In memoriam: 70 de ani de la asasinarea eroului ţărănist Gheorghe Şuţa

Written by Prof. Ion C. Hiru on 19 Septembrie 2018.

Ziua a noua a Babelor, pe vechi. 18 martie 1948. Soarele se străduia cu greu să îndepărteze norii primăvăratici, dar plumburii, încărcaţi cu misterele tradiţionalelor Babe. Când tărţăriţă, când ploaie, când fulgi mari de zăpadă, printre care abia zăreai globul palid al soarelui, ce cu multă sfială îşi arunca razele, peste ghioceii şi nuscelele ce vesteau primăvara. Ninsese ceva. Se aşternuse un strat anemic de zăpadă; iarna privea înapoi cu mânie clopoţelul ghioceilor cărora nu le păsa de năzdrăvăniile ultimei Dochii.

18 martie 1948. O zi importantă în istoria satului de la Răspântia Voievozilor. Era seară, o seară de primăvară cu surprize. Uşa prăvăliei domnului Gheorghe Şuţa, fruntaşul ţărăniştilor din zonă, se deschide cu multă sfială, făcând totuşi să fie auzit clinchetul clopoţelului din bronz, de la intrare, atenţionând proprietarul că cineva îi calcă pragul. Un tânăr locotenent, învăţător de profesie, N.T., luat de valul istoriei, comandantul Securităţii din Domneşti, intră în prăvălie, uitându-se în dreapta şi-n stânga să nu fie văzut. După ce respectuos îi spune "Bună seara!", îl roagă să meargă într-o cameră să poată vorbi. Liderul ţărăniştilor, Gheorghe Şuţa, îl conduce pe treptele care dau în coridorul casei, intră în salon unde doamna Şuţa, ajutată de servitoare, pregătea masa de seară. I se adresează securistului:

"- Vă trăieşte soacra, domnule T". Îl invită la masă, vorbesc despre una, despre alta, despre vremurile tulburi, parcă sfiindu-se să-i spună ceva. La un moment dat, învăţătorul devenit securistul statului bolşevizat îi spune:

"- Domnule Şuţa, mâine veţi fi invitat la Securitate (fusese instalată în casa prof. univ. dr. Petre Ionescu-Muscel, n.a.). Vă rog, plecaţi din comună, la Câmpulung, Piteşti, Bucureşti, chiar din seara asta, vă rog, insist. Mai mult nu vă pot spune".

Patriotul îi răspunde:

"- De ce, domnule T, sunt o persoană cinstită, de cine să mă ascund, de ce să fug din faţa destinului, am învăţat de la viaţă că trebuie s-o iei în piept, să lupţi pentru cauza dreaptă, pentru ţelul tău". (Discuţia mi-a fost relatată în anul 1972 de către învăţătorul T., directorul Căminului Cultural din Rucăr, n.a.).

A insistat mult N.T., comandantul Securităţii, dar fără rezultat. După ce au luat cina împreună, tânărul locotenent bate călcâiele cizmelor, salută respectuos, gazda mulţumindu-i pentru masă. Coboară treptele din nou uitându-se în stânga şi-n dreapta, să nu fie văzut de cineva. La despărţire îi repetă rugămintea care pe dl. Şuţa îl lasă rece; nici nu vrea să audă a dezerta de pe câmpul de luptă, al apărării democraţiei şi libertăţii.

"Toată noaptea s-a zvârcolit - spunea prin 1975 doamna Şuţa. Nu putea să adoarmă, se plimba prin salonul din faţa dormitorului; căuta pastiluţele pentru liniştire, iar se arunca în pat, iar se scula şi asta până spre dimineaţă. Se bărbiereşte, se îmbracă în haine de sărbătoare, cu pantalonii drepţi din şai, vestă şi taior din stofă scumpă, pe cap o pălărie neagră din fetru, parcă avea o presimţire. Mă privea adânc, fără să-mi spună nimic. Serveşte micul dejun, şi-a băut nelipsita cafea neagră şi coboară în prăvălie. După câteva minute, un soldat de la Securitate intră-n magazin, înmânându-i invitaţia bătută la maşină. Senin la faţă, îl roagă să-l aştepte puţin. Eu eram în uşa ce dă în coridor; îmi spune la ureche să închid prăvălia până se va întoarce. Însoţit de soldat pleacă spre sediul Securităţii. Aveam o presimţire neagră, aveam halucinaţii, vedeam în faţă tot ce era mai rău. Ajuns la Securitate, a fost arestat de un superior venit de la Câmpulung. Era în 19 martie 1948. De atunci îl vedeam în fiecare zi, când mi s-a permis să-i duc mâncare. Avea zâmbet pe buze şi dorinţa de a trăi şi a lupta pentru democraţie şi libertate. Mereu îmi spunea că în minutele de somn visa alegerile din 1946".

