Se încheie epoca bibliotecilor clasice?...
În România rămân tot mai puţine biblioteci fizice. Media din ultimul deceniu indică o scădere aproximativ constantă a numărului acestora, cu câte 300/an. Statistica ia în calcul toate instituţiile de acest gen din ţară, de la cele naţionale până la cele universitare, de specialitate şi şcolare, fie ele judeţene, municipale sau comunale. Înainte de a prezenta în cifre situaţia zilelor noastre, să trecem în revistă şi o definiţie completă a unei astfel de instituţii. Astfel, prin BIBLIOTECĂ se înţelege instituţia, compartimentul sau structura specializată ale cărei atribuţii principale sunt constituirea, organizarea, prelucrarea, dezvoltarea şi conservarea colecţiilor de cărţi, publicaţiilor seriale, a altor documente de bibliotecă şi a bazelor de date, pentru a facilita utilizarea acestora în scop de informare, cercetare, educaţie sau recreere; iniţierea, organizarea şi desfăşurarea de proiecte şi programe culturale, inclusiv în parteneriat cu autorităţi şi instituţii publice, cu alte instituţii de profil sau prin parteneriat public-privat; în cadrul societăţii informaţiei, biblioteca are rol de importanţă strategică. Tipurile de biblioteci sunt: naţionale, universitare, publice (judeţene, municipale, orăşeneşti şi comunale), şcolare, specializate (ale instituţiilor academice şi de cercetare, instituţiilor publice centrale şi locale, instituţiilor de cultură şi culte, ale operatorilor economici, sindicatelor, ale altor organizaţii asociative). Biblioteca naţională este instituţia învestită cu sarcina de a achiziţiona, de a prelucra şi de a conserva la nivel naţional documente din toate domeniile cunoaşterii şi, în particular, pe cele referitoare la limba şi la civilizaţia română; organizatoare a Depozitului legal de documente; principala sursă documentară pentru cunoaşterea culturii naţionale, cu rol în desfăşurarea unor programe culturale de interes naţional şi internaţional. În numărul bibliotecilor naţionale este inclusă şi Biblioteca Academiei Române. Biblioteca universitară este biblioteca aflată prioritar în serviciul studenţilor, al cadrelor didactice şi al cercetătorilor din universităţi şi alte instituţii de învăţământ superior şi de cercetare care, în limitele regulamentului de organizare, poate funcţiona şi că biblioteca publică. Biblioteca publică este aceea de tip enciclopedic, pusă în slujba unei comunităţi (judeţene, municipale, orăşeneşti, comunale). Biblioteca specializată este destinată în principal unei categorii de beneficiari sau colecţionarii, cu prioritate, a unor tipuri de documente sau pentru a răspunde necesităţilor specifice organismului tutelar. Biblioteca şcolară este organizată în cadrul unei instituţii de învăţământ preuniversitar, care se află cu precădere în serviciul elevilor şi al cadrelor didactice din instituţia respectivă şi care, în limitele prevăzute de lege şi regulamentul de organizare, poate funcţiona şi ca biblioteca publică.
În anul 1995, la nivel de ţară existau 13.577 biblioteci, dintre care 625 în Argeş. Peste 5 ani, România avea 13.422 structuri, iar în judeţ la noi se găseau 564. După încă 5 ani, românii mai aveau 12.455 biblioteci, iar argeşenii doar 420. Anul 2010 n-a făcut rabat de la declin şi ţara noastră mai însuma 11.829 biblioteci, numai că în judeţul Argeş, numărul lor mai crescuse un pic, la 508. Dacă în 2015, în România încă se cunoşteau peste ordinul zecilor de mii de astfel de compartimente - 10.111, în 2017 s-a scăzut drastic la 9.594. Cultura a pierdut teren mult şi în ceea ce-i priveşte pe argeşeni, coborându-se la 401 biblioteci, în 2015 şi ajungându-se la 376, în 2017. În Curtea de Argeş, în 1995 existau 21 biblioteci (inclusiv cele şcolare), iar în 2000 se pierduse numai una. Zece ani mai tâziu, însă, în municipiul nostru se scăzuse la 16, iar în 2017 mai erau doar 13 structuri.
