In memoriam Aurel Ilea, mesaj de dincolo de moarte: "Oricare ar fi sfârşitul luptei, rămâi luptând, căci eşti dator!"
Mâine se împlinesc doi ani de zile de când OMUL Aurel Ilea (26 mai 1932 - 14 septembrie 2016), unul dintre concitadinii adoptaţi de comunitate şi iubit pentru ceea ce a făcut la Curtea de Argeş, a fost condus pe ultimul drum spre locul de veci din localitatea haţegană din Pui-Băieşti. Caminul cultural din localitatea care i-a fost atât de dragă încât a lăsat cu limbă de moarte să fie înmormântat acolo a fost neîncăpător pentru mulţimea celor ce ce au ţinut să-i fie aproape pentru ultima oară. Dintre ei, cam jumătate sosiseră din urbea Basarabilor, în care a trăit mai bine de jumătate de secol împreună cu familia. Printre ei - ne-a informat ing. Liviu Nicolae, unul dintre cei care l-au iubit pe fostul său director de la Electroargeş - s-au putut identifica destui concitadini, precum dr. Jean Chefani (care a dus cu interlocutorul nostru o coroană de flori din partea organizatiei municipale a PNL), prieteni de familie şi oameni care l-au preţuit pe dispărut, prieteni, intelectuali şi foşti angajaţi care n-au lipsit de lângă d-na Viviana şi dl. Dan Ilea. Ceremonia de înmormântare s-a desfăşurat începând cu ora 13.00 şi slujba a fost extrem de emoţionantă. La căpătâiul lui Aurel Ilea a fost plasată o cruce din stejar, cum şi-a dorit: "Atunci când va putrezi stejarul, poate îşi va mai aminti cineva şi despre mine, când îmi vor schimba crucea de la cap..." Preoţii şi membrii familiei i-au respectat şi dorinţa de a-i presara pe mormântul acoperit de coroane de flori şi ţărână din glia natală, de la Ghijasa. "Ceea ce m-a cutremurat a fost zâmbetul acela enigmatic ce se întipărise pe faţa d-lui Ilea, ca şi cum ar fi descoperit ceva ce noi încă nici nu bănuim. Nu l-aş putea caracteriza, dar semăna grozav cu acelea pe care le afişa atunci când avea o revelaţie...", ne-a mărturisea în acea zi Liviu Nicolae, remarcând vremea schimbătoare - când senină, când noroasă - ca o împăcare, pe de o parte, dar şi ca un regret că trebuise să plece mai degrabă decât s-ar fi cuvenit din această lume a noastră, părăsindu-i pe cei dragi şi mai ales pe nepoţi... Dumnezeu să-l odihnească alături de cei drepţi!
Ţi-a plăcut articolul? Atunci distribuie-l şi către prietenii şi partenerii tăi! Îţi mulţumim!