Toate acestea mi le-a povestit doamna Şuţa şi, nu o dată, ochii i se umpleau de lacrimi. În casa domnului Şuţa era primăria, eu eram viceprimar. Dânsa locuia într-o cameră în spate. Primea chirie. Primarul de atunci, Gheorghe Vasile, i-a pus în vedere omului de serviciu să nu-i lipsească lemnele doamnei Şuţa. Când dumnealui, când eu, când doamna Mihalache, soţia nepotului marelui lider ţărănist Ion Mihalache, mergeam şi-i duceam mâncare.

Mă reîntorc în timp. Câteva zile, marele patriot Gheorghe Şuţa, eroul Muscelului, a fost închis la Securitatea din Domneşti. Se pregăteau alegerile din 1948. Cu lacrimi în ochi, inginerul Doru Georgescu, nepotul fostului pretor Nicolae Ionescu, îmi povestea scene trăite la 15 ani, pline de tristeţe, vecin fiind cu sediul Securităţii.

"- Ziua îl scotea pe dl. Şuţa în grădina unchiului meu, Petre Ionescu-Muscel, să se plimbe. Bunica mea venea la gard şi discuta cu Eroul, care-i spunea că nu ştie ce se-ntâmplă, având totuşi încredere în lupta sa cinstită pentru o cauză dreaptă".

"- Nu vă e frică, domnule Şuţa?"

"- Nu, pentru că sunt un om cinstit".

"În seara zilei de 27 martie, trei securişti, dintre care unul se părea a fi şeful, conduşi de comandantul N.T., bate-n poarta bunicii Miuţa, fostă soţie de pretor, rugând-o să-i găzduiască peste noapte şi să le ofere ceva de mâncare. Era o rugăminte impusă, se simţea din vocea comandantului bolşevic atât teama pentru arestat, dar şi grandomania comunistă. Bunica i-a primit şi cum era din fire curioasă, iscoditoare, îi bombarda cu întrebări: de ce aţi venit, când plecaţi, ce urmăriţi? Nu puteai scoate nimic de la ei. Când cei doi au ieşit afară pentru ţigară, şoferul, tot securist, îi spune bunicii că nici ei nu ştiu despre ce e vorba. Cel mai mare în grad are un plic sigilat, pe care-l va deschide mâine dimineaţă la ora 05.00, unde va avea un ordin. ZIS-ul sovietic cu care venise era tras în curtea Securităţii. În jurul orei 04.00, cei trei se îmbracă şi pleacă spre sediu. La ora fixată, superiorul deschide plicul, se aprind luminile la Securitate, porneşte meşina care făcea un zgomot infernal, accelerând motorul, zgomot ce trezeşte bunica, care iese la poartă, văzând mai sus la casa vecină pe Veta lu' Buceloiu, pe treptele casei. Domnul Şuţa este scos pe poarta Securităţii, mai marele în grad spunându-i că este liber. Un soldat mergea în faţă, un alt ins, în civil, în spate, iar pe stradă ZIS-ul cu motorul ambalat".

În continuare, inginerul Georgescu ne relatează: "Domnul Şuţa şi-a dat seama, cerând să meargă în urma lor. Cei doi n-au acceptat, spunându-i că aşa îl vor însoţi până acasă. Veta lu' Buceloiu, văzând scena, strigă răzvrătită: <<Nu omorâţi un om cinstit, derbedeii dracului, că o să vă pedepsească Dumnezeu!>> Unul din ei o priveşte cu dispreţ ameninţând-o că-i zboară creierii. Au fost presiuni ale securiştilor asupra Vetii, singurul martor. Pentru a nu fi lichidată, securistul Butoi a luat-o de nevastă şi au plecat amândoi la Bucureşti. Între casa ei şi casa cetăţeanului Mitu Nicolae se aud două focuri de armă pe fundalul motorului accelerat la maxim. Totuşi, împuşcăturile s-au auzit. Trupul senin şi falnic al patriotului Şuţa cade, noroiul murdărindu-i costumul naţional. Cei doi îl ridică, ajutaţi de şofer şi-l aruncă ca pe un pachet în caroserie, luând drumul Câmpulungului. Veta lu' Buceloiu ţipa cât o ţine gura: <<L-aţi împuşcat, nenorociţilor!>> Superiorul care venea din urmă îi spune răstit: <<A vrut să fugă!>>"

