"Stăpânul învaţă sluga hoaţă!"
... Sau, puţin mai direct, o altă zicere populară, poate a lui Anton Pann, şi anume, "Peştele de la cap se-mpute". Probabil că riposta diriguitorilor actului intructiv-educativ din ţara noastră va fi continuarea zicalei: "... dar de la coadă se curăţă!" Bâlbâială totală în învăţământul românesc: căutări, găselniţe, se schimbă ministrul, se nasc alte bazaconii şi "experimente", îmbrăţişate imediat, de sus până jos, de către cei care nu vor să-şi piardă "jilţul" luxos şi locul călduţ, susţinute cu pile, relaţii, şpăgi şi, nu în ultimul rând, de un partid sau altul.
Puteţi să-mi spuneţi că această evaluare naţională e de bun augur pentru învăţământul românesc al secolului XXI? Teamă, frică, camere de luat vederi, poliţişti, supraveghetori cât cuprinde, pe săli, în clase, pe coridoare, la poartă. În curând ce va fi, pază militarizată, puşti, pistoale, tunuri, care să păzească nişte teste de evaluare prost întocmite, dubioase, duplicitare, şi care în niciun caz nu sintetizează cunoştinţele unui gimnazist?!
Vă plac textele date la bacalaureat? Aşa-zisele teste europene, formulate de cei care habar nu au de practica învăţământului, de munca la catedră, de contactul direct cu disciplina predată elevilor care au devenit, mai mult sau mai puţin, doar nişte "obiecte ale muncii".
Unde sunt brigăzile de control, numite azi "comuniste"? Unde sunt inspectorii de specialitate, care se suiau într-un microbuz şi descindeau inopinat în curtea unei şcoli? Veneau în cancelarie şi primele lor întrebări erau: "Ce predaţi?" (...) "Mă primiţi şi pe mine în asistenţă?" La sfârşitul zilei (sau zilelor) de inspecţie, urmau calificative neiertătoare. După ce cântăreau prestaţia de la ore, venea rândul "hârtiilor": planuri de lecţii, planificări, dosarul dirigintelui.
Astăzi, vrafuri de dosare, hârtii, birocraţie, acte frumos încopciate, care să le ia ochii şefilor de la Învăţământ şi Educaţie. Inspector la ore? Nici vorbă, doar pentru definitivat, la grade didactice, "unse" apoi cu mese copioase şi urmate de împărţitul pachetelor cu daruri, pe mărimi şi funcţii.
Directori de şcoală care să facă asistenţe la ore? Da' de unde, ei privesc pe monitoare imaginile de la camerele de luat vederi instalate pe coridoare, pentru urmărirea elevilor, dar mai ales a personalului, să se ştie cine şi unde a intrat, cu cine-şi bea cafeaua, cât stau pe coridor după ce s-a sunat, mâncând din orele elevilor (singurul lucru demn de urmărit, de altfel), dacă femeile de serviciu folosesc bine mopul, deci nimic direct, totul de la "pupitrul de comandă", de la aplicaţiile de pe monitoare.
Procente mari la bacalaureat? Lăsăm corigenţi, cât mai mulţi, să nu intre la examenul de bacalaureat, şi procentul iese bine, cu cei promovaţi. E o găselniţă inteligentă, dar i se aplică o altă înţeleaptă zicere populară: "Ne furăm singuri căciula!"
Dar să revin la proverbul din titlu: este remarca unui dascăl muscelean adevărat, atent la tot şi la toate ce se petrec în procesul de învăţământ. Manuale aiurite (ca să folosesc un eufemism), aşa-zis europene, fără legături, conexiuni, cu teme care-ţi dau dureri de cap, cu cerinţe indescifrabile.
Îmi pun întrebarea (ce riscă să devină retorică): unde este învăţământul interbelic, sau cel "comunist"? Ce manuale, ce dascăli, ce diriguitori, nu acte goale de conţinut şi bine aranjate în dosare, dosare şi iar dosare. Să tot fii "dascăl", sau paznic de dascăli, de jos până sus! Îmi mai ameliorez această durere cu ceea ce văd bun, orizont senin, în instituţia unde 47 de ani am pus suflet, vorba fiind despre şcoala din Domneşti.
Opinia mea, şi nu numai, este că trebuie să fie readuse examenele clasice în învăţământul românesc de toate gradele!
Ţi-a plăcut articolul? Atunci distribuie-l şi către prietenii şi partenerii tăi! Îţi mulţumim!
