După 45 de ani...
Dimineaţă însorită de 25 octombrie. În poarta Şcolii Galeş, deşi este duminică, este animaţie. Are loc întâlnirea cu nr. 10 a unei generaţii de absolvenţi ai şcolii, mai precis promoţia 1970. Bucuria revederii a fost imensă. Expresii de genul: "Tu cine eşti?", "Să mă gândesc dacă mai ştiu cum te cheamă!", "Nu te-am văzut de 30, 40 ani..." se auzeau la venirea fiecărui coleg. Ne-am amintit şi ce porecle ne dădeam. Desigur că nu am fost toţi. Trei colegi au plecat prea devreme la cer. Fie-le ţărâna uşoară! Alţii n-au putut veni din cauza unor probleme de sănătate sau n-au putut fi înştiinţaţi.
Întâlnirea cu domnul diriginte, prof. Ion Pepenescu, ne-a prilejuit mare bucurie. N-aş vrea să supăr pe nimeni, dar a fost cel mai bun profesor de Limba română al Şcolii Galeş. Ne-au întâmpinat şi domnii învăţători Tiţa Gheorghe şi Lucreţia, dascăli de excepţie ai satului Galeş. A sunat clopoţelul care ne chema în şcoală. Am intrat în cancelarie, unde mai intrasem cu sfială câteva momente cu nu ştiu ce ocazie, când eram elevă. Aveam multe amintiri hazlii de depănat.
Am mers în clasă, unde am găsit fiecare câte un trandafir roşu din partea domnului primar al comunei Brăduleţ, Alecu Evlampie. Fiecare dintre noi şi-a prezentat succint viaţa trăită în ultimii 45 de ani, cu bune şi cu rele. Ne-am amintit şi şotiile pe care le făceam la şcoală la diferite ore. Pe vremea aceea era destul de grav să alergi pe coridor sau să faci gălăgie. Ne-am amintit de draga noastră învăţătoare, doamna Ileana State, de poveştile pe care ni le citea, de domnul State, directorul şcolii, învăţător emerit şi dirijorul corului de copii, de domnul profesor de Istorie Iancu Gheorghe, care ne-a făcut să îndrăgim materia şi de alţi profesori cu dragoste de carte, de elevi, de şcoală, de satul nostru drag.
Am făcut fotografii în faţa şcolii şi am plecat la biserică. Biserica din satul Galeş este un loc binecuvântat de Dumnezeu, cu preoţi de înalt har: părintele Nicolae Eftimie şi părintele Victor Eftimie. Noi, copiii născuţi în anii 1954-1955 am fost botezaţi de părintele Teodor Manda. Chiar în vremea comunismului, eram educaţi creştineşte de părinţi şi preot şi mergeam la biserică. Am ştiut de mici înţelesul expresiei "Nihil sine Deo". Toată lumea ne-a primit cu dragoste la biserică. Am aprins lumânări la mormintele învăţătorilor şi profesorilor noştri, la colegii decedaţi, la naşii şi părinţii noştri. S-a făcut o frumoasă slujbă de pomenire şi o rugăciune pentru generaţia noastră. Am primit daruri de la părintele Eftimie şi de la cei dragi nouă. Momentul a fost înălţător!
După ce ne-am miruit, a urmat petrecerea de la Căminul Cultural pregătită de bunii şi harnicii noştri colegi Lizeta Ionescu, Mihai Savu, Maria Tron, Tiuţa Vasile, cărora le mulţumim din suflet. A fost o zi memorabilă, pe care sperăm s-o repetăm peste 5 ani!
