Cuvânt Pastoral la Naşterea Domnului 2018
"Dar acum, vă îndemn, să aveţi voie bună!" ("Faptele Apostolilor 27, 22")
Iubiţi fraţi şi surori în domnul Iisus Hristos,
Cu inima şi sufletul pline de bucurie în Duhul Sfânt, şi azi, ca în toate zilele vieţii noastre, este bine să aducem mulţumiri Preamilostivului Dumnezeu pentru marea Sa bunătate de a ne dărui zile senine, sănătoase şi cu voie bună! Noi, oamenii, şi întreaga zidire, suntem întrupaţi din gândirea lui Dumnezeu: "Să facem om după chipul şi după asemănarea Noastră, ca să stăpânească peştii mării, păsările cerului, animalele domestice, toate vietăţile ce se târăsc pe pământ şi tot pământul!" Cei de astăzi, urmaşii celor dintâi strămoşi, să nu uităm această lucrare dumnezeiască, în cuvânt biblic: "Şi a făcut Dumnezeu pe om după chipul Său; după chipul lui Dumnezeu l-a făcut; a făcut bărbat şi femeie. Şi Dumnezeu i-a binecuvântat, zicând: Creşteţi şi vă înmulţiţi şi umpleţi pământul şi-l supuneţi; şi stăpâniţi peste peştii mării, peste păsările cerului, peste toate animalele, peste toate vietăţile ce se mişcă pe pământ şi peste tot pământul!"
Ce mare bucurie ne cuprinde inima, ascultând şi aceste cuvinte, care stau ca temelie de neclintit realităţilor pe care le vedem în ochii noştri! Câtă măreţie ne-a oferit, continuu, Domnul Dumnezeu, de a putea avea, dintru început această dăruire, cu încredinţarea că vom înţelege bine opera de creaţie, dornici de a preţui, de a ne bucura şi de a avea voie bună să admirăm şi să ne folosim de minunea lui Dumnezeu!
Câtă uimire cuprinde mintea noastră, văzând cu proprii ochi bogăţia şi numărul nesfârşit al speciilor din regnul vegetal, mineral, animal şi uman! Rămânem copleşiţi de diversitatea în creaţie! Culorile florilor şi parfumul lor paradisiac! Vieţuitoarele din aer, de pe pământ, de sub pământ şi din apele mărilor şi ale oceanelor! Zidirea supremă, Omul, este asemenea lui Dumnezeu prin raţiune, voinţă şi sentiment, fiind croit şi modelat cu propria mână dumnezeiască: "Să facem om după chipul şi după asemănarea Noastră..." Înţelegem că întreaga Sfântă Treime a lucrat la întruparea capodoperei, despre care Sofocle spunea în opera sa, "Antigona": "În lume îs multe mari minuni, minuni mai mari ca omul nu-s!"
Iar pentru a ne vindeca de boala diferenţierii lor, nu trebuie să uităm că Dumnezeu: "A făcut dintr-un sânge tot neamul omenesc, ca să locuiască peste toată faţa pământului, aşezând vremile cele de mai înainte rânduite şi hotarele locuirii lor. Ca ei să caute pe Dumnezeu, doar L-ar pipăi şi L-ar găsi, deşi nu e departe de fiecare dintre noi. Căci în El trăim şi ne mişcăm şi suntem, precum au zis şi unii dintre poeţii voştri: căci ai Lui neam şi suntem".
Dreptmăritori creştini,
Ştiind toate acestea, ca primă piatră aşezată de Domnul Dumnezeu, la temelia existenţei noastre, putem asculta şi împlini sfatul Sfântului Apostol Pavel, care ne îndeamnă pe toţi şi în toate timpurile: "Dar acum vă îndemn să aveţi voie bună, căci niciun suflet dintre voi nu va pieri, ci numai corabia".
