TABLETĂ DE SCRIITOR - SĂ AVEM SUFLETUL DESCHIS SPRE ZĂRILE VIITORULUI
Viitorul este teritoriul spre care tindem şi el este repartizat în mod invers proporţional cu vârsta, de aceea se spune uneori că viitorul este al tinerilor. Dar nu trebuie să negăm că şi oamenii de vârstă mijlocie mai au un viitor. Mai greu reuşim să vorbim despre viitorul celor vârstnici, care, datorită împuţinării forţei lor fizice, a unor boli ivite în ultima perioadă a vieţii şi, mai ales, descurajării în faţa spaţiului puţin de timp ce le-a mai rămas, nu mai au sufletul atât de deschis în faţa viitorului, ca în cazul celorlalţi. Încerc să vă conving însă că şi aceştia se mai pot bucura de un mulţumitor, poate altfel conceput şi evaluat, viitor. E vorba de moştenirea morală şi materială pe care o lasă celor tineri.
Ne putem referi şi la patrimoniul cultural, pe care-l transmitem urmaşilor: "Nu-ţi voi lăsa drept bunuri după moarte/ Decât un nume adunat pe-o carte" - îi scria Tudor Arghezi fiului său, Baruţiu, în "Testament". Bunul cel mai de preţ, pe care-l putem lăsa moştenire este testamentul moral: "Urmaşilor mei Văcăreşti/ Las vouă moştenire/ Creşterea limbii româneşti/ Şi-a patriei cinstire!" Cât de generos era Ienăchiţă Văcărescu faţă de urmaşii săi! Ideea acestor dăruiri dăinuie dincolo de viaţă şi de moarte, ea este cea care mă mobilizează şi-mi dăruie forţa de creaţie, pe care o dăruiesc fiicei şi nepotului meu.
Ţi-a plăcut articolul? Atunci distribuie-l şi către prietenii şi partenerii tăi! Îţi mulţumim!
