După un BAC aproape de perfecţiune, Alexandru-Gabriel Ică a fost admis la Facultatea de Matematică-Informatică din Bucureşti!

Written by A consemnat Cristina DINCUŢĂ on 30 Iulie 2019.

Se numeşte Alexandru-Gabriel Ică şi este absolventul de liceu care a obţinut în cadrul Examenului Naţional de Bacalaureat cea mai mare medie din zona noastră: 9,86, adică 9,80 la Limba şi literatura română, 9,80 la Matematică şi 10 la Informatică! Tânărul şi-a finalizat studiile la Colegiul Naţional "Vlaicu Vodă", cu media generală 9,91, formată din: 9,91 în clasele a IX-a şi a X-a, 9,83 în clasa a XI-a şi 10 în clasa a XII-a. Alexandru ne-a mărturisit că primii doi ani au fost cei mai frumoşi şi uşori din etapa de licean, iar în clasa a XI-a a scăzut cu media din pricina Biologiei, care niciodată nu i-a plăcut. Despre clasa a XII-a, concluzia tânărului a fost că "mediile sunt cele mai mari pentru toată lumea", gândindu-se la faptul că în acest ultim an, toţi se pregătesc intens pentru marele examen şi sunt mai atenţi cu materiile. Alexandru a terminat anii de generală la Şcoala Gimnazială "Basarab I", cu media 10 la finalul fiecărei clase, obţinută - după cum ne-a declarat băiatul - "de cele mai multe ori în ultimele săptămâni/zile de şcoală, pentru că era imposibil să nu iau o notă care să îmi strice media, mai ales la Geografie". A trecut apoi de Evaluarea Naţională cu media 9,43 - 8,70 la Limba şi literatura română şi 9,80 la Matematică, unde ar fi putut lua 10 dacă nu greşea un detaliu banal la desenul de la ultima problemă. La Română, Alexandru a recunoscut că s-a dus la examen mult prea sigur pe el şi, după ce a văzut că la subiectul de la partea a III-a "picase" Basmul, din cauza entuziasmului prea mare, a uitat să cuprindă în eseu tocmai aspectele esenţiale ale speciei. În orice caz, Alexandru a fost admis la cea de-a doua clasă de Matematică-Informatică din cadrul C.N.V.V.. Vă invităm, în cele ce urmează, să-l cunoaşteţi mai bine pe cel mai pregătit absolvent de liceu din zona noastră...

- Alexandru, ce ai avut în minte atunci când ai ales profilul de Matematică-Informatică?
- Am ales acel profil pentru că voiam să fac Informatică neapărat! În mod ironic, am intrat la clasa unde se predă cel mai puţin materia aceasta (o oră pe săptămână pe clasa a IX-a şi a X-a şi 4 ore pe săptămână pe a XI-a şi a XII-a), a doua, unde - deşi era profil de Matematică-Informatică - se studia intensiv Engleza.
- Este evident că ai o pasiune aparte pentru Informatică... De când?
- În şcoala generală, când am primit orarul de clasa a VI-a, am văzut că e o materie pe nume "Informatică". Nici măcar nu ştiam ce reprezintă, am crezut că a fost o greşeală şi că trebuia să scrie "Matematică". Ulterior am aflat că era, de fapt, o materie nouă. După prima oră de Informatică, am văzut ce înseamna... Să ai o pasiune pentru ceva presupune că trebuie să te simţi forţat să înveţi - o faci din plăcere. Mi-am dat seama că pur şi simplu înţelegeam şi totul avea perfectă logică. După a doua oră, deja ştiam care era materia mea preferată, asta cu atât mai mult cu cât până atunci nu aveam o materie despre care aş fi putut spune că-mi plăcea. Nu am fost la celelalte şcoli, dar pe atunci cred că "Basarab I" era singura în care chiar se făcea Informatică, nu TIC, şi în niciun caz "joacă pe calculator"!... De atunci am rămas croit pe Informatică şi alegerea profilului a fost consecinţa.
- Cum te-ai împăcat cu Engleza?
- În ceea ce priveşte Engleza, pot spune că e o materie la care m-am descurcat mereu şi am considerat că nu ar fi rău să îmi aprofundez cunoştinţele la liceu. În mod normal nu aveam medie de a doua clasă, dar am reuşit să intru acolo după ce am dat acel test la engleză şi după ce am încetat să cred în mitul pe care mi l-au spus mulţi oameni, acela că dacă veneam de la "Basarab I", nu aveam şanse să intru la Engleză intensiv - aparent, se poate! Am fost fericit că am intrat acolo, mai puţin fericit după ce am aflat că urma să dau 5 teze pe semestru şi că aveam mai multe ore Fizică, Română, Chimie, Biologie şi Franceză decât de Informatică în tot liceul.
- Cum a fost relaţia ta cu dirigintele?
- Fără să îi întreb măcar, pot să spun fără îndoială că doamna Mariana Popescu este profesorul cel mai apreciat de foştii mei colegi. Am beneficiat de excursii minunate şi de sprijin necondiţionat din partea dumneaei. Fiecare an şcolar începea cu întrebarea: "Când facem excursie?".