Cel mai important moment din viaţa noastră, după naştere, creştere şi împlinirea vârstei, este căsătoria binecuvântată de Dumnezeu, între bărbat şi femeie, aşa cum s-a orânduit dintru început, precum şi aducerea pe lume a pruncilor, tot din porunca dumnezeiască, aşa cum citim în Sfintele Scripturi: "Şi Dumnezeu i-a binecuvântat, zicând: <<Creşteţi şi vă înmulţiţi şi umpleţi pământul şi-l supuneţi; şi stăpâniţi peste peştii mării, peste păsările cerului, peste toate animalele, peste toate vietăţile ce se mişcă pe pământ şi peste tot pământul!>>"
Pentru atâta cinste şi măreţie de care s-au bucurat cei dintâi oameni creaţi de Domnul Dumnezeu, Adam şi cu soţia sa Eva, au început să uite de Dumnezeu şi poruncile Sale, căzând în ispitire şi greşeală, săvârşind astfel, neascultarea de poruncile Creatorului. Faptul acesta a adus la ruperea comuniunii dintre om şi Dumnezeu, înstrăinarea şi îndepărtarea de iubirea arătată de Părintele Luminilor.
Trecând vremurile şi înstrăinarea fiind şi mai mare, a venit "plinirea vremii" hotărâtă de Domnul Dumnezeu: "Iar când a venit plinirea vremii, Dumnezeu, a trimis pe Fiul Său, născut din femeie, născut sub Lege. Ca pe cei de sub Lege să-i răscumpere, ca să dobândim înfierea". Prin acest fapt, neascultarea primilor oameni a fost iertată şi comuniunea cu Domnul Dumnezeu pe deplin restabilită.
Iubiţi fraţi şi surori,
Când Hristos Domnul a venit în chip de om, asemenea nouă, afară de păcat, ca să ne aducă bucuria cea mare, S-a născut în Peştera din Betleemul Iudeii şi mulţime de oaste cerească s-a văzut atunci, lăudând pe Dumnezeu şi zicând: "Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu şi pe pământ pace, între oameni bunăvoire! sau bunăînvoire".
De aceea, putem spune din nou: "Dar acum vă îndemn să aveţi voie bună..." Restabilirea comuniunii de iubire cu Domnul Dumnezeu s-a săvârşit: "Căci El este pacea noastră, El care a făcut din cele două - una, surpând peretele din mijloc al despărţiturii". Lucrarea mântuitoare a Domnului nostru Iisus Hristos s-a răsfrânt asupra întregii omeniri: "Deci, dar, nu mai sunteţi străini şi locuitori vremelnici, ci sunteţi împreună cetăţeni cu sfinţii şi casnici ai lui Dumnezeu".
Toate acestea erau puse în inima Maicii Domnului, ca într-un potir de aur, acum înţelegând bunătatea lui Dumnezeu şi întâmpinarea îngerului: "Şi intrând îngerul la ea, a zis: <<Bucură-te, ceea ce eşti plină de har, Domnul este cu tine. Binecuvântată eşti tu între femei>>". A înţeles şi pe Elisabeta, care a primit pe Maica Domnului în casa ei: "Şi cu glas mare a strigat şi a zis: <<Binecuvântată eşti tu între femei şi binecuvântat este rodul pântecelui tău. Şi de unde mie aceasta, ca să vină la mine Maica Domnului meu?>>"
Câtă bucurie cuprinde inima noastră, când îngerul Domnului ne zice şi azi: "Nu vă temeţi. Căci, iată, vă binevestesc vouă bucurie mare, care va fi pentru tot poporul. Că vi s-a născut azi Mântuitor, Care este Hristos Domnul, în cetatea lui David".
Dacă strămoaşa noastră Eva din Vechiul Testament s-a îndepărtat de ascultarea poruncilor lui Dumnezeu, strămoaşa noastră Maria, Maica Domnului, numită aşa chiar de Scripturile Sfinte: "Şi de unde mie aceasta, ca să vină la mine Maica Domnului meu?", a adus comuniunea omenirii în binecuvântata comuniune cu Dumnezeul Iubirii.
