Editorial AMOS NEWS - La mila lui Rareş Bogdan
Încet, dar sigur, din ce în ce mai mulţi lideri PNL care mai au capul pe umeri se gândesc la Rareş Bogdan ca la un colac de salvare. Care i-ar putea scăpa de "ciuma roşie" în Bucureşti. Se gândesc fără speranţă. Pentru că, din ceea ce declară în mod repetat, el nu-şi va asuma această aventură. Care altădată ar fi fost un proiect viabil. Rareş Bogdan îi va lăsa cu ochii în soare. Degeaba stau la mila lui!
Bucureştiul nu înseamnă doar Primăria Generală a Capitalei, deşi poziţia de primar general este extrem de importantă în plan simbolic, în plan psihologic, în plan electoral, dar şi în plan financiar. Primarul general al Capitalei este al doilea beneficiar ca număr total de voturi după preşedintele României. Deşi, în Constituţie, locul numărul doi în stat îi aparţine preşedintelui Senatului, iar locul numărul trei preşedintelui Camerei Deputaţilor, în realitate, din perspectiva suportului electoral, prima poziţie după preşedintele României este cea a primarului general al Capitalei. Nu întâmplător, Primăria Generală a fost o rampă de lansare atât pentru un fost prim-ministru, precum şi pentru un fost preşedinte al României. De aceea, pentru atingerea acestui obiectiv, bătălia care se poartă are o importanţă colosală.
Capitala României înseamnă însă şi mai mult. Înseamnă sectoarele. Fiecare sector în parte are forţa a cel puţin două judeţe, ca putere electorală, ca putere financiară. Ca semnificaţie a forţei electorale de care dispune un partid politic. Prin urmare, bătălia pentru Capitală, care neoficial este în plină desfăşurare, reprezintă o prioritate atât pentru cele trei mari partide politice cu influenţă în Bucureşti, USR, PSD şi PNL, în ordinea influenţei acestora, cât şi pentru partidele mici, care-şi propun drept obiective obţinerea cât mai multor poziţii de consilieri. În final, în Bucureşti se vor reaşeza raporturile de forţă pentru următorii patru ani. Şi, ca de obicei, ierarhia se va replica apoi şi în ceea ce priveşte clasamentul alegerilor parlamentare.
La scurt timp după ce Ludovic Orban a reuşit să-şi adjudece poziţia de preşedinte PNL şi după ce partidul a făcut primele achiziţii importante, cea mai relevantă fiind de la distanţă aducerea lui Rareş Bogdan, devenit în mod rapid şi aproape implacabil number one al partidului, s-a declanşat o competiţie la vedere pentru ocuparea poziţiei de preşedinte al organizaţiei PNL pe Bucureşti. Dar şi a unei competiţii mult mai dure, mai perverse, mai nemiloase şi aproape total netransparente. Pentru prima competiţie se califica din toate punctele de vedere Rareş Bogdan. Organizaţiile PNL, cei mai mulţi dintre activiştii din Bucureşti, se pregăteau pentru o reformă cu Rareş Bogdan în frunte, care să scurt-circuiteze şi să revigoreze liberalismul în Capitală. De altfel, e bine să ne amintim din această perspectivă că Rareş Bogdan a şi prezentat la un moment dat o strategie, pe care ar fi urmat să o implementeze în eventualitatea, la acel moment previzibilă, că va ajunge preşedintele PNL Bucureşti. O strategie care a deranjat o bună parte din clientela politică a lui Ludovic Orban. Tocmai din acest motiv, competiţia la vedere, încă neoficială, a fost interferată şi dată peste cap de un alt tip de competiţie, netransparentă, dirijată de Ludovic Orban. În paranteză fie spus, Ludovic Orban era la acea dată din ce în ce mai incomodat de anvergura politică a lui Rareş Bogdan, pe de-o parte, iar pe de altă parte de susţinerea constantă de care acesta s-a bucurat din partea preşedintelui Klaus Iohannis. Trebuia făcut ceva, iar Ludovic Orban a retezat pericolul de la rădăcină. A scos pur şi simplu din pălărie o persoană cvasi-anonimă cu un trecut discutabil, dacă nu chiar controversat şi a impus-o, peste capul organizaţiilor de sector, preşedinte PNL Bucureşti. Acestă persoană controversată este nimeni alta decât Violeta Alexandru, ministrul Muncii, care ne oferă aproape zilnic momente de carnaval politic.
