Elevul Emilian Traşcă, de la C.N.V.V. - un vizionar care şi-a făcut meserie din pasiunea pentru trenuri

Written by Cristina DINCUŢĂ on 04 Martie 2019.

Aţi auzit de Trainspotting Curtea de Argeş?... Ei bine, dacă sunteţi în categoria celor care încă nu cunosc detalii despre acest concept, astăzi aveţi ocazia să le aflaţi. În plus, ca bonus, avem întreaga poveste, în spatele căreia se află un puşti în vârstă de doar 15 ani, care în câteva luni de zile a făcut senzaţie pe internet cu promovarea transportului feroviar de călători pe ruta Curtea de Argeş-Piteşti şi, mai apoi, pe relaţia Oraşul Regal-Capitala ţării. Pe Emilian Traşcă, elev în clasa a IX-a B la Colegiul Naţional "Vlaicu Vodă", l-am cunoscut întâmplător, cu ocazia unui mic eveniment feroviar din ianuarie, pe care ne-am văzut nevoiţi să-l semnalăm apelând la administratorul paginii mai sus menţionate, întrucât la Gara Regală, telefonul era nefuncţional. Pe atunci, prea puţini ştiau cine se afla în spatele paginii Trainspotting Curtea de Argeş şi a site-ului https://sites.google.com/view/cfregala/acas%C4%83. A fost practic momentul când am aflat, cu stupoare chiar, că "PR-ul" CFR Curtea de Argeş era un... copil - adică nu un angajat şcolit, ci un puşti voluntar, care şi-a transformat pasiunea pentru trenuri într-o chestie impresionantă!
Dacă veţi accesa pagina de socializare despre care discutăm în momentul de faţă, veţi identifica următoarea descriere: "Aici puteţi găsi o varietate de poze, filmări şi informaţii feroviare, chiar din Oraşul Regal!". Şi exact acesta este obiectul respectivului canal, unde zi de zi apar actualizări, observaţii din trafic şi ştiri "calde" care ţin la curent concitadinii cu ce mai e nou în "mersul trenurilor". Adolescentul a conceput şi un site foarte util, unde, de asemenea, aveţi meniuri precum "Mersul Trenurilor", "Observaţii Trafic", "Legături Feroviare Naţionale/Internaţionale", "Bilete", "Traseul complet al Liniei Piteşti-Curtea de Argeş", "Ştiri", "Galerie Foto", "Videoclipuri" sau "Changelog Update-uri". Cu alte cuvinte, o activitate cât se poate de concretă şi de utilă!...
Adolescentul nostru are, în mod evident, o pasiune ieşită din tiparele celor de vârsta lui. Dacă la început a fost privit cu scepticism şi luat în derâdere, astăzi, el a ajuns să fie extrem de apreciat de lucrătorii de la CFR, cărora le face imagine mai ceva ca un adevărat PR-ist! Fiindcă profesionalismul lui şi bogatele cunoştinţe din domeniu ne-au dat gata, am luat legătura cu misteriosul Emilian şi l-am provocat să ne împărtăşească măcar puţin din "ciudăţenia" asta...

- Cum a început povestea ta "de dragoste" cu trenurile?
- Eram mic... Totul a început la Gara Regală, pe vremea când încă veneau marfarele cu caolin pentru ARPO, când cobora lemnul de la Foresta, când Rezervele Statului aveau cale ferată şi, evident, când erau personalele cu locomotive şi vagoane. Tatăl meu mă aducea frecvent la gară deoarece acolo, în zonă, avea sediul firmei şi ştia că mie-mi plăcea foarte mult să văd trenurile. Mă plimbam pe vagoanele-platformă, pe placa turnantă, intram în sala de aşteptare, salutam personalele care ajungeau sau care plecau şi le făceam călătorilor cu mâna de pe peron atunci când trenurile se puneau în mişcare. Au fost nişte vremuri foarte frumoase!... Aveam 5-6 ani pe-atunci şi deja mă fascinau. În plus, un unchi din Bucureşti făcea manevre cu locomotiva până la Olteniţa, în probe, şi parcă un pic aşa mi-a alimenat şi el pasiunea...
- Şi te-a ţinut atâţia ani "sindromul trenurilor"?
- De-a lungul timpului am avut şi suişuri, şi coborâşuri. Am început cu paşi mărunţi, apoi pasiunea a început să crească parcă direct proporţional cu numărul de trenuri ce fuseseră într-un timp introduse de operatorul privat. După ce acesta a plecat şi s-a-nchis calea ferată vreme de 18 luni, nu mai aveam ce vedea, aşa că am cam lăsat-o baltă... A urmat, deci, o "pauză feroviară", până în 2017, când a sosit Trenul Regal, cu prilejul Funeraliilor Regelui Mihai I. El a fost cel care a reaprins pasiunea. Începând cu acea zi, am început să merg din ce în ce mai mult la gară, să învăţ cât mai multe despre calea ferată şi despre trenuri...

