In memoriam prof. Cezar Bădescu

Mulţi oameni sunt incapabili de a da mult din ceea ce realizează în viaţa lor. Alţii dau aproape tot ce au din altruism, iubire, sentimentul plăcut al ajutorării, dar niciodată nu vor putea dărui mai mult decât au. Există o valoare pe care o avem hăruită şi alta dobândită, dar ele nu preţuiesc decât dacă facem ceva din ele, cu ele, pentru a dovedi valoarea lor. Prof. Cezar Bădescu a dovedit că ştie ce să facă cu cele două valori. A fost o prezenţă cu totul aparte, o autentică personalitate, cu o concepţie de viaţă şi de muncă şi o structură morală nu numai inconfundabilă, dar şi uşor de recunoscut şi care s-a impus puternic prin tot ceea ce a făcut ca profesor si om de cultură. A lăsat o amprentă puternică asupra tuturor celor cărora le-a fost profesor, instructor, colaborator sau prieten, chinuindu-se să-i convingă pe aceştia că numai munca asiduă şi perfecţiunea este cheia rezolvării tuturor problemelor în viaţă, cheia succesului.

Am învăţat multe de la domnia sa! S-a dedicat muncii de profesor si cercetător în folclor acumulând o impresionantă zestre de deprinderi extrem de precis însuşite, cu o consecvenţă neabătută de la normele profesionale. Deşi trecerea timpului va şterge, din păcate, încetul cu încetul imaginea Omului care a fost, faptele şi realizarile domniei sale rămân ori ar trebui să rămână în amintirea tuturor celor care l-au cunoscut.
Anii în care am condus Centrul Creaţiei Populare Argeş au fost ani frumoşi şi datorită dlui prof. Cezar Bădescu. A fost un membru activ al Asociaţei folcloriştilor argeşeni "C. Radulescu-Codin", asociaţie care a fiinţat pe lângă centru încă din 1973, alături de mulţi oameni de cultură argeşeni. Câte proiecte comune despre cultura tradiţionala argeşeană editate, în colaborare, în "Caiete folclorice Argeş", în cele aproape cinci decenii de viaţă ai asociaţiei!... Am găsit în domnia sa un sprijin, dar şi un excelent vorbitor cu un timbru vocal inconfundabil. Sunt mulţi cei care într-un fel sau altul au fost influenţaţi de întâlnirea cu dl prof. Cezar Bădescu. Generozitatea cu care ne făcea conştienţi de propria noastră valoare, convingându-ne că în fiecare există proverbiala piatră preţioasă ascunsă, iar dacă vom trudi să o scoatem la suprafaţă, viitorul va fi al nostru şi ni-l vom putea croi într-un destin împlinit. Rămas bun, dle prof. Cezar Bădescu! Veţi merge să întregiţi constelaţia oamenilor de cultură din Argeş plecaţi la Domnul: Mihail Ghiţescu, Adriana Rujan, Gheorghe Gomoiu, Grigore Constantinescu, Corneliu Lamba, Dorin Oancea, Costel Cârstoiu, Gheorghe Pantelie şi alţi oameni frumoşi pe care instituţia noastră a ştiut să-i valorizeze şi sa fie valorizată prin ei în anii de glorie!

Lector universitar doctor Sorin Mazilescu

Membrii Filialei Judeţene Argeş "Posada" a Cadrelor Militare în Rezervă şi în Retragere, precum şi ai Clubului Iubitorilor de Cultură din Ţara Argeşului şi Muscelului, "Suflet Românesc", anunţă cu profundă durere încetarea din viaţă a domnului profesor Cezar Bădescu, membru de onoare al filialei şi participant pasionat la toate activităţile legate de cultură, de tradiţii şi frumuseţi naţionale ale unei ţări pe care a iubit-o toată viaţa. Plecarea domnului Cezar Bădescu dintre noi reprezintă o pierdere inegalabilă, care lasă un gol imens în inimile noastre. Toţi cei care l-au apreciat şi l-au respectat îi vor păstra de-a pururi o amintire vie în sufletele lor.

