbi, tată a doi copii, a iniţiat o campanie de ajutorare pe reţelele de socializare, aşa cum mai procedase şi în alte cazuri. Imediat i s-au alăturat mai mulţi cunoscuţi şi prieteni, între care şi inimoasa Daliana Rogojinaru, mamă tot a doi copii, şi de duminică au început o acţiune contra-cronometru de strângere de fonduri. Apelul lansat n-a rămas fără ecou. "Vă rog să mă credeţi că am rămas cutremurat când un tip sărac, cum a auzit de treaba asta, s-a dus şi s-a împrumutat 20 lei de la cineva la care se va duce la muncă şi a contribuit cu suma asta, scuzându-se că nu avea mai mult. Asta în timp ce unii de la care era de aşteptat să-şi permită să dovedească faptul că au un dram de suflet, s-au făcut că nu aud...", povestea ieri Vasile Grigoroiu. Acesta a făcut apel şi la primarul Virgil Baciu, care mai ajutase familia Burilă cu acoperirea costurilor spitalizării Elizei, şi încă o dată a dat dovadă de omenia care-l caracterizează. "Cum să nu dau o mână de ajutor, când Valy Grigoroiu s-a dus într-un bar de la Domneşti şi acolo un tip care avea 15 lei la el, şi-a oprit 5 lei ca să-şi plătească berea comandată şi restul l-a donat pentru acest caz?..." Povestea spusă de primarul Baciu a fost confirmată atât de Vasile Grigoroiu, cât şi de Daliana Rogojinaru. Aceştia au deschis şi două conturi la Raiffeisen Bank, pentru Eliza, în care cei ce vor s-o ajute pot dona orice sumă: RO67RZBR0000060018378068 (în lei) şi RO18RZBR0000060018378077 (în euro).   

De reţinut ar fi faptul că în mai puţin de 24 ore de la lansarea apelului, cei doi au adunat de la prieteni şi cunoştinţe 1.100 lei (până ieri dimineaţă), la care s-au adăugat 445 lei strânşi de Daliana Rogojinaru, de la Domneşti (înainte la prânz).

Povestea Elizei

Am găsit-o ieri pe această fiinţă curajoasă care-şi înfruntă destinul cu o demnitate de la care mulţi am avea de învăţat în casa părintească. E greu să nu ţi se rupă sufletul când vezi o mândreţe de fată care, la numai 27 ani, trebuie ajutată să-şi găsească drumul între o cameră şi alta. Şi asta la cineva extrem de dinamic, voluntar, pentru care întunericul care o ameninţă este ca o condamnare la temniţă grea pe viaţă. "Totul a început prin august 2013 cu nişte vagi dureri de cap, care s-au îndesit, după care starea generală s-a înrăutăţit galopant. Am mers la spital, eram în Piteşti, unde lucram şi urmam cursurile Facultăţii de Finanţe-Bănci. Iniţial, după absolvirea liceului de la Domneşti, am vrut să mă îndrept spre meseria de asistentă medicală, dar n-am făcut faţă la practică, fiind mai emotivă la vederea sângelui, aşa că m-am reorientat. În spital, starea mi s-a înrăutăţit, nu mai puteam mânca şi au apărut şi episoade de comă. Am plătit spitalizarea, deşi eram angajată... Cu greu s-a găsit un medicament calmant puternic, care mi-a dat iluzia că-mi făcea bine. Mi s-a recomandat să merg să fac un control vizual, fond de ochi şi RMN. Am fost externată după vreo 72 ore, după care, când am primit rezultatele, dr. Petria, de la Piteşti, a recomandat să mi se facă o puncţie la coloană, bănuind că aş avea meningită cronică. De acolo am ajuns la Bucureşti, la Spitalul <<Matei Balş>>. După 10 zile de tratament pentru meningită tuberculoasă, când mi s-au făcut analizele, au ieşit negative. Nenorocirea era că începusem să-mi pierd vederea la ochiul drept într-un ritm îngrijorător de rapid. De acolo m-au trimis la Spitalul Universitar, sub bănuiala că aş avea cancer la colon şi aşa am ajuns să fac citostatice. După câtva timp, m-au externat, iar un doctor i-a spus mamei să se aştepte la ce era mai rău. În vara trecută am ajuns la Institutul Naţional de Neurochirurgie, unde am fost îngrijită de prof. dr. Leon Dănăilă şi de dr. Răzvan Olteanu. Un diagnostic ferm nu am nici acum şi tratamentele care s-au încercat nu pot spune că mi-au făcut bine... Astă toamnă, a venit aici un prieten italian al cumnatului meu, care a rămas uluit când m-a văzut şi a aflat ce mi s-a întâmplat. El a zis că are un amic doctor oftalmolog foarte bun în Italia şi s-a oferit să ne facă legătura cu el, pentru a face investigaţii de specialitate cu scopul găsirii diagnosticului şi, implicit, al tratamentului. Am aranjat să plec duminică spre Italia, în zona Bari, unde este acel spital, într-o încercare disperată de a mai salva ceea ce s-ar putea...", ne-a mărturisit ieri Eliza, printre lacrimile care-i limitau bruma de vedere...