- Dacă tot ai adus vorba, cum au fost pentru tine cei 4 ani de liceu? Cum a fost la început şi cum s-a vazut totul în clasa a XII-a?
- Anii de liceu pentru mine au fost plini cu de toate: prieteni noi, dezamăgiri, realizări, schimbare de caracter etc. Imediat după Evaluarea Naţională ascultam pe ceilalţi care îmi spuneau cum o să fie la liceu: "o să fie mult mai dificil", "profesorii sunt mult mai exigenţi", "o să mă distrez cel mai mult în perioada asta", "o să fie cea mai frumoasă etapă din viaţa de adolescent"... Eu eram singurul din clasă care veneam de la Şcoala nr. 6 şi nu ştiam aproape pe nimeni, dar a contat prea puţin, fiindcă am început să îi cunosc repede pe ceilalţi şi chiar să formez prietenii. Colectivul a fost foarte OK - unul dintre motivele pentru care am decis să rămân la acea clasă! Liceul a reprezentat cu siguranţă o schimbare, mai ales a caracterului meu: înainte eram destul de "încuiat" la minte -adică în afară de şcoală, nu ştiam mare lucru. În timpul liceului am văzut ce înseamnă să mă implic şi în activităţi care nu ţin neapărat de şcoală. De exemplu, voluntariat sau deplasări în alte ţări prin Programul ERASMUS (lucruri pe care le recomand tuturor celor care vor să înveţe la "Vlaicu"). Primii doi ani au fost pentru mine cei mai frumoşi, în principiu, pentru că nu eram stresat de vreun examen important şi am fost liber să particip la orice fel de activităţi am vrut. Totodată, au fost anii în care m-am descoperit pe mine, am trecut de nivelul de băiat introvertit, naiv, tocilar, care credea că e sociabil doar dacă era activ pe social media, tot la un băiat introvertit, dar puţin mai matur. Nu ştiu exact din ce motive, dar am detestat clasa a XI-a, poate pentru că a fost anul în care am simţit că liceul nu mai reprezintă o schimbare şi m-am lovit de plictiseală - toate lucrurile interesante pe care le-am făcut au fost în primii ani. Clasa a XII-a a fost dezavantajată, deoarece aşteptam să treacă mai repede, împreună cu examenele. În ultimul an nu prea mă mai gândeam la restul disciplinelor de la şcoală: nu am văzut altceva decât Română, Matematică si Informatică - prima pentru că am fost nevoit din cauza Bacalaureatului, iar celelalte două pentru că îmi trebuiau la admitere. Pe scurt, în primii ani a fost foarte bine, după care liceul a început să nu mai reprezinte ceva special, iar pe clasa a XII-a, deja priveam spre viitor...