Îngerii să vegheze drumul său lin către Dumnezeu!
Ce greu ne e să acceptăm
că a plecat de lângă noi,
Atât de repede, atât de liniştit,
Lăsând în urmă suflete-ntristate,
Ce or să-l plângă, o să-l venereze
aici, mereu, pentru eternitate!

***

Un Om a fost cu-adevărat,
Cum rar se nasc şi rar sunt încă,
Cu vioiciunea dumnealui,
cu vocea clară de actor,
era profesor bun şi răbdător,
de generaţii iubitor,
A zămislit de-a lungul vieţii sale
frumoase caractere viitoare.

Preşedintele Filialei Judeţene Argeş "POSADA", colonel (rtr.) Laurenţiu Domnişoru

Satul este pustiu, a rămas precum clopotul fără limbă, oamenii plâng, Biblioteca îi simte lipsa, multe cărţi şi reviste din rafturi au fost donate de domnul Cezar Bădescu, activităţile culturale le-am organizat împreună. Când a obţinut Casa Rozeanu pentru Muzeu era foarte fericit... Împreună am făcut curăţenie şi am aşezat cu migală tot ceea ce dumnealui a strâns cu multă trudă de la consăteni pentru a păstra tradiţia satului nostru. A promovat bătrâni şi tineri, tradiţii şi obiceiuri, a promovat satul nostru. Tot ceea ce a făcut, a fost din suflet. La toate activităţile prezentate avea lacrimi de bucurie. Când a murit tanti Tiuţa Buzoiu ziceaţi să facem un articol despre dumneaei, că am pierdut un om de valoare... Nu am apucat să scriem. Astăzi am pierdut doi oameni de valoare şi cred că acolo sus veţi organiza activităţi frumoase împreună. Tot ce se întâmplă în satul nostru a fost scris în ziare, reviste şi cărţi. Un articol deosebit, care i-a dat mult de muncă a fost "Areful - satul Troiţelor". Cred că moartea dumneavoastră este singura aventură pe care nu mai puteţi să o povestiţi, să o scrieţi. Ar mai fi multe de spus, dar mă opresc aici. Pentru mine a fost director, profesor, mentor, vecin, dar în primul rând a fost OM, un om modest înzestrat însă cu toate calităţile. "A fi domn e o întâmplare, a fi om e lucru mare". Am învăţat multe lucruri, am primit multe sfaturi pe care nu le voi uita niciodată. Drum lin printre îngeri, veţi rămâne mereu în sufletul meu. Dragi consăteni, pentru a pleca bucuros din această lume, haideţi să-l petrecem pe ultimul drum îmbrăcaţi în costume populare! Asta era dorinţa dumnealui la fiecare activitate culturală...

Bibliotecar Elena Hodoş

Domnul profesor ce povestea atâtea lucruri interesante la un post de radio iubit de noi toţi, Radio Craiova... Cezar Bădescu scrutând în negura vremii, povestind despre locuri dragi, unice şi despre oamenii frumoşi ai acestora... Acolo, astăzi, sub streaşina muntelui, un suflet căuta cărările pe unde l-au purtat paşii o viaţă... Să-i dorim drum lin pe cărările cu flori şi apoi printre stele... Odihnă veşnică!

Elena Stanciu

Offf, amintiri multe avem toţi cu Domnul Director! Nu-l putem uita, chiar dacă ne-am propune asta. Noaptea de Înviere... o noapte sumbră în istoria poporului nostru, îmi sună telefonul şi recunosc vocea celui ce mi-a fost mentor. O voce sfiită şi politicoasă mă ruga să poposesc şi la poarta domniei sale cu Sfânta Lumină a Învierii. Mi-a spus unde va lăsa candela ce urma să fie aprinsă. Ceva m-a făcut să nu mă mulţumesc cu doar a-i lăsa lumina la poartă şi a-mi vedea de drum. La 00.00 l-am sunat şi l-am rugat să vină la poartă pentru a aprinde candela. În momentul revederii aveam lacrimi în ochi, mă simţeam atât de mică pentru că dumnealui avea o mulţime de cuvinte pe care mi le-a oferit într-un imens buchet al recunoştinţei. Măsurile din starea de urgenţă nu m-au lăsat să poposesc prea mult, dar amintirea şi discuţia au poposit în sufletul meu pentru totdeauna... Drum lin, Domnule Director, vorbiţi-le şi drepţilor aşa cum ne-aţi vorbit şi nouă! Pomenirea dumneavoastră să fie în veci, în vatra străbună!!!