Eroul Muscelului, ţărănistul Gheorghe Şuţa, luptător credincios pentru libertate şi demnitate umană, a fost aruncat în poarta Spitalului din Câmpulung. Avea doar 57 ani. La vârsta de 13 ani rămăsese orfan. La 18 ani se înrolase în rândurile tineretului ţărănist, devenind mai târziu prieten apropiat al marelui Ion Mihalache. Făcuse multe lucruri bune pentru domnişani, oferindu-le locuri de muncă bine plătite, la fabrica de cherestea, la moară, dârstă, maşina de dărăcit sau la mica uzină care producea curent electric pentru comună. Înfiinţase Banca de credit "Râul Doamnei", Societatea Culturală "Înfrăţirea", sprijinind activitatea cultural-artistică a comunei, construind teatrul "Nişeta", unde în zilele de sărbătoare se organizau festivităţi, baluri cu regine, ilustrate şi confetii. În 1933 a fost ales în Comisia Centrală de Juraţi, fapt ce ilustrează încrederea de care se bucura din partea lui Ion Mihalache. După 1944 s-a împotrivit regimului impus de Moscova. În 1946, la alegerile de la Leiceşti, Gheorghe Şuţa, în fruntea domnişanilor, se deplasează în ordine la secţia de votare, unde urnele erau pline de voturi comuniste. În satul Lăpuşani se prind într-o horă mare, au cântat cântece patriotice, s-au strigat lozinci, manifestându-se nemulţumirea faţă de aşa-zisele "alegeri democratice". În 1947, la Marea Adunare a Ţărăniştilor din Câmpulung, Gheorghe Şuţa a chemat ţăranii de pe Valea Râului Doamnei pentru a lupta împotriva instaurării dictaturii proletariatului.

La procesul lui Ion Mihalache de la Câmpulung, judecat de un domnişan, care a fost recompensat cu înalte funcţii, Gheorghe Şuţa a participat împreună cu mulţi consăteni susţinând cu mult curaj nevinovăţia inculpatului. Înainte de alegerile din 1948 este arestat şi omorât ca un câine, în dimineaţa zilei de 28 martie. Comuniştilor le era frică de Eroul Muscelului şi mort, opunându-se înmormântării în Cimitirul Domneşti. Oamenii adevăraţi ai satului au pus pe fugă comuniştii - se ştiu ei care, dacă nu ei, rudele lor şi aceştia - se retrag, lăsând loc unei înmormântări de cinstire şi adâncă recunoştinţă. Aşa a pierit la 57 ani un mare om politic. El, Gheorghe Şuţa, a avut curajul a trimite o scrisoare de protest lui Petru Groza, primul-ministru instaurat de tancurile sovietice. A luptat şi a murit pentru binele neamului românesc. Acum, la 60 ani de la moartea sa, Gheorghe Şuţa rămâne, pentru eternitate, un erou al plaiurilor muscelene şi o personalitate în faţa căreia să ne înclinăm cu pioşenie.

ADDENDA

Am avut plăcuta surpriză ca, zilele trecute, să primesc vizita unui prieten drag, care, mânat de spiritul patriotic, nu a vrut să lase în lada închisă a istoriei jurnalul de front al locotenentului Constantin Sturdza, din timpul Primului Război Mondial. Îl va publica în curând şi eu am avut onoarea să-l prefaţez. A venit şi să-mi dea veşti despre publicarea jurnalului, dar şi ca să-mi spună: "Am şi eu ceva ani şi, de câtva timp, tot voiam să-ţi spun cine a fost criminalul marelui politician domneştean Gheorghe Şuţa". M-a blocat! Câteva minute nu am putut scoate niciun cuvânt. Ştiam multe despre ţărănistul Gheorghe Şuţa, am auzit chiar unele nume vehiculate de către locuitorii Domneştiului. "Nu Securitatea l-a împuşcat, a continuat prietenul meu, ci un activist de partid, B., de la Comitetul Judeţean Muscel. Omul, după puţin timp, a fost dat afară, după ce a fost ameninţat şi somat să nu dezvăluie împrejurările în care fusese omorât Gheorghe Şuţa. Era de prin împrejurimi, din Dârmăneşti. Dar Dumnezeu nu rabdă, a fost pedepsit crunt. După ani, a fost prins de către soţia sa la o amantă. L-a lăsat să vină acasă, să adoarmă, după care l-a omorât cu muchia toporului, l-a ciopârţit şi apoi l-a dus cu roaba în bătătura amantei. A fost condamnată la douăzeci de ani de puşcărie, a făcut numai şaisprezece şi a venit acasă. Trăieşte şi azi... e bătrână".

Am rămas foarte surprins. Oare aşa să fie?!... Mai mult ca sigur! Nimic pe lumea asta nu rămâne nepedepsit. Cineva, acolo sus, împarte Dreptatea.

Ţi-a plăcut articolul? Atunci distribuie-l şi către prietenii şi partenerii tăi! Îţi mulţumim!