- A fost "Vlaicu" o bună alegere pentru tine ca liceu? Cum te-au ajutat această instituţie şi profesorii din cadrul ei să te dezvolţi?
- Eu cred că indiferent ce liceu aş fi ales, depindea doar de mine dacă învăţam sau nu. Sigur că şi profesorii pot influenţa acest lucru, dar nu îndeajuns. Deşi nu sunt acolo încă, eu cred că şi la facultate va fi la fel. Nu regret în niciun fel faptul că am ales acest liceu cu ajutorul căruia am reuşit să mă dezvolt pe plan personal prin participarea la activităţile amintite deja, ori aceste oportunităţi au fost parte din motivele pentru care am vrut să studiez la "Vlaicu". Am învăţat şi lucruri noi de la profesori, dar - din păcate - zilele în care învăţam ceva nou şi interesant erau extrem de rare şi aproape de fiecare dată informaţia nu ţinea de programa şcolară. Totuşi, nu cred că este vina liceului sau a profesorilor, cât este a întregului sistem de învăţământ. Memorabile au fost unele ore de Limba română, în care începeam să vorbim deschis despre un subiect care nu ţinea de materia de la clasă şi după ce terminam, constatam că mai sunt câteva minute din oră. Acelea au fost orele în care am asimilat ceva ce mie mi s-a părut interesant la Română, în rest nu pot spune că am "învăţat": comentariile le-am reţinut pentru a lua o notă bună la examenul de BAC. Atractiv a fost uneori pe la Chimie, când învăţam, de exemplu, cum arată o alimentaţie sănătoasă...
- Te aşteptai să ai cel mai bun rezultat la Examenul de Bacalaureat?
- Mă aşteptam să iau o note bune după ce am văzut baremele, dar în niciun caz nu mă aşteptam să fie cea mai mare notă. Eu eram sigur că aveau să fie cel puţin 3-4 absolvenţi cu 10 curat şi mulţi alţii cu medii mult mai mari decât mine. Chiar am fost puţin şocat când am văzut că sunt primul pe lista din Curtea de Argeş!...
- Cum au fost pentru tine probele scrise? Te-a pus vreuna în dificultate?
- Am avut puţin noroc la proba de Limba română, deoarece ştiam bine poeziile şi autorii care s-au dat, mai ales că am insistat şi la clasă asupra lor. În mare parte, stăpâneam ce era cel mai important, dar puteau "pica" anumite opere la care nu ştiu dacă aş fi putut să scriu la fel de mult/bine. La Matematică nu cred că a fost greu, trebuia doar puţină atenţie, iar la Informatică cred că a fost mai greu decât de obicei, dar, la fel, trebuia doar atenţie...
- Ai avut vreo înşelare a aşteptărilor vizavi de subiecte?
- Prefer să nu spun că subiectele au fost uşoare sau grele... Depinde de fiecare cât a învăţat. În cazul meu, nu am avut parte de surprize, pentru că ştiam materia necesară pentru a rezolva subiectele de BAC destul de bine.
- Cum te-ai pregătit tu pentru acest examen?
- Pentru Limba română nu am făcut nimic special, ci pur şi simplu am învăţat din caietul de la clasă tot ce ţinea de materia de BAC. La Matematică şi la Informatică am lucrat foarte multe subiecte de admitere din anii trecuţi.
- Cum te-ai motivat?
- Tot ce am învăţat, am învăţat pentru mine, pentru a-mi îndeplini scopul de a avea o carieră în Informatică şi, cum mai întâi trebuia să intru la o facultate în domeniu, mi-am dat silinţa pentru o medie bună la examenul maturităţii şi o notă mare la concursul de admitere.
- Părinţii cum te-au susţinut?
- Am avut parte de sprijin necondiţionat din partea familiei. Nu am dus lipsă de nimic! Am putut învăţa în linişte şi am fost lăsat să urmez ceea ce vreau să fac cu adevărat. Familia m-a ajutat cel mai mult pentru a trece peste un an dificil din multe puncte de vedere...
- Ai avut vreun profesor mai apropiat de tine? Dacă da, cum te-a ajutat de-a lungul liceului?
- Am avut câţiva profesori cu care am fost destul de apropiat, dar nu pot spune că am dezvoltat cu vreunul dintre ei o relaţie aparte. Faptul că am fost oarecum apropiat de anumiţi profesori a însemnat că am putut auzi încă un sfat, încă un punct de vedere şi încă o încurajare...
- Care au fost cele mai importante concursuri/proiecte la care ai participat?