În viaţa noastră, cea de toate zilele, să nu uităm niciodată a mulţumi Domnului Dumnezeu că nu ne-a lăsat singuri ca să ne prăpădim în singurătate şi disperare. Însuşi Domnul Iisus Hristos S-a întrupat la vedere, ca nădejdea noastră să se întărească şi să avem curajul şi puterea de a înfrunta răutăţile şi urâtul din trăirile noastre.
Mai mult, chiar ştiind toate acestea, mereu, dar mai ales atunci când speranţele noastre se împuţinează, să ne îndreptăm gândul şi inima către Părintele Luminilor, şi să-L rugăm cu nădejde nerisipită, având întărirea biblică: "Oricine va chema numele Domnului se va mântui".
Sfinţii Părinţi ne-au învăţat cea mai scurtă rugăciune din lume, la îndemâna tuturor, fără a purta cu noi un maldăr de cărţi. Rugăciunea, fiind cea mai scurtă din lume, se poate rosti de toate vârstele, pentru că este cea mai uşor de reţinut. Cine n-a auzit de îndemnul la rugăciune al creştinilor şi părinţilor îmbunătăţiţi: "Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, mântuieşte-mă pe mine păcătosul sau păcătoasă!" Aceasta este chemarea lui Dumnezeu, ca să ne ajute cu Mila Sa dumnezeiască să ajungem la starea noastră supremă de fericire: mântuirea!
Fiecare fiinţă omenească doreşte să aibă garanţia miluirii şi a mântuirii din toate slăbiciunile şi păcătuirile de tot felul!
Ce stare de fericire mai mare putem încerca noi atunci când scăpăm de teama de a fi pedepsiţi pentru alunecările fiecăruia dintre noi!
Eliberarea din mustrarea de conştiinţă, nădejdea că spovedania către Dumnezeu şi către duhovnicul lăsat pe pământ, prin grija de a ni se restabili pacea cu Dumnezeu şi cu aproapele nostru, dar şi împăcarea cu noi înşine, sunt cărările sigure care duc pe calea mântuirii!
Dorim să scăpăm de întristare! Dorim să avem bucuria că Dumnezeu ne-a iertat de tot trecutul nostru, nesigur şi întunecat! Că pacea în toată fiinţa noastră a devenit o stare binecuvântată şi permanentă. Pentru a ne ţine în această stare este necesar ca rugăciunea noastră să se înmulţească zicând şi stăruind: "Inimă curată zideşte întru mine Dumnezeule, şi duh drept înnoieşte în cele dinlăuntru ale mele!" Aşa putem să ne bucurăm, iar bucuria noastră va rămâne ca o împărtăşire de pace cerească.
Atunci când, uneori, ni se pare că rămânem singuri pe lumea aceasta şi singurătatea începe să bântuie viaţa noastră, nu trebuie să rămânem descurajaţi şi mai rău, deznădăjduiţi, ci să ne aducem aminte de Dumnezeul Iubirii şi să-I strigăm cu mult curaj: "Dumnezeule Doamne, ajută-mi! Maica Domnului, nu mă lăsa! Sfinţilor din cer şi de pe pământ săriţi în ajutorul meu! Puterilor cereşti, sunt aici, nu mă părăsiţi pe mine, păcătosul!"
Iar Dumnezeul Puterilor, Maica Domnului, cetele cereşti şi toţi sfinţii, când mai aud, din adâncul inimii noastre, sincera rugăciune arzătoare: "Inimă curată zideşte întru mine Dumnezeule, şi duh drept înnoieşte în cele dinlăuntru ale mele, starea de bucurie se aşterne ca roua dimineţii peste sufletul şi inima noastră, zbuciumate de răutăţile noastre şi ale lumii care vin peste noi, din toate părţile".
