Au mai rămas treisprezece...
Doar atâţia mai sunt veteranii din Curtea de Argeş. Cifra ne-a dat-o preşedintele asociaţiei locale, col. (r) Ion Pătrunjel. Cei mai mulţi au depăşit vârsta de 90 ani şi-şi trăiesc amurgul vieţii fără să mai iasă din casele lor. După ce au bătut drumurile războiului în est şi în vest, acum continuă lupta cu sentimentul inutilităţii. Societatea dă semne de amnezie în ceea ce-i priveşte. Au decoraţii, dar puţini sunt cei ce le mai dau vreo preţuire. Şi-au vărsat sângele pentru a-şi apăra ţara fără să aştepte să fie numiţi eroi. Societatea de azi are alţi eroi de care se îngrijeşte. Celor care ar merita cu adevărat respectul veşnic, le aşteaptă clipa trecerii pe veşnicele plaiuri ale vânătorii, unde-i aşteaptă camarazii de arme, cu care au luptat pentru ca noi să avem astăzi o ţară. Unora le-au rămas amintirile, altora numai regretele. Cine sunt ei şi cum îşi trăiesc amurgul vieţii, ne spune cel mai bine unul dintre aceşti oameni minunaţi, binecuvântat cu har poetic:
PRIVEŞTE CUM SE DUC VETERANII!
Col. (r) Gheorghe Lăcătuşu
Priveşte, copile, cum trec veteranii
În şiruri tăcute, bătrâni luptători
Se duc! Se topesc! Şi-odată cu anii
Dispar în neant, anonimi călători.
Se sting veteranii, lăsaţi în uitare,
Încet, în tăcere şi-n lacrimi se sting.
Şi nimeni nu-i plânge! Pe nimeni nu doare
Că mor veteranii! Nici ei nu mai plâng!
Priveşte-i! Mai mişcă! Mai sunt încă vii!
Şi-aşteaptă să sune... un ultim atac,
Căci astăzi sunt iarăşi în linia-ntâi
Şi-aşteaptă semnalul! Şi rabdă! Şi tac!
Priveşte-i trecând, resemnaţi spre vecie,
Păşind maiestuos, ca lumea să ştie
Că n-au cerşit, nu s-au plâns, n-au crâcnit!
Au luptat, au muncit, au tăcut... şi-au murit!
De-ai fost general sau simplu soldat
Pe front nu contează! Nu este o lege
Să-ţi apere gradul. Eşti doar un bărbat
În lupta cu moartea. Şi moartea n-alege!
Din est până-n vest, întregul pământ
Cu sângele lor în război l-au udat.
Cu trupuri uitate sub cruci de mormânt
Tot drumul Golgotei a fost jalonat!
Iar cei ce-au scăpat de cumplitul infern
La matcă întorşi au fost aşteptaţi
Potrivit obiceiului nostru etern
La Aiud, la Sighet, la Piteşti, la Galaţi.
De-aceea, copile, când trec veteranii
Cu feţele supte, ca de sfinţi bizantini
Opreşte-te-n loc, căci ei sunt titanii
Istoriei noastre! Şi lor să te-nchini!
Sunt candele sfinte! Cât pâlpâie încă
Mai dă-le onoruri! Aceşti oameni trişti
Ţi-au clădit viitorul în piatră şi-n stâncă
Şi-au murit pentru tine, ca tu să exişti!
Şi-acuma priveşte cum trec veteranii
În şiruri tăcute, eroi cerşetori!
Se duc! Se topesc! Şi-odată cu anii
Dispar în neant... inutili trecători!