- Cele mai importante proiecte la care am participat au fost "Schimbarea începe cu tine", în cadrul ATE Călţun şi "Traces", în cadrul ERASMUS+. În fiecare an am participat la Olimpiada de Informatică şi la Concursul "Dan Barbilian", tot la Informatică, unde nu am obţinut premii, însă am avut ocazia să mă obişnuiesc cu senzaţia de competiţie. Am mai participat şi la un concurs în cadrul ESU România de Public Speaking şi la Olimpiada de Engleză în primii doi ani de liceu, şi am fost la un pas de etapa naţională.
- Ce fel de elev ai fost? Dar ca adolescent, cum te-ai descrie?
- Până să îmi placă Informatica, am "tocit" aproape la fiecare materie! După aceea am văzut că toceala nu duce la nimic şi m-am axat doar pe ce îmi trebuia mai departe. Consider că sunt un elev silitor şi disciplinat - am tot timpul un program clar după care învăţ şi încerc pe cât posibil să nu amân lucrurile. De asemenea, mă consider un băiat emotiv, introvertit, dispus în permanenţă să înveţe lucruri noi, dispus să cunoască persoane noi, serios, uneori poate plictisitor... Nu sunt genul care să iasă foarte mult în oraş - nu zic că e bine sau nu, doar că aşa sunt eu! Am auzit multe păreri legate de mine, de la "terminat" la "ciudat", până la "interesant" sau "genial". Probabil sunt o parte din fiecare...
- Cum îţi petreci timpul liber? Ce pasiuni ai?
- În timpul liber de obicei citesc, în mare parte lucruri legate de Informatică, dar şi din alte domenii. Petrec mult cu familia, mă întâlnesc din când în când cu prietenii şi ascult muzică. În general, nimic special... Mă pasionează orice ţine de tehnologie, istorie şi motorsport.
- Spre ce facultate te-ai îndreptat?
- Îmi doream de mult timp să intru la Facultatea de Matematică şi Informatică din cadrul Universităţii din Bucureşti. Tocmai ce am susţinut concursul de admitere acolo - a decurs cu mici peripeţii, dar am luat 8,26 şi am intrat la buget.
- Ce ţi-ai propus să faci după ce termini studiile universitare? Te vei întoarce în oraş? Vei pleca din ţară?
- Momentan nu am vreun plan de a pleca din ţară. Îmi doresc să rămân în România, deoarece consider că pot duce un trai decent aici. Deşi acum vreau să mă mut în alt oraş, pentru studii, nu spun că nu mă voi întoarce în Curtea de Argeş. Cel mai probabil, pe măsură ce mă mai maturizez, îmi voi schimba viziunea.
- Cum îţi vei petrece vacanţa?
- Nu mi-am făcut niciun plan! Cel mai probabil mă voi pregăti pentru ce urmează, adică o schimbare semnificativă în viaţa mea.
- Cum ţi se pare învăţământul românesc? Ce plusuri/minusuri are?
- Sunt de părere că actualul sistem de învăţământ românesc nu pune accent pe lucrul cel mai important, acela de a afla la ce este cel mai bun fiecare elev în parte. Modul în care e făcută programa şcolară nu stârneşte interes pentru mai nimic. În mare parte sunt lecţii cu titluri stufoase şi pretenţioase (mai ales la ştiinţele exacte) care - la prima vedere - n-au niciun rost. De asemenea, cred că sportul ar trebui promovat mult mai mult în şcoală... Ar trebui să fie ceva esenţial!

- Dacă ai avea ocazia să contribui cu ceva la îmbunătăţirea lui, cu ce idei ai veni tu?
- Aş începe prin a schimba structura programei şcolare. În prezent, dau de un capitol pe nume "Integrale" numai ca să descopăr mult mai târziu că ele mă pot ajuta la aflarea ariei de sub un grafic oarecare, lucru folositor şi în alte domenii. Dacă ar fi invers, poate că nu ar mai reprezenta ceva atât de abstract şi confuz. Aş schimba de asemenea modul în care informaţia nouă le este prezentată elevilor. A porni de la o problemă reală, de exemplu "Cum pot comunica cu cineva care e departe de mine?", şi a vedea cum au rezolvat la început oamenii dinaintea noastră problema, cum au evoluat lucrurile şi care este raţionamentul din spatele anumitor decizii reprezintă o metodă foarte bună de a învăţa lucruri noi. Aş mai pune accentul şi pe lucrul în echipă, fiindcă - după părerea mea - lucrurile măreţe se realizează atunci când sunt tot mai mulţi oameni dispuşi să rezolve aceeaşi problemă, fiecare având un punct forte care contribuie la atingerea scopului.
- Cum vede un absolvent de liceu posibilităţile pe care i le oferă ţara şi, în general, societatea românească de a evolua profesional şi de a se dezvolta într-o carieră de succes?
- În domeniul ales de mine, cred că ţara îmi oferă destule posibilităţi de a mă dezvolta pe plan profesional, dar, din păcate, sunt alţi elevi care vor să plece în străinătate din cauză că aici facultăţi în domeniile alese de ei sunt foarte rare, necunoscute sau inexistente. Desigur, depinde cel mai mult de mine dacă mă voi dezvolta, dacă voi stagna sau dacă voi regresa. În cazul în care dau de o situaţie în care societatea mă împiedică să mă dezvolt, nu văd decât două soluţii: plec din ţară sau încerc eu să schimb ceva! Am încredere în generaţia mea şi sunt convins că în viitor astfel de situaţii vor deveni rare/inexistente...

Ţi-a plăcut articolul? Atunci distribuie-l şi către prietenii şi partenerii tăi! Îţi mulţumim!