Întâlniri cu veteranii de război
Sunt frumoşi şi modeşti. Au vârste de peste 90 ani şi privesc cu seninătate amurgul vieţii, deşi se deplasează cu dificultate şi unii dintre ei poate n-au mai ieşit în lume de ani de zile. Acum vreo şapte decenii erau tineri, aveau viaţa înainte, însă n-au pregetat să răspundă chemării ţării la datorie. Nu s-au gândit la premii sau să fie răsplătiţi cu bani! Au înţeles comandamentele vremurilor de război. Iar războiul este urât - aşa îşi aminteşte dl. Gîrbacea. Tot aşa a fost şi foametea care a urmat. Veteranul povesteşte şi îşi şterge lacrimile pe furiş. "Doamne fereşte de un nou război!" Rugăciunea e spusă cu voce slabă, ca şi cum n-ar vrea să trezească răul din somn. Lacrimi au curs şi din ochii camaradului său de arme, Haralambie Petrescu. Copiii l-au întrebat despre război, despre front... Îşi aminteşte că a fost prizonier la ruşi. Şi nu i-a fost deloc uşor! Fiica sa povesteşte scene cutremurătoare la întâlnirea cu elevii. Spune cum, pe front, soldaţii nemâncaţi de multă vreme tăiau bucăţi de piele de la bocancii celor morţi, pe care apoi le mestecau în neştire, ca să-şi înşele foamea...
Sunt senini. Se bucură de prezenţa copiilor. În ochi au lacrimi şi prin pâcla lor apar amintiri pe care le credeau uitate pentru totdeauna. Sunt revoltaţi de nedreptăţile prezentului, de modul în care sunt trataţi comparativ cu participanţii la revoluţia din 1989, despre care spun că a fost "inexistentă la Curtea de Argeş".
Prin acest proiect lansat la Şcoala "Basarab I", coordonat de prof. Anca Popescu şi Lia Enescu, s-a dorit să se conserve pentru viitor o pagină de istorie, la care contemporanii sunt încă martori. Şi să se se aducă un omagiu celor care meritau mult mai mult de atât, dar pe care evident că autorităţile i-au uitat. Elevii au colectat sau au cumpărat cu dascălii lor alimente şi daruri oferite la întâlnirea cu şase dintre veteranii din cel de-Al Doilea Război Mondial. Mai sunt încă pe atâţia de vizitat, ca să li se mulţumească pentru ceea ce au făcut pentru viitorul ţării!
