Editorial AMOS NEWS - Guvernul Orban a jefuit 4 milioane de copii
Curtea Constituţională a României a stabilit fără echivoc: alocaţiile copiilor trebuie acordate în baza legii votate în Parlament! Acest lucru trebuia să se întâmple începând de la 1 ianuarie anul curent. Rezultă că, timp de şase luni şi jumătate, Executivul i-a jefuit în mod deliberat pe toţi copiii. Şi acum nu ne rămâne decât să analizăm consecinţele: în plan social, în plan juridic şi, desigur, în plan politic.
Avem aproape patru milioane de copii. Numărul acestora scade însă anual, pentru că scade natalitatea. Iar natalitatea scade dintr-un singur motiv. Familiile nu au suficiente resurse pentru creşterea acestora. Iar societatea - şi din nou este vorba de resurse - nu alocă suficiente fonduri pentru educarea lor, într-o Românie care se vrea educată. În aceste condiţii, Parlamentul, pe bună dreptate, a decis că este necesară dublarea alocaţiilor pentru copii. Chiar şi aşa, dublate, aceste alocaţii sunt cele mai mici din Uniunea Europeană. Şi de aici a început circul!
În luna decembrie, majoritatea parlamentară a iniţiat un act normativ care să conducă prin efectele lui la dublarea alocaţiilor destinate creşterii copiilor. S-au alăturat acestui demers atunci când a avut loc votul în plen chiar şi parlamentarii PNL, deşi Guvernul dăduse un aviz negativ. Preşedintele Klaus Iohannis a promulgat legea. S-a întâmplat cu câteva zile întârziere faţă de momentul prezentării de către Guvernul Orban a proiectului Legii bugetului. Dar deşi legea nu fusese încă promulgată, în mod normal, Guvernul ar fi trebuit să prevadă sumele necesare la capitolul cheltuieli. În definitiv, nimic nu-l împiedica pe Ludovic Orban să-l consulte pe preşedinte şi să afle că acesta urma să-şi exprime acordul în raport cu această lege. După care, acelaşi Guvern Orban a invocat faptul că nu are bani, întrucât alocaţiile mărite nu erau prevăzute în buget. O escrocherie pe faţă!
Dar plata alocaţiilor nu putea fi totuşi evitată, în mod moral şi în mod legal. Lăsând morala la o parte, Executivul a recurs la un şiretlic. A emis o ordonanţă de urgenţă. Aceasta anulează parţial efectele legii, în sensul că amână cu o jumătate de an plata alocaţiilor. E clar că acest truc este anormal şi că încalcă Constituţia. Printr-o ordonanţă de urgenţă nu poţi să înfrângi o lege. Dar primul-ministru a comis-o, ajutat de ministrul Finanţelor şi, atenţie, susţinut de ministrul Muncii şi Protecţiei Sociale. Curată protecţie socială! Întreg Guvernul s-a coalizat în cele din urmă acestui demers. Şi nu numai. Culmea este că şi parlamentarii liberali, care iniţial votaseră mărirea alocaţiilor, au dat-o la întors. Şi ce a urmat? PSD a contracarat. A dezbătut în Parlament ordonanţa de urgenţă şi a respins-o. Ca urmare, pentru a doua oară, Guvernul Orban avea obligaţia să se conformeze şi să dubleze de îndată alocaţiile. Dar nu şi nu, Ludovic Orban a recurs la ultima soluţie, a tras ultimul cartuş: a atacat această lege de respingere a ordonanţei de urgenţă la Curtea Constituţională a României. Şi a pierdut. Acum a pierdut definitiv! Acum trebuie să le plătească celor patru milioane de copii alocaţiile. Dar cum?
Conform Constituţiei, conform legilor în vigoare, aceste alocaţii trebuie plătite din urmă, începând de la 1 ianuarie. Asta înseamnă că Guvernul trebuie să scoată degrabă patru miliarde şi ceva de lei. După care, lunar, plăţile trebuie făcute conform legii. Vă imaginaţi că se va întâmpla aşa ceva? După cum s-a comportat până în prezent Guvernul Orban doi şi jumătate, eu cred că este exclus ca acum să se predea şi cele patru milioane de copii să-şi primească din urmă banii jefuiţi. Cred mai degrabă că Executivul va miza pe delăsarea familiilor, cele mai multe nevoiaşe, sau pe lipsa posibilităţilor pe care aceste familii le au de a apela la un avocat şi de a intenta un proces în instanţă împotriva statului român. Asupra acestui subiect voi reveni.
Imaginaţi-vă, vă rog, că nu e deloc greu, o familie care are doi copii. Nu patru. Nu cinci. Doar doi. Imaginaţi-vă că acestei familii i-a fost dată o gaură de 300 de lei pe lună. În şase luni şi jumătate, gaura s-a mărit cosiderabil. Câte lucruri nu ar fi putut să facă părinţii celor doi copii cu aceşti bani? La câte lucruri au fost ei siliţi să renunţe, pentru a-şi putea totuşi întreţine copii în toată această perioadă, în care Guvernul Orban a jucat ping-pong cu soarta acestora? Au existat, deci, consecinţe sociale. Şi există în continuare. Pentru că, obiectiv vorbind, e greu de presupus că milioane de familii vor acţiona statul român în judecată pentru a recupera banii jefui lună de lună de către Guvernul Orban. Dar să admitem că totuşi românii se vor organiza în vreun fel şi că vor apela la casele de avocaţi dispuse să iniţieze procese colective, aşa cum se întâmplă în orice stat civilizat. În aceste condiţii, în plină pandemie, instanţele de judecată vor fi supuse unei presiuni uriaşe. Pentru că vor trebui studiate nu mai puţin de patru milioane de dosare. Procesele pot fi colective, dar dosarele sunt individuale, ca de atfel şi hotărârile instanţelor, care vor trebui să vizeze fiecare persoană. Întreaga corespondenţă va aglomera şi mai mult sistemul poştal. Şi tot în plină pandemie, de care se face responsabil un Guvern iresponsabil. Şi aceasta este tot o problemă socială, creată de Ludovic Orban.
Dar, cum spuneam, sunt şi consecinţe politice. Nu este oare corect ca oamenii să se întrebe ce caută în fruntea Ministerului Muncii şi Protecţiei Sociale o persoană care a manifestat atâta indiferenţă şi atâta cinism faţă de patru milioane de copii? Sau cum este să ai un ministru al Finanţelor care nu a studiat Constituţia României şi care nu a impus bugetarea din capul locului a alocaţiilor, în condiţiile în care legea fusese votată de Parlament? Sau cum e să ai un premier atât de bicisnic? Sau cum e să ai un preşedinte care ne tot bate la cap de ani mulţi cu "România educată", dar care nu a sărit să apere dreptul la educaţie al copiilor, luându-se de piept cu un Guvern iresponsabil, care le-a tăiat alocaţiile, în condiţiile în care toată lumea ştie că o bună parte din aceşti bani ar fi fost utilizaţi de părinţi şi pentru a ridica nivelul de pregătire al copiilor? Cum e să ai un preşedinte, care a jurat să apere Constituţia şi care a ştiut din capul locului, cum am ştiut şi noi, că Guvernul Orban s-a făcut luntre şi punte pentru a o încălca? Şi acum ce va face acest preşedinte? Va ataca Curtea Constituţională, cum s-a mai întâmplat? Sau va aplauda în tăcere atacurile care urmează din partea guvernanţilor, aşa cum cu certitudine se va întâmpla?
Ţi-a plăcut articolul? Atunci distribuie-l şi către prietenii şi partenerii tăi! Îţi mulţumim!
