"Problemele psihologice care pot apărea, pe fondul acestei crize, sunt anxietatea, panica sau depresia, datorate gândurilor iraţionale care apar în astfel de momente"

- Interviu cu Florentina Negrescu, psiholog, consilier psihologic şi psihoterapeut format în psihoterapie integrativă şi psihoterapie experienţială, practitioner în NLP, formator şi trainer, psiholog "Clubul de Excelenţă" al Fundaţiei Dan Voiculescu pentru Dezvoltarea României.

"Părinţii trebuie să le asigure copiilor sentimentul de siguranţă, astfel încât aceştia să nu simtă presiunea izolării sociale"

- Ce înseamnă această perioadă pentru copii? Cum îi poate afecta o izolare totală de activitatea socială?
- Este o perioadă dificilă pentru toată lumea şi copiii nu fac excepţie. Este greu pentru părinte, care este oricum speriat, să explice copilului, cu calm şi fără să-l sperie, ceea ce se întâmplă. Izolarea socială este resimţită de fiecare copil în mod diferit. Ceea ce pot însă să spun, şi evidenţiez acest lucru ca fiind pozitiv, este faptul că acum copiii au posibilitatea să petreacă mai mult timp cu părinţii. Interacţiunea copiilor cu părinţii este în această perioadă de izolare mai intensă şi recomand acestora din urmă să profite de asta pentru a fi acolo pentru copiii lor. Să discute cu ei despre neliniştile şi fricile pe care le au în legătură cu epidemia de coronavirus şi să le asigure confortul şi suportul emoţional de care au nevoie. Anxietatea părintelui nu trebuie transmisă copilului, acesta are nevoie să se simtă în siguranţă şi prin acţiunile sale părintele trebuie să-i asigure acest sentiment de siguranţă. Avem o resursă inepuizabilă şi care ne poate ajuta în acestă perioadă: creativitatea. Părinţii pot folosi creativ timpul cu copiii, astfel încât aceştia să nu simtă presiunea izolării sociale.
- Dar pentru părinţi?
- Cu toţii suntem afectaţi de acestă criză şi de izolarea socială, cu toţii suntem speriaţi pentru că este ceva cu care nu ne-am mai confruntat şi pentru că avem de înfruntat, pe lângă pericolul îmbolnăvirii, şi multă incertitudine. Când se va sfârşi epidemia, dacă mă îmbolnăvesc cum va fi, sistemul sanitar va face faţă, care va fi impactul financiar asupra familiei mele? Frica are o parte bună atâta timp cât ne opreşte de la a face acţiuni periculoase care ne-ar putea expune inutil, dar are şi o parte rea, dacă nu o controlăm şi o lăsăm să preia controlul asupra vieţii noastre. Da, e normal să-ţi fie frică, şi mie îmi este, dar asta nu trebuie să te împiedice să-ţi vezi de activităţile zilnice pe care le impune o astfel de izolare. Acum este momentul în care poţi să profiţi creativ de timpul pus la dispoziţie de această nouă realitate şi să-l petreci cu familia (filme, jocuri, cărţi), să-ţi suni prietenii cu care nu ai mai vorbit demult, să faci diverse lucruri importante pe care le-ai tot amânat pentru că niciodată nu găseai momentul potrivit pentru ele.

"Jocurile video nu sunt un mijloc bun pentru copii de a-şi petrece această perioadă"

