Pastorală la Naşterea Domnului - 25 decembrie 2019
"Smeriţi-vă, dar, sub mâna tare a lui Dumnezeu, pentru ca, la vremea Lui, El să vă înalţe. Şi aruncaţi asupra Lui toate îngrijorările voastre, căci El însuşi îngrijeşte de voi". (1 Petru 5: 6, 7)
Iubiţi fraţi şi surori în Domnul nostru Iisus Hristos,
Pentru noi, pruncii Domnului Dumnezeu, care am fost în gândirea Lui, şi cu binecuvântarea Lui, ne-am întrupat pe meridianele şi paralelele Globului pământesc: "Că Tu ai zidit rărunchii mei, Doamne, Tu m-ai alcătuit în pântecele maicii mele. Te voi lăuda, că sunt o făptură aşa de minunată. Minunate sunt lucrurile tale şi sufletul meu le cunoaşte foarte. Nu sunt ascunse de tine oasele mele, pe care le-ai făcut într-u ascuns, nici fiinţa mea, pe care ai urzit-o ca în cele mai de jos ale pământului".
Este de trebuinţă, ca în orice clipă să ne aducem aminte de marea şi unica investiţie de care ne bucurăm, noi fiind de-a pururi în inima lui Dumnezeu cea atotiubitoare, de când, în sfatul Sfintei Treimi, auzim: "Să facem om după chipul şi după asemănarea Noastră.... Şi a făcut Dumnezeu pe om după chipul Său; după chipul lui Dumnezeu i-a făcut; a făcut bărbat şi femeie".
Plini de bucurie suntem, şi aşa ar trebui să rămânem întreaga viaţă, când auzim glasul Domnului Dumnezeu: "Cu iubire veşnică te-am iubit şi de aceea Mi-am întins spre tine bunăvoinţa". Cât de mângâietoare sunt cuvintele Domnului Dumnezeu, pentru viaţa noastră, atât de minunat urzită, ţesută şi croită, întru slăvirile luminii, şi cât de grele sunt, uneori, zilele pe care le avem orânduite de Dumnezeu, ca să le trăim pe acest pământ!
Dreptmăritori creştini,
Ni se luminează sufletul şi inima tresaltă de bucurie când citim în Sfintele Scripturi, Cuvântul Domnului Dumnezeu, spre sfântă şi mângâietoare tămăduire: "Pentru că numai eu ştiu gândul ce-l am pentru voi, zice Domnul, gând bun, nu rău, ca să vă dau viitorul şi nădejdea. Şi veţi striga către Mine şi veţi veni şi vă veţi ruga Mie, şi Eu vă voi auzi, şi Mă veţi căuta şi Mă veţi găsi, dacă Mă veţi căuta cu toată inima voastră".
Statornic Gândului Său, Domnul Dumnezeu, văzând starea de păcătoşenie şi căderea zidirii, plămădită din iubire veşnică, s-a hotărât ca să ne dea o nouă bucurie: nădejdea şi viitorul! Pentru o restaurare a fiinţei umane, degradată prin lipsa de grijă, Domnul Dumnezeu intervine, ca să nu mai cădem din sfinţenie, în păcate de toate felurile, prin care am pierdut înfierea şi starea de copii ai lui Dumnezeu.
În lucrarea şi purtarea de grijă a Domnului Dumnezeu, fiinţa umană nu a rămas la margine de drum, El veghind îndeaproape paşii noştri, întru libertatea cugetului nostru. După cum ştim, din pricina neputinţelor firii noastre şi a slăbirii credinţei şi iubirii către Domnul Dumnezeu, ne-am îndepărtat de Dumnezeu cu bună ştiinţă, înstrăinându-ne de starea de cetăţeni şi casnici ai Împăratului Ceresc. În această situaţie, purtarea de grijă a lui Dumnezeu trebuia să se arate: "Iar când a venit plinirea vremii, Dumnezeu a trimis pe Fiul Său, născut din femeie, născut sub Lege, ca pe cei de sub Lege, să-i răscumpere, ca să dobândim înfierea".
Iubiţi fraţi şi surori,
Mare bucurie cuprinde inima noastră! Domnul Dumnezeu a găsit, întru iubirea gândirii Sale, calea sigură de a ne dărui, din nou, înfierea, adică readucerea noastră la starea cea dintâi, de fii adevăraţi ai lui Dumnezeu: "Şi pentru că sunteţi fii, a trimis Dumnezeu pe Duhul Fiului Său în inimile noastre, care strigă: Avva, Părinte!".
Potrivit lucru este, ca să ne gândim mai des la ceea ce a făcut Domnul Dumnezeu pentru noi şi nu numai că nu ne-a părăsit, ci ne-a scos şi din robia păcatului: "Astfel, dar, nu mai eşti rob, ci fiu; iar de eşti fiu, eşti şi moştenitor al lui Dumnezeu, prin Iisus Hristos".