"Încurajată de prieteni, vreau să încerc imposibilul!"

O lecţie de viaţă uluitoare ne dă această tânără cu suflet pur de copil, pe care soarta nemiloasă n-a cruţat-o, de parcă ar fi vrut s-o facă să plătească păcatele unei lumi întregi. Copil cu dragoste de carte, a învăţat bine şi, după liceu, a avut curajul să renunţe la o meserie pe care ar fi vrut s-o practice atunci când a înţeles că nu avea cum s-o facă aşa cum şi-ar fi dorit, ca un profesionist. S-a angajat imediat după liceu, pentru a-i despovăra pe părinţi de grija ei. A făcut trei ani de facultate, când a dat peste beleaua acestei boli ivite ca un fulger din senin. Şi totul când? Atunci când mai avea o jumătate de semestru până la absolvire. După ce a făcut turul spitalelor din România fără să-şi găsească diagnosticul, nu leacul bolii misterioase care ameninţă s-o lase oarbă, Eliza nu-şi pierde optimismul. Îşi înghite lacrimile, strânge din dinţi şi nu se mai gândeşte la nimic altceva decât să încerce şi imposibilul, ca să nu fie silită să orbecăie prin viaţa asta cât îi va fi dat să-şi poarte crucea. Nu se mai gândeşte la firescul sentiment al iubirii, după ce a dovedit că poate fi părăsită, când a lovit-o necazul. "Singura mea dorinţă este să-mi aflu diagnosticul şi, dacă mă ajută Dumnezeu, să-mi păstrez vederea!..."

Eliza are peste o mie de prieteni care i-au dat suportul moral necesar pentru a nu renunţa la lupta cu nenorocirea care a lovit-o. Are o aplicaţie auditivă pe telefon, care-i spune ce texte şi fotografii postează prietenii ei, cu care poate astfel păstra legătura. O legătură oarecum în orb, dar care este mai mult decât agăţarea de un fir de pai în vâltoarea vieţii. Chestionată ce şi-ar dori să facă mai departe, chiar şi în cea mai sumbră ipoteză - care nu trebuie exclusă din vreun calcul raţional - a răspuns ferm: "Vreau să fac kinetoterapie, să am un job al meu, care să mă scape de sentimentul inutilităţii. Nu suport să stau degeaba în casă, ca o mobilă..." 

Speranţe, speranţe, speranţe...

Eliza n-a uitat să le mulţumească din suflet tuturor celor care au sărit să-i dea o mână de ajutor, ca s-o scoată din întuneric. Campania de ajutorare lansată de prieteni şi modul în care s-a răspuns la ea a făcut-o să-şi recapete încrederea în oameni... 

Pe de altă parte, Daliana Rogojinaru ne-a mărturisit că şi-a lăsat fetiţa de un an în grija bunicii şi s-a dedicat acestui proiect umanitar, la care au răspuns prompt destule dintre cunoştinţele la care a apelat pentru cazul Elizei. "Nu din interes personal şi nici din fală ne-am angrenat în această încercare. Eu am în familie o persoană nevăzătoare şi ştiu ce cumplit este pentru un om să fie lipsit de lumina ochilor..." De la dumneaei şi de la Vasile Grigoroiu am aflat că părintele Clement, de la Schitul Aninoasa, i-a chemat la slujba de duminică, atunci când va face un apel la credincioşi pentru a o ajuta pe Eliza. În astfel de cazuri, orice bănuţ contează şi poate face diferenţa între lumină şi întuneric. Vor rămâne, oare, cititorii noştri, inclusiv cei de pe internet, nepăsători la sfâşietorul strigăt de ajutorare a Elizei?... Aceasta este întrebarea la care aşteptăm cu nerăbdare răspuns, cu atât mai mult cu cât timpul presează.

Verişoara Elizei a postat pe Facebook povestea!

