Lt. col. Cristian Pungă, la ceas de pensionare: "Aş fi avut curaj să fac concurs cu orice subunitate din judeţ, convins că aş fi ieşit pe locul I!"

Written by A consemnat Cristina DINCUŢĂ on 17 Februarie 2020.

Vinerea trecută, lt. col. Cristian Pungă, care a ocupat funcţia de comandant al Detaşamentului de Pompieri Curtea de Argeş în ultimii 6 ani, a predat ştafeta. De origine din municipiu, la aproape 50 de ani de viaţă, dintre care 30 petrecuţi în slujba comunităţii ca pompier, acesta a decis să se retragă la pensie şi să-şi focalizeze atenţia pe familie, luând totuşi în calcul posibilitatea de a rămâne în câmpul muncii, dar făcând ceva mult mai puţin solicitant. Întrucât noi suntem de părere că lt. col. Pungă este un ins complet, dedicat, cu o viziune interesantă şi o minte deschisă, am considerat că, înainte de se ascunde la adăpostul oarecum anonim al etapei de pensionar, merită să fie cunoscut de toţi argeşenii pe care i-a servit cu devotament până acum. Aşa că i-am propus un interviu şi, cu modestie şi bunul-simţ caracteristic, a fost amabil să ne răspundă la câteva întrebări. Conversaţia o veţi găsi mai jos, pentru că, înainte de a trece la ea, dorim să parcurgeţi şi o scurtă biografie a protagonistului nostru.
Cristian Pungă a absolvit, în anul 1991, Şcoala de Subofiţeri - Arma Pompieri, din localitatea Boldeşti-Scăieni, jud. Prahova. În 2001 a absolvit Facultatea Civilă de Management şi Marketing Internaţional, după care, în 2004, a urmat cursuri postuniversitare în Dreptul Muncii, la Academia de Poliţie "Alexandru Ioan Cuza", iar în 2009 a parcurs şi cursuri de perfecţionare privind managementul situaţiilor de urgenţă la Institutul de Ordine Publică şi Securitate Naţională din Bucureşti. A continuat pregătirea profesională în 2014, cu un curs pentru stingerea incendiilor de amploare la fondurile forestiere - parteneriat între pompierii români şi cei din Franţa, cursul fiind predat de pompieri din cadrul Academiei din Hexagon. A primit atestat de şef de grupă, echivalentul unui detaşament/subunitate de la noi. În 2017 a parcurs stagiul de pregătire privind vorbirea în public folosind instrumentele neuro-lingvistice ale persoanelor (gândire, limbaj, comportamentul individului). Între anii 2018-2019 şi-a desăvârşit cunoştinţele cu un set de cursuri de pregătire în cadrul Agenţiei Federale de Management pentru Situaţii de Urgenţă.
În ceea ce priveşte experienţa de muncă, în 1993 a venit la Grupul de Pompieri al judeţului Argeş şi Staţia de Pompieri Curtea de Argeş (denumirile din acea vreme). A fost comandant de echipaj şi conducător auto, şef Gardă de Intervenţie Stingere, comandantul Şcolii de Gradaţi (pe vremea când acestea se ţineau în subunităţile de pompieri), locţiitorul comandantului staţiei şi, mai apoi, de detaşament. A continuat ca ofiţer specialist la Compartimentul Logistică, Achiziţii, Intervenţii şi Administrare Patrimoniu, ofiţer specialist în cadrul Inspecţiei de Prevenire, la controlul activităţilor cu risc de accidente majore SVSO, ofiţer specialist CBRN în cadrul Serviciului de Protecţie Civilă - Chimic, Bacteriologic, Radiologic şi Nuclear, ofiţer specialist în cadrul Biroului de Resurse umane, pe sectorul de evidenţă şi gestionarea datelor de personal. În ultimii 10 ani a evoluat în cadrul structurilor de intervenţie în funcţia de comandant de detaşament - 4 ani la Mioveni (cu intervenţie şi la Topoloveni) şi 6 ani la Curtea de Argeş. Se remarcă, dincolo de ambiţia de a fi cât mai bine pregătit, versatilitatea şi disponibilitate sa pentru orice sub-domeniu din sfera activităţilor pompieristice. Dar aceste aspecte le veţi descoperi şi-n interviu:

- Ce v-a determinat să urmaţi această carieră?
- Tatăl meu a fost, la rândul lui, pompier civil în cadrul CONFARG-ului. Motivat cumva de el, am participat la concursurile profesionale încă din clasa a VIII-a şi asta m-a format deja de mic în această direcţie...
- Au fost situaţii-limită? Aţi fost pus în faţa unor decizii dificile?
- De fiecare dată, la orice intervenţie, suntem puşi în situaţii-limită. Nu ştii ce găseşti la faţa locului, eşti nevoit să analizezi situaţia de urgenţă respectivă din toate punctele de vedere - atât al amplorii, cât şi al riscurilor pe care le prezintă asupra personalului, a tehnicii de intervenţie şi a zonelor limitrofe - şi să iei hotărâri! Au fost destule situaţii. Mă gândesc, de exemplu, la un eveniment la una dintre marile fabrici de pe platforma Mioveni... Sau în urmă cu doi ani, când a fost incendiul de fond forestier de la Arefu, dacă nu aş fi luat hotărâri corespunzătoare, poate că ar fi fost afectată şi Centrala Hidroelectrică. În fiecare intervenţie de amploare trebuie să iei o hotărâre cât mai rapidă şi, în acelaşi timp, cât mai sigură!
- V-aţi expus vreodată la riscuri majore pentru a vă duce la îndeplinire misiunea?
- Deseori, necunoscând foarte bine perimetrul de intervenţie, rişti să te confrunţi cu tot felul de pericole. Întotdeauna se putea întâmpla ceva... Însă, dacă ştii obiectivul, dacă stăpâneşti foarte bine tacticile de intervenţie şi stingere, dacă îţi cunoşti oamenii şi tehnica, riscurile se reduc în mare măsură.
- De-a lungul anilor, v-aţi confruntat şi cu situaţii în care, pentru anumite victime, nu s-a mai putut face nimic. Cum aţi trecut peste aceste momente?
- Cu siguranţă, te marchează!... Chiar şi atunci când găseşti animale decedate, te încearcă sentimente din acestea de empatie. Şi sunt imagini care te urmăresc! La o anumită perioadă îţi mai aduci aminte... Important e să ştii să lucrezi cu psihicul, să-ţi faci o autoconsiliere a psihicului, fiindcă doar aşa le poţi depăşi! Urme rămân şi, de fiecare dată când întâlneşti o astfel de situaţie, automat se derulează şi filmele din urmă...
- Aţi sfătui pe cineva să urmeze o astfel de carieră?
- Nu cred că pot să îndrum pe cineva în acest domeniu. Fiecare ştie cât e de puternic, fiecare îşi cunoaşte psihicul... Sunt mulţi factori de care trebuie să ţină cont un tânăr înainte să decidă să urmeze o asemenea carieră!
- Ce satisfacţie v-a adus "meseria" de pompier?
- În momentul în care mergi să ajuţi omul şi reuşeşti, el este bucuros, îi vezi fericirea, recunoştinţa. De multe ori te reîntâlneşti cu el pe stradă... Tu nu-l mai cunoşti, dar el te ştie, îşi aminteşte că odată i-ai făcut un bine şi ţine să-ţi mulţumească. Mi s-a întâmplat şi am rămas cu satisfacţia că am făcut ceva pentru semeni, că am putut să ajut...
- Dacă ar fi să vă întoarceţi în timp şi să porniţi iar de la zero, aţi alege tot această meserie?
- Da şi nu! Vremurile prezente îţi oferă şi alte oportunităţi, altă deschidere...

- E un lucru general ştiut că fiecare trebuie să facă anumite sacrificii pentru carieră. Care au fost ale dumneavoastră?...
- Mi-am sacrificat deseori familia în favoarea meseriei. Au fost multe perioade în care n-am putut fi alături de ei, fiindcă prezenţa mea era necesară fie la subunitate, fie pe navetă, fie la intervenţie. Am ratat sărbători în familie, serbările copilului sau diferite evenimente importante ca să pot să-mi fac meseria. Ca pompier, nu ai program normal, mai ales când eşti în funcţie de comandă. Nu există timp normat, nu există sărbătoare legală, ci trebuie să fii permanent la dispoziţie! În funcţia de execuţie există un program stabil, dar dacă apare o situaţie de amploare, eşti chemat.
- Care a fost viziunea dvs. atunci când aţi preluat comanda detaşamentului de la Curtea de Argeş? Cum aţi influenţat bunul mers al lucrurilor în cei 6 ani petrecuţi în această funcţie?
- În primul rând, m-am axat pe trei direcţii. Pe partea administrativă, am încercat de fiecare dată şi chiar am reuşit să îmbunătăţesc condiţiile de muncă ale personalului din subordine. Pe partea logistică, m-am implicat ca să dotez subunitatea, fiindcă degeaba ai resursa umană bine pregătită dacă nu ai şi tehnică de intervenţie de calitate... Dacă acum 6 ani, când am venit la subunitate, exista o singură maşină de generaţie nouă, vineri am predat comanda cu o singură maşină de generaţie veche! Pe partea profesională a persoanelor din subordine, am insistat să cunoască principiile şi tacticile de intervenţie, precum şi măsurile de securitate în muncă. Astfel, în toţi aceşti 6 ani, nici în stagiile de pregătire, nici în misiuni n-au existat accidente de muncă! În al doilea rând, având studii în domeniu, am încercat ca, înainte de a fi comandant, să fiu manager, adică să îmbin resursa umană cu tehnica de luptă şi cu resursele financiare avute la dispoziţie. Asta a garantat succesul meu în carieră!...
- Aţi avut cazuri în care persoanele din subordine v-au sfidat autoritatea?
- Nu. Niciodată! Dacă ştii să lucrezi cu omul, fără să te impui, nu există aşa ceva... Dacă te implici, dacă discuţi cu el şi analizezi părţile bune şi părţile rele, dacă îl faci să înţeleagă unde greşeşte, nu te va sfida! Trebuie să ştii şi să asculţi... Nu de fiecare dată un şef are dreptate! Suntem oameni, supuşi greşelii, deci nu este exclus ca şi un om din subordine să aibă dreptate sau idei mai bune ca ale tale. Poate vine şi spune cum vede el lucrurile şi trebuie să-i dai posibilitatea de a-şi expune viziunea proprie şi, dacă e cazul, s-o iei în considerare...
- De-a lungul acestor 6 ani, petrecuţi în slujba municipiului şi a celor 19 localităţi limitrofe, cum aţi fost susţinut de autorităţile locale sau judeţene?
- Am avut o colaborare foarte bună în ambele cazuri, indiferent de culoarea politică. Chiar am avut o relaţie de prietenie, nu ca între şefi de instituţii. Acelaşi lucru îl pot spune şi despre instituţiile de ordine publică şi siguranţă naţională - Jandarmerie, Poliţie, Vânători de Munte... Întotdeauna am fost prieteni şi, când a apărut o situaţie de urgenţă, nu s-a pus problema "Ce faci?" sau "Ce fac?", ci "Ce facem?" ca s-o rezolvăm. Poate şi pentru faptul că eram cel mai în vârstă dintre ei, mulţi mă sunau ca să ne sfătuim pe o anumită situaţie... Ne consultam, colaboram şi aşa se face că am trecut cu brio inclusiv de marile evenimente istorice de la Mănăstire (n.r. - Funeraliile Regale) şi n-au existat probleme. Dacă noi ne-am înţeles bine, automat şi subordonaţii s-au înţeles şi au pus umărul ca lucrurile să iasă cum au fost planificate!

