Credinciosul colaborator al ziarului nostru, ing. Ion Vasilescu, a părăsit această lume... Dumnezeu să-l odihnească în pace alături de cei buni şi drepţi!
Vestea acestui deces fulgerător ne-a lovit ca un trăznet din senin. În decursul anilor de colaborare cu ziarul nostru, aproape că-l categoriseam drept indestructibil pe acest om pe care-l îndrăgisem pentru spiritul său viu şi pentru permanenta implicare în viaţa semenilor. Ridicat prin munca sa de pe meleagurile udate de apa Vâlsanului la Muşăteşti, a călcat pe urmele marelui înaintaş, Constantin Dobrescu, şi şi-a construit o îndelungată carieră didactică la Liceul Agricol din Curtea de Argeş, unde a pregătit specialişti în munca gliei străbune şi a modelat caractere. N-a reuşit însă şi în politică precum ilustrul precursor, care reprezentase interesele ţărănimii argeşene în Parlamentul României. Asta deşi a candidat prin anul 2000 la postul de primar al Oraşului Regal. Dar a rămas credincios menirii sale şi, săptămânal, cel puţin în ultimii ani, i-a învăţat pe cititorii noştri cum să-şi eficientizeze producţiile agricole obţinute prin truda zilnică, îndemnându-i să se asocieze ca să iasă din producţia de subzistenţă, înrobitoare, care-i hrănise pe înaintaşi. Şi-a slujit menirea, binemeritând astfel recunoştinţa multora...
Nu vom uita cum venea în redacţia noastră adresându-ne întrebarea "Ce mai e nou?", după care dezbăteam diverse teme, căci a rămas implicat în viaţa comunităţii chiar şi după ce a revenit la vatra părintească de la Muşăteşti. Prietenii din Curtea de Argeş pot depune mărturie asupra prezenţei sale permanente - atâta timp cât sănătatea i-a permis - la diverse activităţi culturale organizate în municipiu, unde se remarca prin conduita sa impusă de o educaţie sănătoasă şi de un bun simţ înnăscut, ce poate servi multora drept exemplu de urmat. Din păcate, inima sa mare l-a trădat în 23 noiembrie, iar moartea ne-a lipsit de prezenţa sa. Cei ce l-au cunoscut îl pot conduce pe ultimul drum în 25 noiembrie, în jurul orelor prânzului, de la biserica din centrul Muşăteştiului spre locul unde-şi va dormi somnul de veci, însoţit de cei ce l-au iubit şi preţuit şi de gândurile pioase ale celor ce nu vor putea, indiferent de motive, să-şi urmeze chemarea inimii. Dar care, cu siguranţă, îi vor aprinde mereu, la modul simbolic, câte o lumânare cu fiecare amintire care-l readuce printre noi, ca să-i lumineze calea spre eternitate. Adio, dom' profesor şi drag prieten, Dumnezeu să te ia în paza sa!
Ţi-a plăcut articolul? Atunci distribuie-l şi către prietenii şi partenerii tăi! Îţi mulţumim!