Didi Didina

Dumnezeu să-l ierte! Un om deosebit, cu un înnăscut har al cuvântului, un extraordinar povestitor şi iubitor al portului popular, al tradiţiilor, folclorului şi istoriei. L-am întâlni la Arefu, unde în anul 2004 am obţinut în urma unui examen de titularizare un post de profesor la şcoala din sat. De la vlădică până la opincă, dacă pot spune aşa, fiecare fiinţă umană din sat avea pe buze cuvinte frumoase şi pline de recunoştinţă şi respect faţă de domnul profesor Cezar Bădescu. Şi da, aveam să descopăr singură acest mare adevăr, pentru că domnul profesor, fost director al şcolii din Arefu ani de-a rândul, acum ajuns la pensie, era tot în mijlocul copiilor, tinerilor din sat, fiind iniţiatorul unor activităţi educative pe care întotdeauna le finaliza cu mult succes. Am participat alături de dumnealui la multe activităţi în care s-a evidenţiat prin darul său oratoric şi capacitatea extraordinară de a prezenta diferite întâmplări. Un adevărat model de profesor! Trebuie să amintesc aici că, la fiecare sfârşit de an, domnul profesor acorda celui mai bun elev de clasa a VIII-a un premiu. Un om deosebit, o mare pierdere pentru satul Arefu şi nu numai!... Multe ar trebui spuse şi povestite despre domnul profesor Cezar Bădescu, cuvintele mele nu pot cuprinde şi nici contura decât parţial personalitatea sa. Drum lin spre cer! O mare pierdere pentru familie şi comunitatea locală, un câştig pentru cer, unde cu siguranţă va continua alături de îngeri activităţile sale. Condoleanţe familiei! Veţi rămâne mereu în inimile noastre!

Claudia Matei

Dumnezeu să-l odihnească! Pentru noi, cercetaşii Centrului Local ALB Bucureşti este o pierdere uriaşă, este pierderea unui prieten drag, a unui mentor, a unui adevărat român, care şi-a adus contribuţia nepreţuită de-a lungul vieţii la dezvoltarea culturii, a tradiţiilor, a istoriei, a întregii comunităţi. Pentru vara asta în Arefu plănuisem împreună cu domnul Cezar Bădescu să continuăm seria de fapte bune pe care le-am început în urmă cu doi ani, aducându-ne astfel contribuţia modestă la dezvoltarea comunităţii locale. Noi, Cercetaşii României, îl vom păstra pentru totdeauna în sufletele noastre la loc de cinste. Sincere condoleanţe!

Iulian Breazu, şef Centrul Local ALB Bucureşti la Organizaţia Naţională Cercetaşii României

Un al doilea tată pentru mine, omul care mi-a fost alături în cea mai importantă zi a vieţii mele, şi anume nunta, cel care a ţinut morţiş să mă sune pe 8 Martie, să-mi ureze "La Mulţi Ani!" pentru că devenisem mămică... Alintul dumnealui, "Mândreţe", îmi va răsuna mereu în suflet. Cu respect, dragă domnule Bădescu, vă vom purta în suflete dincolo de timp şi spaţiu. Acum vă alăturaţi acolo sus, în cancelaria cerului, doamnei Angela, mamei mele, Mariana şi tuturor celor care v-au fost colegi şi dascăli ai Arefului!