În data de 6 februarie, la ora 20.09, Andreea Neleţ, verişoara Elizei, a postat pe Facebook următorul mesaj, care a primit până ieri 288 like-uri şi a fost distribuit de 139 ori: "Îţi răpesc câteva minute pentru a citi acest mesaj. Îţi cer ajutorul! Ea este Eliza, verişoara mea, are 27 de ani şi de aproximativ 2 ani, a rămas fără lucrul de care noi suntem dependenţi, fără care nu ne-am putea descurca... Eu una aş înnebuni dacă aş rămâne fără cel mai de preţ lucru - VEDEREA. Ştiu că ea nu ar fi de acord cu mesajul ăsta, nu vrea să ceară milă, pentru că e obişnuită să lupte, e puternică. Atâtea nopţi nedormite, investigaţii, analize, internări de la un spital la altul, dar... fără niciun remediu, niciun diagnostic, nimeni nu a spus ceva concret, niciun rezultat... Să înceapă totul cu nişte dureri de cap şi, în scurt timp, să rămâi fără vedere... Povestea este mult mai lungă şi mai dureroasă... Te rog, închide-ţi ochii pentru câteva minute şi încearcă să faci ceva prin casă, orice. Aşa-i că e greu? Gândeşte-te două minute cum ar fi să rămâi fără vedere, cum te-ai descurca? Gândeşte-te că i s-ar întâmpla asta mamei tale, tatălui tău, surorii sau fratelui tău sau oricărei persoane la care ţii, sau poate chiar ţie. Vreau să-ţi cer ajutorul! Pe 15 februarie, Eliza va fi internată din nou, în Italia, unde va fi supusă unor noi investigaţii în urma cărora sperăm că doctorii vor găsi o soluţie acestui caz. Fii un om cu suflet bun şi susţine-o pe Eliza!

Contul este deschis la Raiffeisen Bank pe numele Burilă Elena Eliza: 

- RO67RZBR0000060018378068 - CONT LEI;

- RO18RZBR0000060018378077 - CONT EURO.

Dacă nu te descurci cu depusul la bancă şi doreşti să ajuţi, nu ezita să mă cauţi. Îţi mulţumesc!"

Campanie online de strângere de fonduri

"<<Generozitate>> este despre compasiune, nu despre taxe. Spre deosebire de cele mai multe platforme de strângere de fonduri online, o campanie de strângere de fonduri pe <<Generozitate>> este complet gratuită. Asta înseamnă că banii din fiecare donaţie vor merge direct la oamenii care au nevoie de ei cel mai mult".

Pentru Eliza Elena Burilă a fost demarată o campanie de strângeri de fonduri online pe site-ul "Generosity" de către Alexandru Ghiocel. Acesta a postat povestea tragică a tinerei din Corbşori în rândurile ce urmează: "Eliza este o tânără de 27 de ani, care trăieşte în întuneric de aproximativ 2 ani. În toată această perioadă, a căutat un diagnostic pentru starea ei, însă acesta nu a fost găsit până în prezent. Problemele au început în august 2013 sub forma unor migrene puternice şi pierderi temporare ale vederii cu ochiul stâng. Starea ei s-a înrăutăţit treptat şi deja în februarie 2014 mai vedea doar umbre cu ochiul stâng. Toate analizele şi investigaţiile medicale efectuate indicau faptul că este totul în regulă şi, cu toate acestea, ea începea uşor-uşor să-şi piardă vederea şi la ochiul drept. Iniţial a fost suspectă de meningită şi tratată pentru această boală. Apoi a fost diagnosticată cu leucemie, însă la repetarea analizelor, s-a constatat faptul că nu acesta era diagnosticul corect. La următoarea internare a fost diagnosticată cu un tip de cancer la creier, însă nu a urmat tratament, întrucât rezultatele analizelor erau contradictorii. După 5 internări, numeroase analize medicale şi păreri diferite, putem concluziona într-un singur mod: sistemul medical românesc este depăşit de situaţia Elizei! O putem ajută să vadă din nou, însă are nevoie de bani pentru a continua analizele medicale într-un centru specializat din afara ţării, care îi poate oferi un diagnostic, dar şi o soluţie pentru rezolvarea problemelor ei. Vă mulţumim pentru sprijin!"

După lansarea apelului online, după două zile, din donaţii s-au strâns 90 dolari, marea majoritate a celor care au contribuit pentru cauza tinerei din comuna Corbi alegând să rămână anonimi. De asemenea, povestea şi pagina de pe "Generosity" - https://www.generosity.com/medical-fundraising/help-eliza-see-again--2 - a fost distribuită până ieri, la ora când se scriau aceste rânduri, de 492 de persoane.