Editorial AMOS NEWS - Curentul anti-Orban devine periculos
La fel ca şi în alte state, şi în România, oamenii şi-au pierdut răbdarea. Sunt din ce în ce mai mulţi contestatarii măsurilor restrictive, inclusiv a celor care s-au dovedit necesare. Scenarii dintre cele mai fanteziste vehiculate pe glob capătă tot mai multă greutate. Şi, propagate din om în om, devin din ce în ce mai credibile. În fiecare dintre aceste state, curentul se îndreaptă împotriva guvernanţilor. Şi la noi se întâmplă la fel. Klaus Iohannis şi Ludovic Orban riscă să o încaseze mai mult decât merită. Iar România tăcută, după ce i-a votat cu entuziasm la prezidenţiale şi europarlamentare, se îndreaptă vertiginos în direcţia opusă. Acest curent e periculos!
Este în afara oricărei îndoieli. Atât Klaus Iohannis, cât şi Ludovc Orban au fost informaţi de către SRI şi de către SIE din primul moment în care o epidemie declanşată în China a riscat să se transforme în pandemie. Şi au ştiut şi faptul că pandemia va exploda într-o criză economică la nivel mondial, de o amploare fără precedent. Aveau datoria să pregătească România încă din prima clipă pentru a face faţă celor două calamităţi. Iohannis a dat cu mare întârziere semne că s-a trezit. După ce, în prealabil, a luat peste picior presa, acuzând-o de fake-news. Şi, mergând în siajul său, şi premierul s-a trezit târziu. Astfel încât nimeni din arcul puterii nu a pregătit România din timp pentru a face faţă uriaşelor provocări care urmau. În capul acestor oameni aflaţi la putere, nu a existat decât dorinţa de a acumula o putere şi mai mare. Pe calea provocării prin diverse tertipuri a unor alegeri parlamentare înainte de termen. Cu această gogoriţă în cap, România a ratat momente importante.
În acest moment, atât Klaus Iohannis, cât şi Ludovic Orban, ca să nu mai vorbim despre un întreg cor de ziarişti şi analişti de curte, susţin teza conform căreia, printr-o politică înţeleaptă de partid şi de stat, pandemia din România a avut efecte diminuate. Ba mai mult, începem să coborâm lin de pe faimosul "platou". Nimic mai fals. Celelalte ţări din Europa Centrală şi de Est, raportat la numărul populaţiei, au avut mai puţine victime decât cele înregistrate în România. Ne putem bate cu cărămida în piept, doar dacă ne raportăm la câteva state vest-europene, care au excelat în ultimele decenii prin importul de forţă de muncă din întreaga lume, prin turism şi prin creşterea exponenţială a legăturilor economice cu China. Cât priveşte criza economică, mai observăm o linie falsă de apărare promovată de tandemul Orban-Cîţu, în sensul că, în ciuda situaţiei, România nu este încă prea mult îndatorată comparativ cu alte state ale Uniunii Europene. Şi mai mult decât atât, minţind de îngheaţă apele, Cîţu susţine - de astă dată neacompaniat de Orban - că România a luat credite cu dobândă negativă, performanţă, cum spune ministrul de Finanţe, unică în istorie. Adică ar fi luat o sută de lei şi ar urma să înapoieze nouăzeci. Este o minciună gogonată, dar pe care Cîţu o repetă la nesfârşit. Iar cea mai mare diversiune posibilă a momentului în planul politicilor financiare este că avem rezultate spectaculos de bune, că România e în creştere. Cum Dumnezeu să fie România în creştere, când o bună parte din economie e pusă pe butuci? Şi aici intervine Orban, cu toate tunurile grele din arsenalul Palatului Victoria. El susţine că a luat nenumărate măsuri, nu numai în favoarea cetăţenilor, ci şi pentru a consolida bugetele societăţilor comerciale şi pentru a le asigura relansarea. În fiecare domeniu în parte, afirmaţia se dovedeşte mincinoasă. Şi nu o spun eu, o spune mediul de afaceri. Iar bomoboana pe colivă este pusă de Klaus Iohannis. Care nu mişcă un deget pentru a schimba în favoarea statelor mai slabe din UE politicile financiare ale Bruxelles-ului, care sunt de fapt politici ale Berlinului. Şi din această direcţie ni se aruncă fumigene, în sensul că economia românească va fi relansată şi va dudui beneficiind de susţinerea statelor puternice din UE, care îşi vor demonstra dorinţa de a susţine solidaritatea şi coeziunea.