E bine să ne mai amintim şi faptul că, şocaţi de această pseudosoluţie politică oferită de Ludovic Orban, sute de membri PNL Bucureşti, unii cu o vastă experienţă în activismul liberal, au formulat şi au semnat o scrisoare colectivă de susţinere a lui Rareş Bogdan pentru funcţia de preşedinte PNL Bucureşti. Era prea târziu. Zarurile fuseseră aruncate de către Ludovic Orban. Acesta a preferat în fruntea PNL Bucureşti o persoană de tip "yes-man", evitând pericolul unui electron liber de talia lui Rareş Bogdan şi asumându-şi riscul de a pierde în final competiţia pentru Capitală, în schimbul securizării poziţiei sale în PNL. A ieşit un uriaş scandal intern, tranşat cât s-a putut de repede de preşedintele Klaus Iohannis. Acesta l-a impus pe "number one", pentru a compensa cumva pierderea suferită, în poziţia de prim-vicepreşedinte PNL, responsabil pentru strategia politică a partidului. Şi din nou Rareş Bogdan a performat. Nimeni nu contestă astăzi că el a fost vioara întâi atât în campania pentru referendum, cât şi în cea pentru europarlamentare, unde a funcţionat şi ca locomotivă a partidului. Ca să nu mai vorbim despre campania prezidenţială. Conducând întreg grupul popularilor români în Parlamentul European, el dispune acolo de o poziţie-cheie, care îi asigură o vizibilitate din ce în ce mai mare în plan internaţional. Această funcţie însă este efemeră. În momentul în care cade în dizgraţie, poate fi oricând schimbat printr-o simplă decizie luată în Capitala României.
Şi ne apropiem de punctul culminant! Jocurile de putere în interiorul PNL au fost cumva tranşate. Compromisul a fost realizat. Numai că preţul nu a fost încă plătit. Costurile abia acum urmează. Încercând să găsească o soluţie şi concentrându-se, din nefericire pentru PNL, aproape exclusiv asupra poziţiei de primar general al Capitalei, Ludovic Orban a recurs la unul dintre trucurile obişnuite ale liderilor de partid. Un amplu sondaj de opinie care - vezi Doamne! - ar trebui să indice care este persoana potrivită pentru a o contracandida pe Gabriela Firea. Ludovic Orban se face că nu ştie. Logic, singura persoană potrivită este liderul PNL Bucureşti. Pentru că se presupune că liderul PNL Bucureşti, pentru a accesa această importantă poziţie, a trecut prin ciurul alegerilor, la care finalmente au participat toţi activiştii liberali din Capitală. Acest lider, dacă ar fi fost ales în mod democratic, ar fi beneficiat de încrederea miilor de activişti din toate sectoarele şi, implicit, de susţinerea acestora. Şi ar fi avut şi abilităţile, dar şi autoritatea necesară pentru a-i motiva şi a-i mobiliza într-o asemenea măsură, încât aceştia, la rândul lor, să poată aduce cât mai mult electorat la vot. Ei bine, în acest punct, filmul se rupe. Filmul se rupe pentru că Violeta Alexandru nu este un astfel de lider. Ea nu este altceva decât o gonflabilă politică paraşutată de Ludovic Orban la vârful celei mai puternice organizaţii PNL din România, cu singurul scop de a scăpa de obsesia numită Rareş Bogdan. Dar vine momentul adevărului. Alegerile se apropie în mare viteză, iar PNL nu are un contracandidat pentru Gabriela Firea. Iar mecanismul electoral e dat peste cap şi în ceea ce-i priveşte pe candidaţii la primăria sectoarelor. Nu va funcţiona bine nici măcar mecanismul de desemnare a candidaţior pentru consilii. Şi punctul de start este critic. În Bucureşti, PNL este abia pe locul trei în competiţia electorală, după USR şi PSD. Şi acolo a înţepenit din momentul în care Ludovic Orban a încercat să-l arunce peste bord pe Rareş Bogdan.
Se fac aşa-zise măsurători, în condiţiile în care Rareş Bogdan a anunţat de mai multe ori că nu doreşte să fie măsurat, pentru că nu va candida pentru poziţia de primar general al Capitalei. Şi foarte bine face! Ar obţine cel mai bun rezulta posibil, dar nu ar mai putea câştiga. Este prea târziu şi nu ar avea în spate niciun fel de infrastructură, pentru că PNL Bucureşti este vraişte - total dezorganizat şi lipsit de un lider real! Pentru Rareş Bogdan, o candidatură pe Bucureşti în aceste condiţii ar fi o capcană politică.
Sunt tare curios cine va candida. Va fi Violeta Alexandru? Vom avea un spectacol de circ. Va fi altcineva? Cine? La limită, indiferent că l-a măsurat sau nu, Ludovic Orban nu l-ar mai putea scoate din joben decât pe cancelarul Guvernului, Ionel Dancă. Măcar acesta va aduce în campanie puţin nerv liberal de tip antisistem. Sau, în ultimă instanţă, Orban va identifica un alt personaj de sacrificiu. Capitala este pierdută pentru liberali. Şi degeaba unii dintre ei, în ceasul al 12-lea, stau cu căciula întinsă la Rareş Bogdan!...
Ţi-a plăcut articolul? Atunci distribuie-l şi către prietenii şi partenerii tăi! Îţi mulţumim!
