Pilotul argeşean de vânătoare din ultima conflagraţie mondială, generalul (r) Ion Dobran, a sărbătorit CENTENARUL!
Generalul de flotilă aeriană (r) aviator Ion Dobran s-a născut la 5 februarie 1919, în Văleni-Podgoria, jud. Argeş şi este ultimul aviator român de vânătoare rămas în viaţă, dar şi ultimul din lume care a doborât avioane sovietice, americane şi germane în cel de-Al Doilea Război Mondial. Acest veteran de-o seamă cu Centenarul a zburat atât pe avionul IAR 80, cât şi pe Bf 109G. În istoria care prezintă faptele celui de-Al Doilea Război Mondial, Ion Dobran s-a înscris ca etalon de onoare, curaj, dăruire şi demnitate, motivând prin exemplul propriu numeroşi tineri în urmarea carierei militare. La împlinirea celor 100 de ani, pilotul argeşean a fost înaintat la gradul de general-locotenent şi a fost decorat cu Ordinul "Virtutea Aeronautică în grad de Cavaler".
Încă de mic copil, Ion Dobran a fost atras de avioane, pe care şi le confecţiona din hârtie. Pasiunea a fost transformată într-un ţel al vieţii şi, la 1 septembrie 1939, după ce absolvise Liceul Militar "Mihai Viteazul" din Târgu Mureş, în prima zi de război începea cursurile şcolii de aviaţie de la Cotroceni, după doi ani absolvind-o cu gradul de sublocotenent. A păşit în afara porţilor şcolii pentru a se avânta direct în vâltoarea luptei. Sublocotenentul Ion Dobran a trecut printr-un proces de instruire de opt luni la Centrul de Perfecţionare a Zborului de la Ghimbav-Braşov, unde a fost brevetat pilot de vânătoare. Imediat apoi a fost încadrat la Flotila 1 Vânătoare de la Pipera, comandată de Mihail Romanescu.
Începând cu anul 1943, generalul a luat parte la cel de-Al Doilea Război Mondial, pilotând în Uniunea Sovietică avionul Messerschmitt 109G la Tiraspol, în cadrul Grupului 9 Vânătoare, şi a dus la bun sfârşit misiuni până în ultima zi a războiului (9 mai 1945). În total, bilanţul aviatic al lui Ion Dobran însumează 340 de misiuni, 74 de lupte aeriene, 11 victorii aeriene confirmate, 3 probabile şi un avion distrus la sol. Un invincibil al aviaţiei, am putea spune, căci pilotul a fost doborât de trei ori şi, de fiecare dată, a scăpat cu viaţă, atingând această vârstă venerabilă. Generalul Dobran a luptat pe frontul din Est, în campania de la Mariupol, împotriva aviaţiei sovietice, a luat parte la apărarea Regiunii petrolifere Ploieşti împotriva aviaţiei de bombardament americane, dar şi la campania din Cehoslovacia împotriva Germaniei. Au trecut 75 de ani de când, exact de ziua sa de naştere, locotenentul Dobran lupta pe frontul de Est şi nota în jurnal următoarele gânduri: "Nu am mai pomenit de când sunt o vreme aşa de mizerabilă! Pentru noi e de o sută de ori mai bine să fie frig. E un noroi ceva de speriat... În cotul Niprului, toţi avem un ghinion de pomină. Situaţia s-a agravat la capul de pod. Ruşii acţionează cu din ce în ce mai multă cavalerie... Ai noştri erau acolo încleiaţi în noroiul acesta lipicios fără a se putea mişca... Bronşita mea nu vrea deloc să cedeze, am slăbit grozav, sub 60 de kilograme, dar NU RENUNŢ!".
Dovedind încă o memorie extrem de limpede, generalul de flotilă aeriană este capabil să relateze cu lux de amănunte diferite întâmplări din tumultuoasa carieră aviatică. Dintre toate, însă, cel mai profund i-a rămas întipărită bătălia aeriană din data de 6 iunie 1944, atunci când trupele aliate au debarcat în Normandia, generând speranţe că România era scăpată. Numai că lucrurile au luat o altă întorsătură şi pe cerul ţării noastre şi-au făcut apariţia Mustang-urile americane. Ion Dobran îşi aminteşte că a pilotat atunci un Messerschmitt 109 şi, chiar dacă rămăsese fără copilot, s-a avântat într-o confruntare de tip ruletă rusească. Era el singur împotriva unei formaţii americane formate din trei aparate de zbor. Curajul sau poate o doză de nebunie de moment au făcut ca tânărul pilot român să atace. L-a scos din schemă pe cel aflat în dreapta, pilotat de sublocotenentul Barrie Davis, din Grupul 325 Aviaţie Vânătoare. Americanul a aterizat de urgenţă în Ucraina şi a supravieţuit. Peste ani, cei doi s-au reîntâlnit şi au început să corespondeze.
Odată cu încheierea războiului, Ion Dobran, dezamăgit de ocuparea României de către sovietici, s-a retras pentru a lucra la Uzina "Timpuri Noi", la strungărie. Ba mai mult, comuniştii l-au evacuat din frumoasa casă moştenită ca dotă de soţie de la părinţi. După mulţi ani, şi-a recuperat-o şi, în prezent, locuieşte în acelaşi imobil, aflat pe strada Popa Nan. Din postul de strungar, Ion Dobran s-a reîntors la bord, în 1967, ca angajat al TAROM, întâi pe utilitare, iar apoi pe avioane de cursă Iliuşin Il-14, unde a activat până la vârsta de 56 de ani. A avut grijă, însă, să nu ajungă niciodată deasupra Rusiei, faţă de care a nutrit în permanenţă o ură aparte. Anul trecut, veteranul a avut bucuria de a zbura din nou, survolând Bucureştiul, într-un aparat de zbor pentru acrobaţii.
Ajuns la 100 de ani, în postura unui om care le-a văzut şi trăit pe toate la viaţa lui, Ion Dobran îşi doreşte doar banala sănătate, fiind împăcat cu sine că, faţă de poporul român, şi-a făcut datoria cu vârf şi îndesat. Privind în urmă, dacă ar fi să se întoarcă la vârsta de 20 de ani, generalul ar face exact aceleaşi lucruri, şi poate chiar mai mult de atât...
Ţi-a plăcut articolul? Atunci distribuie-l şi către prietenii şi partenerii tăi! Îţi mulţumim!