Ei bine, populaţia s-a săturat, o bună parte a ei. Acum mă refer la ceea ce în limbaj electoral se numeşte "România tăcută", la cetăţeni fără convingeri politice clare, fără opţiuni bine definite şi care, atunci când se pronunţă politic sau votează politic, o fac nu pentru a susţine un partid sau altul, un lider sau altul, ci pentru a penaliza ceea ce nu le-a plăcut în politica practicată de lideri şi de partide. S-a format, deci, o masă critică din ce în ce mai consistentă, care creşte exponenţial, care nu mai are încredere în Guvern şi în preşedinte şi nici în PNL, care susţine acest Guvern, şi care începe să acţioneze împotriva puterii. De obicei, când o masă de oameni basculează, mişcarea este periculoasă, şi nu doar pentru cei aflaţi la vârf şi care sunt vizaţi şi urmează să fie măturaţi de la putere. Această mişcare de basculare, care seamănă cu o ciocnire periculoasă a plăcilor tectonice, provoacă cutremure la nivelul societăţii. Evident, nu merg atât de departe cât să-mi imaginez că se poate transforma în revoltă sau în revoluţie. Dar se poate transforma într-o opoziţie civică, dacă nu zgomotoasă, cu certitudine fermă. Şi care riscă să blocheze prin contestare şi inadecvare chiar şi măsuri bune ce pot fi luate la nivelul administraţiei centrale. O mişcare a plăcilor tectonice care poate arunca în aer o serie de măsuri încă necesare legate de combaterea pandemiei, şi care cu certitudine aruncă în aer orice viitoare soluţii privind repornirea economiei, care şi ele trebuie să se bazeze pe încredere şi pe un resort de voinţă a populaţiei. Pentru că relansarea economiei presupune sacrificii imense, pe care oamenii care şi-au pierdut încrederea în guvernaţi nu mai sunt dispuşi să le facă.
Nebunia este că nimic nu se poate opune acestui val. Acest val nici măcar nu poate fi canalizat într-o direcţie constructivă sau măcar pe o linie moartă. Pentru că o asemenea operaţie nu ar putea fi realizată decât de o opoziţie cât de cât credibilă. Dar nu există aşa ceva. USR a sesizat bine momentul. El se desprinde cu viteza luminii din orbita PNL şi a lui Klaus Iohannis. Încearcă să devină acea forţă politică către care să se poată îndrepta speranţele şi energiile României tăcute. De aceea observăm cum, pe zi ce trece, USR atacă din ce în ce mai hotărât Guvernul Orban şi se distanţează atât de PNL, cât şi de Klaus Iohannis. Numai că USR, dincolo de scurta şi tumultoasa istorie de #Rezist şi de spectacolele - unele lamentabile - iniţiate în Parlamentul României, nu a reuşit să-şi construiască o imagine credibilă de partid al viitorului. Dacă încearcă să se transforme într-un făraş în care să se adune o parte consistentă a României tăcute, făraşul e prea fragil şi se va rupe.
Din toate motivele pe care le-am sintetizat mai sus, cred că România se îndreaptă în marşarier cu toată viteza către un zid istoric pe care-l va lovi în plin. Şi, evident, vor fi destui pe margine pregătiţi să profite de pe urma acestui eveniment de apocalipsă naţională. Sau măcar de grav accident naţional, prin care o criză socială şi politică se vor suprapune peste pandemie şi criza economică.
Ţi-a plăcut articolul? Atunci distribuie-l şi către prietenii şi partenerii tăi! Îţi mulţumim!