Numărul volumelor existente in bibliotecile din Argeş a crescut de la 4.097.582, în 2011, la 4.110.154, în 2015 şi a scăzut apoi la 4.025.344, în 2017. Aceste cifre reprezintă totalitatea cărţilor, broşurilor, colecţiilor de ziare şi reviste cu minimum 5 pagini şi materialele audiovizuale (casete cu benzi magnetice, discuri, diafilme şi alte materiale de bibliotecă: hărţi, grafice, reproduceri artistice etc.) înscrise în registrul de inventar al bibliotecii. Cele mai drastice scăderi ale acestor elemente s-au înregistrat la bibliotecile din comunele Ciofrângeni şi Nucşoara. În 2017, prima amintită mai dispunea de numai o treime din numărul volumelor deţinute în 2011, iar cea de-a doua a pierdut aproximativ o treime în acelaşi interval. Defalcat, pe localităţi, raportat la anii 2011, 2015 şi 2017, situaţia volumelor existente în fiecare instituţie din zona noastră este următoarea: Curtea de Argeş - 214.434 în 2011, 226.188 în 2015 şi 208.425 în 2017; Albeştii de Argeş - 24.557 în 2011, 24.868 în 2015, 25.050 în 2017; Arefu - 14.418 în 2011, 14.456 în 2015, 14.609 în 2017; Băiculeşti - 22.296 în 2011, 21.331 în 2015, 21.643 în 2015; Brăduleţ - 15.826 în 2011, 12.426 în 2015, 12.441 în 2017; Cepari - 18.315 în 2011, 18.484 în 2015, 18.622 în 2017; Cicăneşti - 12.803 în 2011, 12.879 în 2015, 12.971 în 2017; Ciofrângeni - 14.113 în 2011, 13.932 în 2015, 5.795 în 2017; Corbeni - 28.412 în 2011, 29.810 în 2015, 29.863 în 2017; Corbi - 20.075 în 2011, 23.099 în 2015, 21.610 în 2017; Domneşti - 27.613 în 2011, 27.957 în 2015, 28.577 în 2017; Nucşoara - 14.469 în 2011, 9.230 în 2015, 9.247 în 2017; Pietroşani - 24.784 în 2011, 25.236 în 2015, 25.362 în 2017; Poienarii de Argeş - 11.759 în 2011, 12.444 în 2015, 12.472 în 2017; Sălătrucu - 17.994 în 2011, 17.968 în 2015, 17.785 în 2017; Şuici - 16.384 în 2011, 15.402 în 2015, 15.498 în 2017; Tigveni - 19.533 în 2011, 20.060 în 2015, 20.513 în 2017; Valea Danului - 15.071 în 2011, 14.931 în 2015, 11.677 în 2017; Valea Iaşului - 18.755 în 2011, 13.456 în 2015, 13.464 în 2017.