Aurelia Ştefania Lazăr

Un om cu un suflet frumos şi bun! Îmi amintesc când am venit la Arefu, acum un an, pentru a planta copăceii în parcul localităţii şi dumnealui ne-a explicat cum se procedează cu fiecare, ce specie sunt şi unde trebuie să-i plantăm. Chiar îşi dorea ca parcul să devină mai frumos şi copăceii să fie acolo şi pentru viitoarele generaţii. O persoană dedicată comunităţii, care chiar şi-a dorit să lase în urmă o lume mai bună! Sunt sigură că toţi oamenii din Arefu îşi vor aminti eforturile şi faptele bune făcute de dumnealui! Să se odihnească în pace şi Dumnezeu să-i lumineze calea! Condoleanţe!

Andreea Ioana Mladin

Pe Domnul Director, noi, cei ce am crescut în satul Arefu, îl ştim dintotdeauna! Am mers la şcoală şi era acolo. Ne aduna în "careu" în faţa şcolii, la fiecare început de an, ne vorbea blând despre instituţia pe care reuşise să o facă pe parcursul verii "ca o farmacie" (cum spunea cu mândrie), dar pe care invariabil reuşeam să o murdărim înapoi până la sfârşitul anului. Ne antrena în diverse concursuri de încondeiat ouă, de citit, de cântat din solz, baluri mascate şi alte câte menite să ţină elevilor mereu viu interesul pentru şcoală! Şi noi, atâtea generaţii trecute prin mâna domniei sale, am crescut, am devenit oameni şi îi datorăm asta în bună măsură! La 20 de ani de la terminarea şcolii ne-am adunat din nou, elevi şi dascăli, pe aceleaşi trepte, cu emoţie în suflete şi cu lacrimi în ochi. Şi domnul ne-a vorbit iarăşi părinteşte, ca odinioară!... Şcoala nu mai era aşa cum o ştiam, laboratoarele nu mai aveau nici florile “doamnei diriginte" Angela ("Doamna Mea", cum o numea cu mâna în dreptul inimii Domnul Director), nici eprubetele din laboratorul de Chimie, nici hărţile şi mai ales istoriile din laboratorul de Istorie! Dar inima noastră le va păstra toate neschimbate, şi şcoala, şi mai ales oamenii care au sfinţit într-adevăr acest loc! Apoi, într-o iarnă, de Crăciun, ne-am strâns iarăşi buni colegi şi sub fereastra Domnului Director am cântat "Cina-n curţi la mari boieri", iar dumnealui, cu lacrimi în ochi, ne-a primit şi ne-a spus ce lucru "de ispravă" am făcut şi ce bucurie i-am adus sufletului său. Aş fi vrut să fi avut mai des astfel de iniţiative... Drum lin spre îngeri, Domn' Director! Rămâneţi în memoria noastră colectivă nu doar ca om de o valoare inestimabilă, dar mai ales ca parte inseparabilă a satului Arefu!

Claudia Dobrin

Nu există cuvinte care să cuprindă dedicarea, perseverenţa şi dragostea de sat pe care au avut-o Domnul şi Doamna Bădescu!... Arefu este satul copilăriei mele şi va rămâne a pururi. Mă voi întoarce cu drag să cutreier dealurile verzi şi grădinile îngrijite pe care adesea le-am desenat la clubul de pictură organizat de familia Bădescu, la susurul izvoraşului de lângă casă, unde am învăţat să cânt la fluier şi la solz pentru Ansamblul "Izvoraşul" cu care am clădit atâtea amintiri frumoase ce le voi păstra veşnic şi la oamenii care mai sunt şi care nu mai sunt, care ne-au ghidat în a fi cine suntem azi! Voi duce mai departe cu mândrie povestea sătucului Hareş sau Luminiş de Soare, chiar şi peste hotare. Mulţumesc pentru tot, Domnule şi Doamnă Bădescu!