- Cum ai ajuns la Trainspotting?
- Păi tot cam atunci a început şi povestea cu Trainspotting Curtea de Argeş. Făceam fotografii şi filmări şi le arhivam. Apoi, în aprilie 2018, am dat startul canalului de YouTube, Trainspotting Curtea de Argeş. Am avut doar YouTube până prin septembrie, când am deschis şi această pagină. Semnificaţia termenului folosit se leagă exclusiv de pasionaţii de trenuri, care fotografiază şi filmează aşa ceva... Am zis să-ncerc să fac şi eu ceva similar cu alţi tineri din ţară şi din lume, fiindcă nu sunt singurul care are astfel de pasiuni ciudate. Am început, aşadar, cu YouTube, unde postam filmuleţe, făcute cu telefonul, neprofesioniste. A fost un început slab, dar am făcut progrese. Mi-am improvizat trepied pentru telefon, ca să nu-mi mai tremure mâna. Apoi am improvizat un suport pentru geam cu ajutorul căruia am filmat traseul de la Curtea de Argeş la Piteşti prin spatele trenului. Asta s-a întâmplat tot în aprilie... Prin mai-iunie, fiindcă se instala vara, au început să apară cadre cu verdeaţă, mai atractive. În iunie mi-am cumpărat cameră foto şi primul trepied. Nu prea ştiam să le folosesc bine, dar am învăţat între timp...
- Părinţii tăi ce zic despre pasiunea asta?
- Păi ambii mă susţin foarte mult... Merg des cu tata în excursii feroviare. În iulie 2018 a fost prima de acest fel, prin ţară - un circuit până la Arad şi înapoi, doar pentru această pasiune, adică pentru poze şi filmări. Trebuie să menţionez că părinţii mei nu se aşteptau să ajung aşa departe cu atracţia asta pentru trenuri!...
- Cum te înţelegi cu cei de la CFR?
- Cei de la CFR Călători sunt încântaţi de activitatea mea. Dar şi CFR Infrastructură mă apreciază. Până la urmă, fac o promovare activă fără a fi remunerat... Alţii plătesc sume frumuşele pentru asemenea servicii! La început mă mai certau când mă vedeau pe acolo, dar apoi, când au văzut ei cu ce mă ocup, m-au lăsat să-mi fac treaba. Potenţialii călători mă văd ca pe un soi de purtător de cuvânt al CFR. Când am început cu Trainspotting-ul, eram un anonim... Dar, cum activitatea mea a fost din ce în ce mai interesantă în mediul online, a crescut popularitatea şi a fost remarcată de şefa Gării. Am vorbit cu dumneaei şi a dorit să mă cunoască. După ce am discutat, fiindcă a impresionat-o ceea ce fac, m-a încurajat mult şi-mi susţine activitatea... Un mare plus l-a avut întâmplarea cu copacul căzut pe calea ferată, la aproximativ 200 de metri de Gară. Am fost informat de echipa ARGEŞ EXPRES şi am făcut tot posibilul să evit producerea unui accident, aşa că am luat legătura cu impiegatul... Am şi fost la faţa locului şi am semnalizat locul cu pricina... În felul acesta, conductorul a oprit trenul la timp şi în condiţii de siguranţă. Am postat apoi pe site o filmare... Imediat apoi, am ajuns un pic "celebru" la nivel local, printre angajaţii de pe sectorul Curtea de Argeş-Piteşti.
- De unde te informezi?
- Ştiu la fiecare oră ce tren trebuie să fie pe ruta noastră şi în ce punct se află. Pur şi simplu, le visez... Cel mai adesea folosesc site-ul lor pentru a oferi informaţiile la zi despre mersul trenurilor. Întrucât staţiile secundare nu erau incluse în programul respectiv, chiar dacă existau opriri acolo, din luna februarie, eu am scris pe pagina mea timpii de sosire şi de plecare pentru fiecare în parte, ca să ajut oamenii. Cu alte cuvinte, pornind de la informaţiile oferite de ei, am oferit călătorilor detalii în plus, foarte utile, făcând singur studii "în teren". Apoi, desigur, mai este o carte foarte mare tipărită de CFR cu mersul trenurilor din toată ţara...
- Dar activitatea ta nu se limitează doar la program...
- Nu, categoric! Am făcut şi comparaţii între drumul la Piteşti parcurs cu trenul şi cel parcurs cu maxi-taxi. A fost un "studiu" de două zile cu trafic normal, din timpul săptămânii. Prima oară am mers cu trenul, cu cel care are oră fixă de plecare. Am făcut 50 de minute până dincolo de centrul Piteştiului, adică până la Gara Piteşti Sud. A doua zi, cu microbuzul, după 45 de minute, eram abia în Bascov. Apoi, preţul biletului la tren a fost de 5,30 lei întreg, adică 2,65 lei pentru elevi. Cu microbuzul am cheltuit 7 lei doar până în Bascov (nu sunt reduceri pentru elevi). De acolo până în Centrul Piteştiului am mai făcut jumătate de oră cu autobuzul local şi am ieşit la 12 lei costul total. Diferenţele sunt notabile!...