Pentru fiecare dintre noi, grija de a ne face o viaţă binecuvântată trebuie să ne preocupe cel mai mult în existenţa pe care ne-a dat-o Bunul Dumnezeu, aici pe pământ, aceasta fiind menirea noastră principală. De aceea ne bucurăm să auzim: "Dar acum vă îndemn să aveţi voie bună..."
Câtă bucurie ne cuprinde inima atunci când citim în Bătrânele Scripturi: "Şi cu adevărat, mare este taina dreptei credinţe: Dumnezeu S-a arătat în trup, S-a îndreptat în Duhul, a fost văzut de îngeri, S-a propovăduit între neamuri, a fost crezut în lume, S-a înălţat întru slavă". Aceasta fiind o taină ascunsă, până la "plinirea vremii", hotărâtă în Atotştiinţa lui Dumnezeu, dar ascunsă şi îngerilor, Religia mântuirii noastre s-a descoperit prin Întruparea Fiului, "După ce Dumnezeu odinioară, în multe rânduri şi în multe chipuri, a vorbit părinţilor noştri prin prooroci. În zilele acestea mai de pe urmă ne-a grăit nouă prin Fiul, pe Care L-a pus moştenitor a toate şi prin Care a făcut şi veacurile; grăise odinioară, în multe rânduri şi multe chipuri, părinţilor noştri, prin prooroci!; Şi Cuvântul S-a făcut trup şi S-a sălăşluit între noi şi am văzut slava Lui, slavă ca a Unuia-Născut din Tatăl, plin de har şi de adevăr".
Dreptslăvitori creştini, iubitori ai Naşterii lui Iisus,
Iată ce sărbătorim, cu ajutorul Domnului, de Crăciun: Naşterea şi arătarea în Trup a lui Dumnezeu, Taina Întrupării Sale! Toate acestea pentru a ne arăta iubirea Sa, că nu suntem singuri călători prin lumea aceasta, trimiţându-ne pe Iisus Hristos, ca pururea să fie cu noi, până la sfârşitul veacurilor.
Putem spune mereu:
Sosit-a vremea bucuriei, reculegerii, ziua şi sărbătoarea Păcii!
Veniţi, ca şi azi, de Ziua Naşterii Domnului Iisus Hristos, ca să fim în comuniune sfântă de bucurie şi iubire!
Veniţi, ca evlavioşi închinători, precum păstorii la ieslea lui Iisus!
Veniţi, înţelepţi şi adoratori darnici, ca şi Magii de la marginile pământului!
Veniţi, credincioşi aprinşi în credinţă, ca apostoli!
Veniţi, smeriţi rugători, ca păcătoşii!
Veniţi, în cântece de slavă, ca îngerii şi să zicem cu inima plină de bucurie: "Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu şi pe pământ pace, între oameni bunăvoire!"
Veniţi, ca într-un gând, inimă şi suflet, să aducem cinstire şi neuitare sfinţilor eroi căzuţi pe câmpurile de luptă pentru apărarea ţării, întregirea Neamului Romanesc şi mărirea Bisericii lui Hristos, ostaşi jertfiţi în toate timpurile şi mai ales în timpul Primului Război Mondial, jertfe sfinte, care au dus la Sfânta şi Marea Unire din 1918!
Veniţi, ca toţi să fim în unire şi sfântă solidaritate românească şi fraţi în credinţa dreptmăritoare creştină!
Veniţi să cântăm, împreună:
Hristos se naşte, măriţi-L!
Hristos din ceruri, întâmpinaţi-L!
Hristos pe pământ, înălţaţi-vă!
Cântaţi Domnului tot pământul!
Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, de Ziua Naşterii Tale, Îţi aducem închinare şi Te rugăm, ajută-ne să fim în Inima Ta iubitoare!
Calinic Argeşeanul, Arhiepiscop al Argeşului şi Muscelului, "Casa Scriitorului" - Oeşti-Pământeni
Ţi-a plăcut articolul? Atunci distribuie-l şi către prietenii şi partenerii tăi! Îţi mulţumim!