Emilia Dobrin

Spun Arefu şi primele lucruri ce îmi vin în minte sunt: bunicii mei dragi, familia, "Domn' Director şi Doamna Angela"... cei mai frumoşi ani din viaţa mea! Pe Domnul Director îl ştiu de când eram de-o şchioapă... Aveau ai mei bunici un zarzăr în fundul grădinii ce dădea spre casa dânsului si în fiecare zi de vacanţă, cocoţată pe gard, urlam un "Bună ziua!!!" şi îi întrebam ce mai fac... Iubeam să merg cu mica la o "cafeluţă" la Doamna Angela şi la Domn' Director (de fiecare dată puneau şi câte ceva dulce pe farfurioară!...). Îmi amintesc colindele, concertele şi excursiile din singurul an de şcoală pe care l-am făcut la Arefu, dar şi experienţele fiecărei vacanţe. Copil fiind, mereu m-a inclus şi m-a considerat ca fiind a locului... Atunci când mă mai făceau ceilalţi verişori ai mei "orăşeancă", tare amărâtă eram, dar dânsul îmi spunea cu vocea blândă şi caldă că sunt crescută dupa obiceiuri arefene şi sunt şi eu copila satului - aşa creştea inima în mine! Cel mai impresionant este că şi după ani, de fiecare dată când am ajuns acasă la Arefu şi ne-am văzut, m-a îmbrăţişat cu căldură şi dornic parca să reluăm ultima discuţie, să afle cum sunt şi ce am mai făcut printre străini. Un om de excepţie, de o blândeţe şi o calmitate rară, care şi-a lăsat amprenta în inima fiecărui om ce a păşit în sat. Drum lin către ceruri, Domn' Director... Sunteţi cu Dragostea Dumneavoastră acum!

Oana Elena

Sincere condoleanţe familiei şi Dumnezeu să-l ierte şi să-l odihnească în pace pe cel ce a fost profesor, director de şcoală, soţ, tată, dar mai presus de toate a fost OM! Îmi amintesc orele de Istorie cu domnul Bădescu, care întotdeauna transforma lecţiile în legende, poveşti, pe care nu aveai cum să nu ţi le aminteşti pentru următoarea oră. Am pierdut nu un om, ci o comoară!

Mariana Mariana

Un om extraordinar, de la care oricine a avut de învăţat, fie că a fost vorba despre Istoria pe care a predat-o cu atât drag, fie bunătatea, omenia, dar mai ales dragostea faţă de satul natal. Cu siguranţă, ori de câte ori voi îmbrăca portul popular, gândul mă va duce la Domnul Director, căci aşa-i spunem noi, arefenii... Să continuaţi şi acolo unde aţi plecat să povestiţi cu acelaşi patos despre frumuseţea Arefului! Drum lin, Domnule Director!

Sabina Stan

Nu cred că există persoană din satul Arefu care să nu plângă pierderea Domnului Director, aşa cum îl numeam cu toţii... Cred că toţi avem amintiri cu dumnealui, cu şcoala, cu grupul de solzari, de dansatori. Domnul Director a fost, este şi va rămâne valoarea satului Arefu! Drum lin printre stele, dragul nostru domn' profesor, director, instructor şi, nu în ultimul rând, îndrumător în viaţă! Dumnezeu să vă aşeze în ceata îngerilor!

Teodora Ciulbea

Sunt sigur că acolo, sus, domnul Cezar avea pregătit din timp Locul său; spun asta acum, pentru că totdeauna vocea lui blândă ajuta persoana care îi cerea sfatul să înţeleagă cu adevărat că numai blândeţea reuşeşte să te facă mai puternic. Rămân în minte cu imaginea unui OM special, care şi pentru mine a reprezentat un model. Cezar, odihneşte acolo unde îngerii povestesc şi recită balade de dor, pentru că ai fost un dascăl minunat, ai ştiut ca nimeni altul să predai lecţii de istorie, de românism şi de viaţă. Dumnezeu să te primească cu braţele deschise, să îţi ierte curajul de care ai dat dovadă mereu. Uneori cuvintele multe murdăresc... Îngerii ştiu şi aşteaptă pe cei aleşi!

Cu aleasă preţuire, Sorin Calea

Ţi-a plăcut articolul? Atunci distribuie-l şi către prietenii şi partenerii tăi! Îţi mulţumim!