- Care sunt cele mai importante 3 lucruri pe care ar trebui să le facă micuţii în aceste condiţii?
- Copiii trebuie să fie sprijiniţi, în primul rând, de părinţi, să nu devină anxioşi sau să nu li se facă frică. Aceştia se pot vedea on-line cu colegii de clasă şi cu prietenii. Chiar este indicat să păstreze legătura!
Ceea ce este, iarăşi, foarte important, să încerce să nu petreacă foarte mult timp pe jocurile video. Este mult mai important să interacţioneze cu cei din casă şi să găsească altceva de făcut. Jocurile video sunt, în general, foarte agresive si nu sunt un mijloc bun de a-şi petrece acest timp liber astfel. Clar, trebuie limitat accesul la jocurile video!
Este foarte bine să facă activităţi împreună cu cei din familie, să gătească, să ajute la curăţenie, să ude florile… Adică lucruri care să le ocupe timpul şi să sporească şi comunicarea între membrii familiei.
În ceea ce priveşte temele, pentru că lor li s-a spus că statul acesta acasă nu este o vacanţă, nu le recomand părinţilor să pună presiune prea mare pe realizarea acestora. Sigur, acestea trebuie să fie făcute, ca să nu se acumuleze goluri prea mari, dar nu poţi ţine un copil la birou, în casă, 6 ore, doar pentru că atâta timp petrecea şi la şcoală învăţând. Acum, cel mai important este sentimentul de siguranţă, de stabilitate, de apropiere, de care copiii au foarte mare nevoie în aceste zile.

"Aceasta este normalitatea într-o criză!"

- Ce nu ar trebui să facă atât copiii, cât şi părinţii, în aceste zile?
- Televizorul nu ar trebui să stea pe ştiri! Să ne interesăm, de cel mult 3 ori pe zi, despre evoluţia lucrurilor, doar din surse sigure, dar NU stăm pe ştiri încontinuu. Ştirile induc panică, nesiguranţă. Nu toate sunt verificate şi creează o epidemie de panică.
Este mai indicat să intri pe un site de ştiri şi afli de acolo noutăţile. Ştirile TV au în plus şi impactul vizual şi din această cauză sunt mai generatoare de panică decât o ştire scrisă. Plus că intervine subiectivitatea reporterului şi a editorului de ştiri şi, chiar dacă este corectă, creează o altă impresie decât atunci când citeşti pe un site oficial.
De asemenea, interacţiunea pe reţelele de socializare trebuie să se limiteze la un dialog cu prietenii şi cu colegii, pentru că nu trebuie întreruptă legătura cu mediul de lucru. Toate acestea creează senzaţia de apropiere şi ajută la diminuarea anxietăţii. Vezi că şi alţii sunt în aceeaşi situaţie cu tine, pentru că asta e normalitatea într-o criză!
Să nu renunţe la rutina zilnică! Nu este bine să ne izolăm fiecare în câte o cameră, să ne consumăm anxietatea fără să existe o supapă prin care aceasta să fie diminuată.
În această socializare virtuală avem marele avantaj de a putea fi conectaţi cu oricine, indiferent în ce parte a globului este. Acum este momentul să reluăm legătura cu oameni cu care nu am mai avut timp să socializăm!

"Vom învăţa cu toţii cât de important este să existe reguli şi să le respectăm!"

- După cât timp se vor vedea consecinţele unei izolării sociale aproape totale?
- Părerea mea este că primele consecinţe ale acestei izolări se vor vedea la începutul lunii aprilie. Noi acum ştim că izolarea este de 14 zile şi trece pericolul, dar s-ar putea ca această perioadă de izolare să fie mult mai mare. Oamenii ar trebui să se pregătească psihic pentru o eventuală prelungire a acestei crize, care ar putea dura mai mult decât ar trebui sau decât ne-am aştepta.
- Cum pot ajuta psihologii societatea, în aşa fel încât urmările să nu fie foarte dramatice?
- Ceea ce pot face specialiştii este susţinerea celor afectaţi şi oferirea de suport psihologic tuturor celor care vor avea nevoie pentru a procesa această experienţă în aşa fel încât să înţeleagă ce s-a întâmplat, de ce au reacţionat într-un anumit mod şi nu altfel, să lase în urmă fricile, vinovăţiile.
- Ce se va schimba definitiv în comportamentul copiilor, după această experienţă?
- Copiii vor deveni mai conştienţi de ceea ce înseamnă respectarea regulilor şi cum acest lucru poate face la un moment dat diferenţa dintre a-mi fi bine sau rău. Copiii, mai ales cei de vârste mai mici, au nevoie de structură şi de reguli, iar această perioadă ne învaţă pe toţi, adulţi şi copii deopotrivă, cât de importantă este existenţa şi respectarea regulilor!