În ceea ce priveşte numărul de cititori activi, în judeţul Argeş au fost înregistraţi 132.247 în 2011, 127.855 în 2014 şi 110.886 în 2017. Cititor (utilizator) este persoana care a împrumutat pentru acasă (sau a consultat în sediul bibliotecii) cel puţin o dată într-un an calendaristic o carte, o broşură sau o altă publicaţie aparţinând unei biblioteci. Iată şi situaţia fiecărei localităţi din zona noastră în anii menţionaţi: Curtea de Argeş - 132.247 în 2011, 127.855 în 2014 şi 110.886 în 2017; Albeştii de Argeş - 8.733 în 2011, 8.664 în 2014, 8.559 în 2017; Arefu - 311 în 2011,303 în 2014, 205 în 2017; Băiculeşti - 1.120 în 2011, 993 în 2014, 746 în 2017; Brăduleţ - 342 în 2011, 302 în 2014, 202 în 2017; Cepari - 552 în 2011, 654 în 2014, 647 în 2017; Cicăneşti - 608 în 2011, 655 în 2014, 555 în 2017; Ciofrângeni - 83 în 2011, 168 în 2014, 120 în 2017; Corbeni - 671 în 2011, 468 în 2014, 394 în 2017; Corbi - 710 în 2011, 960 în 2014, 522 în 2017; Domneşti - 1.474 în 2011, 480 în 2014, 712 în 2017; Nucşoara - 351 în 2011, 308 în 2014, 210 în 2017; Pietroşani - 1.063 în 2011, 1.135 în 2014, 1.014 în 2017; Poienarii de Argeş - 148 în 2011, 66 în 2014, 120 în 2017; Sălătrucu - 569 în 2011, 238 în 2014, 271 în 2017; Şuici - 593 în 2011, 623 în 2014, 321 în 2017; Tigveni - 871 în 2011, 775 în 2014, 738 în 2017; Valea Danului - 520 în 2011, 496 în 2014, 413 în 2017; Valea Iaşului - 484 în 2011, 530 în 2014, 381 în 2017. Aşa cum se poate observa, în majoritatea cazurilor vorbim despre scăderi îngrijorătoare ale cititorilor.
Aproximativ 75% dintre bibliotecile închise aparţin unităţilor şcolare, ceea ce ne determină să ne punem mai multe semne de întrebare, căci - dacă tocmai din locul în care sunt cele mai vitale dispar cărţile - cum mai putem avea speranţe într-un viitor mai bun al învăţământului românesc? Oare nu cumva acest dezinteres faţă de compartimentul de lectură din cadrul şcolilor are justificări de natură economică (reducerea cheltuielilor prin eliminarea postului de bibliotecar)??? Dar, dacă se iau astfel de măsuri drastice (care evident că sunt în detrimentul copiilor), de ce nu se caută soluţia de compensare a acestui handicap prin conectarea la internet şi punerea la dispoziţie a unei baze de date cu un minim de elemente necesare elevilor? Fiindcă suntem conştienţi cu toţii de faptul că biblioteca aceea clasică - aşa cum o ştiam noi în urmă cu 20-30 ani - nu mai este viabilă şi nici atractivă pentru şcolarii din ziua de azi. De altfel, titlurile care se vehiculau atunci au fost înlocuite de cele ale autorilor contemporani care scriu special pentru sectorul young-adult şi sunt la mare căutare printre adolescenţi. Concret, în zilele noastre cartea se consumă altfel, iar generaţia tânără preferă se utilizeze gadget-uri (E-Reader, Kindle etc.) pentru a citi cărţi. În ceea ce priveşte documentarea şi informarea, este mult mai la îndemână şi mai rapid internetul, chiar dacă sursele sunt tot mai îndoielnice din cauza lipsei unei selecţii stricte. Cu toate acestea, dispariţia bibliotecilor fizice închide cumva poarta spre lume a generaţiilor următoare, câtă vreme ele nu trec în mediul virtual în număr cât mai mare. Nu trebuie să uităm că, deşi trăim vremuri moderne, cartea rămâne un lux pentru buzunarele multor români, aşa că încă mai sunt oameni care, din motive financiare, preferă să împrumute decât să cumpere un astfel de bun. În fine, nu putem să nu constatăm că declinul bibliotecilor şi al cărţilor, în general, la nivelul României, pică foarte prost, dacă luăm în calcul locul codaş pe care ţara noastră-l are în clasamentele europene în materie de citit şi alfabetizare. Dincolo de orice, un om citit este liber să gândească singur, însă unul care nu ia contact cu cărţile va fi mereu uşor de manipulat şi lesne de dominat sau de domesticit. Iar exemplele pe care istoria ni le oferă sunt grăitoare...
Ţi-a plăcut articolul? Atunci distribuie-l şi către prietenii şi partenerii tăi! Îţi mulţumim!