Ca o rugăciune, bineprimită, în inima de Părinte a Domnului Dumnezeu, să ne rămână mereu proaspătă şi plină de mirească duhovnicească şi nădăjduitoare nemurire, întâmpinarea pe care o face Însuşi Atoatecreatorul Dumnezeu, când ne rosteşte pentru auzul, inima şi sufletul nostru obosit de greul zilei: "Căci Dumnezeu aşa a iubit lumea, încât pe Fiul Său Cel Unul Născut, L-a dat ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică".
Acum s-a ajuns "la plinirea vremii" când "Dumnezeu a trimis pe Fiul Său, născut din femeie", din Fecioara Maria, care primea vestea cerească: "Nu te teme, Marie, căci ai aflat har de la Dumnezeu. Şi iată vei lua în pântece şi vei naşte fiu şi vei chema numele lui Iisus. Acesta va fi mare şi Fiul Celui Preaînalt se va chema...".
Din această clipă binecuvântată, Fecioara Maria se va numi de-a pururi "Maica Domnului" şi în cântare bisericească se va slavoslovi: "Bucură-te, ceea ce eşti plină de har, Domnul este cu Tine. Binecuvântată eşti tu între femei!", cea dintâi dintre toate femeile, care au fost şi care vor mai fi în lume!
De aceea este potrivită lucrare duhovnicească, în toată vremea, ca după rugăciunile către Iisus Hristos, Domnul şi Dumnezeu nostru, să ne adresăm cu încredere şi curaj, Maicii Domnului şi Maicii noastre, deopotrivă.
Scopul venirii lui Iisus Hristos prin naştere, ca şi întreaga omenire, "făcându-se întru toate asemenea nouă, afară de păcat", a fost definit de la început: "Căci n-a trimis Dumnezeu pe Fiul Său în lume ca să judece lumea, ci ca să se mântuiască, prin El, lumea".
Iată planul dumnezeiesc, neascuns de ochii inimii noastre: mântuirea şi viaţa veşnică!
Auzim adesea, rostindu-se de unii şi de alţii: "Vreau să mă mântuiesc!" "Vreau să moştenesc viaţa veşnică!" Acestea sunt cele două coordonate duhovniceşti ale vieţii noastre. Grija noastră cea dintâi şi cea adevărată este grija pentru mântuirea noastră, dar să nu uităm şi de grija faţă de aproapele nostru. Şi având speranţa că suntem pe drumul cel binecuvântat al mântuirii noastre, putem avea şi speranţa că vom cina la masa cea împărătească a Domnului Dumnezeu, cina transformată în Prânzul Veşnic, la care suntem toţi chemaţi.
Aceasta este sărbătoarea Naşterii Domnului nostru Iisus Hristos!
Acesta este Crăciunul binecuvântat, în traducere, Creaţia din nou a Zidirii, Domnului Dumnezeu!
Dreptslăvitori creştini, iubitori ai Naşterii lui Iisus,
La iubirea Părintească, arătată, cu deosebită îmbelşugare de Domnul Dumnezeu, se cuvine ca şi noi, copii Săi, să răspundem cu grijă şi râvnă trează la porunca Sa de a iubi pe aproapele nostru, pe orice om din apropierea sau depărtarea noastră, şi să nu rămânem doar la declaraţii de intenţie, fără a răspunde grabnic la tămăduirea sărăciei, a înstrăinării, a tristeţei fără margini şi a disperării, care duc numai pe drumul pierzării!
Domnul Dumnezeu a hotărât în Inima Iubirii Sale ca să ne facă bucurii veşnice şi netrecătoare! Să nu uităm să facem şi noi la rândul nostrum bucurii în familie, în satele şi oraşele unde trăim, în societatea românească şi a Europei de pe mapamond.
Bucuria se cuvine întregii Creaţii!
Bucuria să fie ca Soarele să încălzească şi să lumineze toată omenirea şi întreaga fire a naturii, ce ne înconjoară pe toţi, natură şi omenire, care trebuie obligatoriu să fie ocrotite de ură, dezbinare şi războaie!
Să cântăm şi noi ca îngerii din ceruri, la Naşterea Pruncului Dumnezeiesc Iisus Hristos: "Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu şi pe pământ pace, între oameni bunăvoire!"
Aşadar, bună învoire, bună comuniune şi frăţească întrajutorare!
Domnul Dumnezeu se adresează nouă tuturor şi ne îndeamnă:
"Hristos Se naşte, slăviţi-L!
Hristos din ceruri, întâmpinaţi-L!
Hristos pe pământ, înălţaţi-vă!
Cântaţi Domnului tot pământul.
Lăudaţi-L popoare, că S-a preaslăvit".
Întru mulţi şi binecuvântaţi ani, cu sănătate vă doreşte din toată inima,
Calinic Argeşeanul, Arhiepiscop al Argeşului şi Muscelului
"Casa Scriitorului" - Oeşti Pământeni
Ţi-a plăcut articolul? Atunci distribuie-l şi către prietenii şi partenerii tăi! Îţi mulţumim!
