Editorial AMOS NEWS - Să fim gata pentru ce poate fi mai rău. Dar fără panică!

Abia acum urgia vine şi în România. Şi e de nestăvilit, cel puţin pentru moment! Atenţie mare la cele trei numere fatale. Numărul unu: o singură persoană infectată. Fără să ştie. Numărul doi: trec 30 de zile. Numărul trei: 2.500 de contaminaţi! Din paradigma acestor trei numere, nu putem ieşi fără testarea în masă a populaţiei, pe care nu avem încă posibilitatea să o facem.
Nu am scos din burtă cifrele de mai sus. Nici domnul Petre Roman, care mi le-a furnizat, nu le-a scos din burta domniei sale. Ele sunt chintesenţa unui studiu ştiinţific de amploare făcut de Imperial College London. Cum au procedat savanţii londonezi? Au adunat toate datele cunoscute, din întreaga lume, legate de evoluţia coronavirusului şi le-au introdus într-un computer ultraperformant. După care au reieşit câteva informaţii implacabile. Între aceste informaţii este şi cea pe care am furnizat-o mai sus. În medie, o persoană contaminată cu coronavirus şi nedepistată în 30 de zile contamineză 2.500 de alte persoane. Această medie a reieşit din punerea cap la cap a informaţiilor extrase din statisticile furnizate de toate statele lumii, care se confruntă cu pandemia. Singura concluzie raţională, care din nou ne întoarce la tema atât de traumatizantă a izolării, este că - pentru moment, cel puţin - singura soluţie de a supravieţui în condiţiile propagării atât de halucinante a virusului este să îi izolăm pe cei sănătoşi de cei bolnavi. Dar, ca să-i putem izola, din nou apare o condiţie sine qua non: aceea de a-i identifica cu precizie pe toţi cei contaminaţi! Această identificare nu poate fi săvârşită decât prin testarea în masă a cetăţenilor. Şi tot statistica, această ştiinţă care nu minte decât atunci când este pusă să mintă, ne demonstrează fără echivoc că în statele în care s-a procedat la testarea în masă, rezultatele au fost remarcabile. Prin separarea celor sănătoşi de cei bolnavi, o separare făcută ştinţific, şi nu după ureche, pot fi reluate într-un timp rezonabil activităţile economice, astfel încât să poată fi evitat colapsul financiar.
România nu a avut posibilitatea să facă o testare în masă. Suntem informaţi din surse oficiale şi publice că, în cursul acestei săptămâni, urmează să sosească în ţară primele 200.000 de testere, importate din Coreea de Sud, stat care a înregistrat şi înregistrează succese remarcabile în lupta împotriva coronavirusului. Tot oficial aflăm că există o comandă finală de 2 milioane de testere. Nu este încă suficient, dar este bine. Aici însă survin câteva probleme.
Prima este legată de sincronizare. Cum se sincronizează preconizata operaţiune de testare în masă a cetăţenilor cu momentul la care începe acţiunea? Cât de târziu începe această testare? Nu este cumva prea târziu? Noi, în acest moment, cu toată bunăvoinţa şi bună-credinţa specialiştilor şi autorităţilor, nu ştim câte persoane sunt contaminate. Cifrele raportate zilnic nu pot fi decât greşite, atâta timp cât populaţia nu a fost testată în masă. Ca atare, nu poate fi estimată corect nici dinamica propagării virusului, şi de aici consecinţa este că ritmul în care se adoptă soluţii, ca de altfel şi natura acestora, sunt aletorii. A doua problemă este de natură psihologică. Şi pe aceasta ar trebui să o depăşim. În mod cert, fapt recunoscut de toate partidele politice, sistemul nostru sanitar a funcţionat deficitar. Niciun stat nu s-a putut pregăti - şi nici nu era posibil - pentru o pandemie de o asemenea anvergură. În schimb, statele civilizate ale lumii au construit până la un punct premisele contracarării unui asemenea fenomen, cel puţin pe prima sută de metri. România a fost descoperită şi din această perspectivă. Consecinţa este că există un pericol cât se poate de real ca sistemul să rămână prea mult în urma fenomenului ca atare şi, în final, să fie depăşit, copleşit şi învins.
Absenţa mijloacelor de testare şi a echipamentelor adecvate de protecţie expun întreg personalul sanitar, care se află în prima linie, contaminării cu coronavirus. Chiar în acest moment, în care redactez această analiză, Spitalul Floreasca semnalează faptul că măcar o parte din personalul sanitar a fost contaminat. Dacă, rând pe rând, se închid spitalele, este de rău. Clădirile ca atare, cu chiu, cu vai şi în circumstanţe inadecvate, ar putea fi înlocuite. Dar nu şi personalul! Medicii, asistentele şi celelalte persoane care lucrează în unităţile spitaliceşti sunt în acest moment bunul cel mai de preţ pe care-l are România, colacul nostru de salvare. Numai că nici aceştia nu sunt protejaţi în mod adecvat.
Din toate motivele pe care le-am invocat mai sus, rezultă că:
1) Trebuie să ne aşteptăm la o escaladare a pandemiei în România, a cărei amploare este greu de estimat în acest moment.
2) Măsurile de protecţie luate de autorităţi şi pe care va trebui să le respectăm cu sfinţenie urmează să devină mult mai dure. Pentru că, în absenţa testării în masă a populaţiei, singura soluţie posibilă este separarea persoanelor, tot în masă.
3) Consecinţele în plan economic însoţesc într-un raport direct proporţional catastrofa sanitară ca atare. Ceea ce înseamnă că e raţional să ne aşteptăm la fenomene extrem de grave, poate fără precedent, în materie economică şi financiară. Din această perspectivă, singura soluţie este ca Guvernul să pompeze minimum 10% din cifra reprezentând Produsul Intern Brut în economie. În scopul salvării a ceea ce mai poate fi salvat şi, cu orice sacrificii, trebuie pompaţi bani de astă dată în beneficiul direct al cetăţenilor. Pentru a-i ajuta să supravieţuiască!

Ţi-a plăcut articolul? Atunci distribuie-l şi către prietenii şi partenerii tăi! Îţi mulţumim!

Pin It