"Depindem unii de alţii şi supravieţuirea fiecăruia dintre noi depinde de ceilalţi!"

- Ce ar trebui să înţelegem cu toţii din acest exerciţiu abrupt al reinventării existenţei noastre?
- Că nu suntem de neatins, că aceea gândire magică "mie nu mi se poate întâmpla" nu ne apără şi că trebuie să fim noi responsabili pentru viaţa noastră şi a celorlalţi. Şi mai este ceva: modul de gândire individualist nu funcţionează într-o societate atât de intreconectată cum este cea de astăzi: depindem unii de alţii şi supravieţuirea fiecăruia dintre noi depinde de ceilalţi! Să devenim conştienţi de efemeritatea noastră şi să ne dezbărăm de atitudinea sfidătoare că suntem mai presus de orice. În final trebuie să acceptăm că suntem oameni şi că acest lucru se traduce prin aceea că, la final, toţi suntem egali!
- Care sunt particularităţile traversării unui astfel de moment, în plan psihologic, atât la copii, cât şi la adulţi?
- Problemele psihologice care pot apărea pe fundalul acestei crize sunt anxietatea, panica sau depresia datorate gândurilor iraţionale care apar în astfel de momente. Emoţiile care însoţesc stilul de gândire iraţional sunt de cele mai multe ori frica, furia, vinovăţia şi chiar agresivitatea. Toate acestea activează mecanisme de apărare disfuncţionale care afectează calitatea vieţii personale, dar şi a celor din jur (familie, copii, prieteni). În astfel de situaţii este bine să se recurgă la ajutor specializat pentru depăşirea situaţiei şi pentru a permite apariţia emoţiilor pozitive. În această perioadă există o serie de psihoterapeuţi care acordă gratuit suport psihologic persoanelor care au nevoie.

"Ne confruntăm şi cu o epidemie de panică: oamenii cumpără mai mult decât este necesar, din nevoia de control"

- Care sunt categoriile cele mai afectate?
- Cele mai afectate categorii sunt cele ale populaţiei adulte, mai exact cei care au copii si/sau părinţi în vârstă, pentru că presiunea psihologică creată de epidemie şi frica de îmbolnăvire proprie pe care o resimt aceste persoane este dublată şi de responsabilitatea pe care o au faţă de cei care chiar depind de ei. Ei sunt, în opinia mea, cei care sunt cei mai afectaţi şi mă aştept ca după ce va trece perioada aceasta şi lucrurile vor reveni la o normalitate, ei să fie cei care vor avea nevoie de sprijin specializat din partea psihoterapeuţilor.
- Care este cel mai grav lucru care se poate întâmpla la nivel de societate, în plan psihologic, în parcurgerea acestei crize?
- În situaţii de genul celei cu care ne confruntăm în aceste zile apare şi o epidemie de panică. Am văzut comportamente de panică materializate prin cumpărarea de produse în cantităţi mai mari decât ar fi necesar, comportamente care se traduc prin nevoia de control: cumpăr şi îmi satisfac, doar aparent, nevoia de siguranţă şi securitate, pentru că - de fapt - nimic nu mă apără total în faţa epidemiei. Dar măcar, pentru o scurtă perioadă, omul are sentimentul că este în control... Pe termen mai lung însă, panica se poate transforma în ceva cu consecinţe grave: frica de a interacţiona cu alţi oameni pentru că oricine poate fi o ameninţare, evitarea oricărui contact social, adoptarea unui stil de gândire catastrofal. Epidemia de panică duce la acţiuni necontrolate, agresive, iraţionale, care în ultimă instanţă mai mult strică decât ajută.

Ţi-a plăcut articolul? Atunci distribuie-l şi către prietenii şi partenerii tăi! Îţi mulţumim!

Pin It