Alex Găvan a atins al şaptelea vârf de 8.000 de metri fără oxigen suplimentar!
# Alpinistul argeşean dă startul campaniei de salvare şi conservare a Aspretelui (Romanichthys valsanicola)
Pe 18 iulie, ora 12.00 (ora României), alpinistul argeşean originar din Cepari, Alex Găvan, a reuşit să ajungă pe Vârful Gasherbrum2, de 8.035 de metri, din Munţii Karakorum-Pakistan, acesta fiind cel de-al şaptelea vârf de peste 8.000 de metri urcat de tânăr fără a folosi oxigen suplimentar sau porteri de altitudine. Performer de top al României în alpinismul de altitudine extremă, Alex Găvan a escaladat şapte vârfuri de peste 8.000 de metri din Himalaya prin mijloace corecte, fără oxigen suplimentar şi fără porteri de altitudine. Cu acest succes, Alex a ajuns astfel la jumătatea proiectului său de a fi primul român care urcă, fără oxigen suplimentar, pe toate cele 14 vârfuri de peste 8.000 de metri din lume, ele variind între 8.027 m (Shisha Pangma) şi 8.848 m (Everest). Toate aceste vârfuri se află în Asia Centrală, în regiunile de graniţă dintre Nepal, India, Pakistan şi China, în Munţii Himalaya şi Karakorum. Peste 95% din ascensiunile reuşite pe vârfuri de peste 8.000 de metri sunt făcute cu ajutorul buteliilor de oxigen. În prezent, la nivel mondial există numai 17 alpinişti care au reuşit această performanţă pe care şi Alex încearcă să o atingă. La peste 7.500 metri, fiziologic, aclimatizarea devine imposibilă, iar corpul uman începe uşor să moară cu fiecare clipă petrecută acolo, alpiniştii numind drept "zona morţii" tot ceea ce depăşeşte respectiva altitudine. La peste 8.000 de metri, concentraţia de oxigen este de doar o treime din cea de la nivelul mării, iar supravieţuirea este posibilă doar pentru o perioadă extrem de scurtă. Pentru Alex, "să urci vârfurile din afară înseamnă, de fapt, să le urci pe cele din interiorul tău". Până acum, a cucerit în cadrul acestui proiect următoarele puncte: Cho Oyu, 8.201 m (2006), a doua ascensiune românească; Gasherbrum1, 8.080 m (2007), prima ascensiune românească; Makalu, 8.463 m (2008), prima ascensiune românească; Manaslu, 8.153 m (2011), a doua ascensiune românească; Shisha Pangma, 8.027 m (2013), prima ascensiune românească; Broad Peak, 8.047 m (2014), a doua ascensiune românească; Gasherbrum2, 8.035 m (2019), a treia ascensiune românească. 
Expediţia din Gasherbrum2 început pe 14 iunie şi a fost planificată să dureze aproape două luni de zile. Recent, ea a ajuns la final, după ce, în timpul ultimei etape de aclimatizare la 7.000 de metri, Găvan şi echipa sa au intuit potenţialul momentului şi au pornit din Tabăra 3 ascensiunea finală către vârf, parcurs care a durat 17 ore. În această expediţie, Găvan i-a avut ca parteneri de coardă pe Don Bowie (peste 19 expediţii himalayaene la activ, printre altele, cu vârfurile K2, 8.611 m şi Annapurna, 8.081 m, urcate fără oxigen suplimentar, cu care Găvan s-a cunoscut în timpul operaţiunii de salvare organizată pentru Inaki Ochoa de Olza pe Annapurna, în 2008) şi Lotta Hintsa (Finlanda). În timpul escaladei finale, din cauza unor considerente obiective, Don şi Lotta au fost nevoiţi să renunţe la ascensiune, Găvan atingând vârful în manieră solitară. Don şi Lotta urmează să reia ascensiunea vârfului în zilele următoare. În timpul perioadei de aclimatizare, între tabăra de bază, de la 5.000 de metri altitudine, de pe Gheţarul Abruzzi şi vârf, au fost stabilite trei tabere intermediare la înălţimile de 5.900 m, 6.400 m şi 7.000 m.