- Analiza asta a influenţat numărul de călători?
- Deja cunosc mulţi oameni pagina Trainspotting şi, potrivit statisticilor personale, numărul de călători a crescut considerabil de când mă ocup voluntar de această activitate. Chiar am vrut să văd dacă am vreun rezultat şi am comparat numărul de călători pe care-i vedeam în urmă cu mai bine de jumătate de an în trenuri cu ceea ce se vede acum. Concret, în ultima vreme, vagoanele sunt mult mai populate, iar în sprijinul celor constatate am imagini grăitoare de tipul "înainte" şi "după". De altfel, am şi avut aşa o contribuţie mică la introducerea trenului nou. Acum sunt în total 6, câte 3 pe linie. Am trimis mesaje la Regionala Craiova să vorbească la sediul central de la Bucureşti şi le-am pus la dispoziţie acea comparaţie, plus altele legate de traseul Curtea de Argeş-Bucureşti, cu beneficii uriaşe pentru studenţi, care au reducere de 100%, pe baza acelor tichete.
- Cum e să te preocupe astfel de "extravaganţe"?
- Îmi văd de pasiune cum îşi vede oricine altcineva şi face ceea ce-i place cu plăcere. Din fericire, suntem mai mulţi care "suferim" de acest "sindrom". Este o comunitate aparte şi ţin legătura cu ceilalţi din ţară. Avem şi grupuri, din care fac parte şi angajaţi de pe locomotive sau de la CFR. Discutăm detalii tehnice, cerem informaţii... Pot spune că există o întreagă lume în care ne învârtim noi, ăştia, "ciudaţii"!
- Ce-ţi mai trece prin minte să faci?
- Oh, multe... Recent, am discutat cu reprezentanţii Asociaţiei "Salvaţi Gara Regală" şi le-am propus să organizăm în cadrul săptămânii "Şcoala Altfel" un tur cu trenul, pe Bucureşti: Muzeul CFR - Muzeul Griviţa - Muzeul Ţăranului Român, eventual şi un mall... şi înapoi acasă. Voi merge personal la fiecare director de şcoală şi voi propune această idee. Se vor face liste cu numele celor care vor veni şi vom strânge banii pentru bilete. Oricum există reducere de 25% pentru grupuri mari, care cumulată cu cea de elevi şi cea de anticipaţie, ne duce la concluzia că elevii vor călători aproape gratuit... Şi vor vedea şi lucruri interesante!
- Am văzut că te preocupă şi latura turistică...
- Da. M-am gândit de multă vreme că ar fi bun un tren turistic la noi în Curtea de Argeş, care să circule pe Drumul Regilor, cu ghizi care să conducă apoi grupul spre Muzeu, Biserica Domnească, Mănăstire... Evident, cu vizitarea Gării, cu urcare sus în turnuri şi făcut fotografii panoramice... De exemplu, la Putna s-a redeschis recent calea ferată, ea fiind închisă din 2012. Au făcut o chestie festivă, cu publicitate şi mult fast... Au inaugurat totul cu atâta profesionalism, încât acum trenurile zilnice gem de călători... Concret, au pus autocolant special pentru "Săgeată" care acoperă vagonul şi este inscripţonat cu detalii interesante, cu imagini cu Mănăstirea Putna şi cu Ştefan cel Mare... Este, efectiv, un magnet pentru turişti! Ar fi o idee şi pentru noi să se facă la fel. Păcat că "Vagonul mortuar" a ajuns să transporte ce nu trebuie... Sigur că el aparţine CFR-ului şi ei fac ce vor cu el... El nu este original din Trenul Regal, ci a fost pus la dispoziţie atunci, cu acel prilej... Dar mă gândeam că primele trenuri care au venit la noi au fost formate din locomotive cu aburi (englezeşti sau nemţeşti - nu mai ştiu exact de care), cu vagoane mici, pe 2 osii. S-ar putea face călătorii în scop turistic cu astfel de trenuri reabilitate, cu tematică de genul "Incursiuni prin istoria locală a Oraşului Regal"... Totul de epocă, aşa, ca pe vremuri... Ar fi o nebunie! Sunt multe idei...
- Ce părere ai despre starea actuală a reţelei CFR?
- Unele trenuri sunt din 1939 şi dl. Iosif Szentes, directorul general al CFR Călători, începuse să le caseze, fiindcă erau foarte uzate. El a avut idei bune şi începuse să investească în reabilitarea căilor ferate. Chiar se mărise viteza pentru unele curse... Din păcate, unora nu le-a convenit că făcea treabă bună şi s-au descotorosit de el... Eu îl regret! Este mult de discutat pe acest subiect, fiindcă ar fi necesară o investiţie uriaşă pentru a avea şi noi căi ferate ca în ţările mai dezvoltate. Nu să ajungem ca japonezii, dar măcar să scurtăm timpii de sosire şi să creştem confortul...
- Ce se va întâmpla cu pasiunea ta pe viitor?
- Când voi termina liceul, pasiunea aceasta va rămâne aşa cum este, adică doar o pasiune. Îmi doresc să merg la Politehnica, la Transporturi, aspect ce se leagă puţin de treaba asta cu trenurile.