- În ce stadiu aţi predat detaşamentul?
- M-am implicat şi, în următoarele 2-3 luni, vor veni 2 maşini noi care o vor înlocui pe ultima rămasă de generaţie veche şi pe cea de la Tigveni... Tehnica de lucru este în totalitate modernă! Nivelul de pregătire al subofiţerilor este la un nivel foarte ridicat. Vă mărturisesc că aş fi avut curaj să fac concurs cu orice subunitate din judeţ, convins că aş fi ieşit pe locul I! Cel care mă va înlocui va trebui măcar să menţină ştacheta la nivelul la care am lăsat eu lucrurile, dar m-aş bucura s-o ridice cât mai sus!
- Deci argeşenii pot conta pe siguranţa pe care o oferă detaşamentul...
- În momentul de faţă nu am vreun dubiu că nu s-ar face faţă în situaţii deosebite! Sigur, este nevoie de mai mulţi oameni, însă nu sunt probleme la nivelul raionului de intervenţie. Dar aceste lucruri sunt valabile acum. După ce va fi preluată comanda, nu voi mai putea face eu asemenea afirmaţii, fiindcă lucrurile vor depinde de înlocuitorul meu! Nu ştiu cu ce idei va veni...
- Vineri aţi declarat că aţi luat decizia de pensionare din motive personale. Nu vă cer explicaţii, fiind evident că doriţi să rămână o chestiune strict personală, însă ne puteţi spune ce perspectivă de viitor aveţi?
- Momentan, voi sta o lună sau două să văd şi eu cum este să ai o viaţă de familie liberă, fără stres... Pe urmă, voi intreprinde ceva tot aici în oraş, adică pe plan local. Îmi doresc ceva ce să-mi permită să socializez cu oamenii, tot în slujba de ajutorare a comunităţii, ceva unde să ne putem spune păreri, idei... E păcat, după ce am investit în pregătire atâta timp, să mă retrag definitiv, şi de aceea vreau să mă dedic în continuare comunităţii!
- Dacă vi se va cere vreodată sprijinul sau veţi fi solicitat pentru vreun sfat de către viitorul comandant sau foştii colegi, veţi coopera?
- Cu siguranţă! Vă daţi seama că am plecat de acolo cu fizicul, dar sufleteşte, tot alături de ei rămân. Oricând şi la orice oră mă pot contacta şi, în măsura în care voi putea, îi voi ajuta.
- Nu vă este greu să vă detaşaţi de echipă?...
- După aproape 30 de ani petrecuţi în domeniu, dintre care 18 numai în această subunitate, nu mă pot rupe aşa, pur şi simplu... Voi simţi lipsa activităţii, dar voi trece peste asta considerând că va fi un concediu mai lung... Aşa sunt vremurile! Dacă aş fi trăit două vieţi, aş fi zis că fac în prima averi şi carieră, şi pe-a doua o trăiesc. Dar, după cum cunoaştem, avem una singură şi trebuie să ştim când să ne oprim cu munca şi să ne mai facem timp şi de familie, şi de plăceri personale... Iar eu am considerat că a venit momentul!

Ţi-a plăcut articolul? Atunci distribuie-l şi către prietenii şi partenerii tăi! Îţi mulţumim!