Abia revenit din ascensiune în tabăra de bază, Alex Găvan a declarat: "Pe 10 iulie, atunci când am plecat împreună cu Don şi Lotta să stabilim Tabăra 3, planul era să dormim două nopţi la altitudinea de 7.000 de metri şi astfel să ne finalizăm procesul de aclimatizare. Urma să coborâm apoi în tabăra de bază pentru a ne odihni şi a fi apoi în formă optimă pentru ascensiunea vârfului. Aveam la noi echipament şi provizii pentru numai şase zile de stat sus pe munte. În final, cele şase zile s-au trasformat în nu mai puţin de unsprezece, iar ascensiunea de aclimatizare s-a transformat în chiar ascensiunea finală a vârfului. Este cea mai lungă perioadă compactă de timp pe care am petrecut-o vreodată deasupra taberei de baza în vreo expediţie! A fost un efort extrem de dur şi de intens, cu cinci nopţi consecutive petrecute la peste 7.000 de metri". De reţinut ar fi faptul că această expediţie a fost a patra încercare a lui Alex Găvan de a atinge Vârful Gasherbrum2, după cele din 2007, 2008 şi 2016. În total, alpinistul a petrecut mai bine de şapte luni pe pantele abrupte ale acestui gigant himalayan. "Întotdeauna am privit munţii cu reverenţă, i-am privit ca având propria lor personalitate, propriul lor caracter. La fel de unici ca şi noi, oamenii. Nu există doi munţi la fel, nu există două vârfuri la fel! De unde, pentru o ascensiune reuşită, de fiecare dată, abordarea trebuie să fie una extrem de personală şi de personalizată. Simt Gasherbrum2 ca pe o formă de manifestare nonbiologică a vieţii, a materiei. Am ajuns să privesc Gasherbrum2 ca pe un mare maestru spiritual. Într-un fel, consider Gasherbrum2 ca fiind pentru mine optmiarul 7.1. Optmiarul numărul 7 va fi mereu cel constituit de către cele trei şcoli pe care le-am ridicat de la zero în urma cutremurului din Nepal, din 2015", a mărturisit alpinistul argeşean.
Alex a dedicat expediţia pe Gasherbrum2 memoriei a doi oameni şi prieteni extraordinari, Simone la Terra şi Kumar Rai, cât şi celui ce a fost Mihai "Galiani" Cioroianu, primul român pe acest vârf. De asemenea, prin această ascensiune, Alex Găvan trage un semnal de alarmă şi dă astfel startul unei campanii de salvare şi conservare a Aspretelui (Romanichthys valsanicola), considerat cel mai rar peşte din Europa şi, după unele estimări, chiar din lume. O specie de peşte-fosilă vie, având o vechime de peste 65 de milioane de ani, Aspretele este contemporan cu ultimii dinozauri. În prezent, arealul este limitat la numai o porţiune de 1 km din cursul superior al râului Vâlsan (iniţial se regăsea şi în Argeş şi în Râul Doamnei), în amonte de satul Brădetu, în Munţii Făgăraşului. Din cauza exploatării hidroenergetice nesustenabile a acestor râuri, Aspretele se află în ultima clipă a existenţei sale. Planul de salvare şi conservare a Aspretelui va fi făcut public ulterior. "Raportul Planeta Vie al WWF pe anul 2018 indică faptul că populaţiile globale de specii de vertebrate au scăzut, în medie, cu 60% în ultimii 40 de ani. Într-un timp în care oamenii de ştiinţă estimează că între 150 şi 200 de specii de plante, insecte, păsări şi mamifere devin extincte la fiecare 24 de ore, să salvăm această specie emblematică pentru România devine o speranţă şi o lumină pentru salvarea propriei noastre specii de la extincţie! În acest moment, anual, omenirea consumă mai multe resurse decât poate planeta produce pentru anul în curs. Trăim, practic, pe credit, şi - ca orice credit - acesta va ajunge la scadenţă. Scadenţă pe care, este adevărat, poate că nu vom mai apuca să o plătim noi, dar cu siguranţă copiii noştri vor fi obligaţi să o plătească scump şi nu ne vor ierta pentru asta!... Cred că e important să conştientizăm faptul că nu suntem stăpânii acestei planete, cuceritorii acestei planete, ci mai degrabă, custozii acesteia, iar postura de custode vine cu o responsabilitate pe măsură. Planeta aceasta înseamnă abundenţă, dar abundenţa se poate manifesta doar în momentul în care fiecare dintre noi luăm cu măsură, luăm atât care ne este necesar, atât cât ne trebuie", a precizat Alex.
Ţi-a plăcut articolul? Atunci distribuie-l şi către prietenii şi partenerii tăi! Îţi mulţumim!