Emilian este un tânăr aparte, modest, inteligent, capabil şi plin de idei, o resursă umană care, dacă va fi valorificată de cei în cauză, poate aduce beneficii şi schimbări reale, în mult bine. Pe noi ne-a impresionat şi credem în el!... În final, ca să vă faceţi o imagine cu cât drag se dedică Emilian acestei pasiuni, vă redăm descrierea de pe site-ul pe care l-a conceput: "Am creat acest site din pasiune şi din respect pentru calea ferată aleasă de Regi. Micuţă, dar frumoasă, calea ferată Piteşti-Curtea de Argeş, pe hărţile CFR întâlnită şi ca Linia 906, este a doua cale ferată din Ţara Românească, construită doar de mână românească. Terminată şi dată în folosinţă în anul 1899, pe data de 27 noiembrie, a reprezentat, până de curând, singura legătură feroviară a Curţii de Argeş cu Piteşti şi Bucureşti. Aceasta a avut şi zile mai bune, însă nu au apus de tot. Într-o bună zi, le va revedea cu mândrie, pentru că merită să aibă faima pierdută cândva. Gara din Curtea de Argeş este o operă a secolului XIX, aparţinând arhitectului italian Giulio Magni. La scurt timp a fost ridicată şi gara din Comăneşti, care este aproape identică cu cea din Curtea de Argeş. Gara din Curtea de Argeş prezintă ornamente făcute din brâuri de ceramică, făurite de meşteri italieni, iar ancadramentele uşilor şi ferestrelor sunt făcute din cărămidă smălţuită (la apus, pe partea cu peronul, acestea lucesc foarte frumos în soare). Pentru învelitoarea acoperişului s-au folosit solzi de ardezie. Dimensiunile mici ale solzilor au permis urmărirea conturului nervurilor bolţilor. În incinta acesteia au existat două case de bilete, Sala de aşteptare (care uneori găzduia cele mai frumoase baluri ale oraşului) şi o bucătărie. Acestea se află în stare de conservare. Inginerul care a coordonat lucrările de execuţie ale tuturor gărilor de pe linia Piteşti-Curtea de Argeş a fost Elie Radu. Şi în prezent, câteva staţii de pe traseu păstrează aspectul rustic al secolului XIX, fiind conservate în stare originală. De asemenea, peisajele frumoase de pe Valea Argeşului, câmpurile, munţii, dealurile, dar şi istoria ascunsă de ea o fac specială. Vă aşteptăm la drum, pe Linia Regilor!"

Ţi-a plăcut articolul? Atunci distribuie-l şi către prietenii şi partenerii tăi! Îţi mulţumim!