Pastorală de Ziua Învierii Domnului nostru Iisus Hristos

 Iisus Hristos a zis: Eu şi Tatăl una suntem, pentru ca toţi să fie una, străduindu-vă să păstraţi unitatea duhului întru legătura păcii, pentru că voi toţi, una sunteţi în Hristos Iisus.
Întru numele Tău păzeşte-i pe cei pe care Mi i-ai dat, ca să fie una, aşa cum suntem noi!

Dreptmăritori creştini şi creştine,

De Sfintele Sărbători ale Învierii Domnului nostru Iisus Hristos şi chiar în orice clipă a vieţii noastre, primul gând care trebuie să ne izvorască din minte şi din inimă este acela de a aduce din tot sufletul, laudă şi mulţumire Sfintei Treimi: Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh, pentru că au binevoit a ne gândi şi întrupa, aducându-ne în frumuseţea acestei lumi văzute!

Pentru această unică bucurie, se cuvine să-I mulţumim lui Dumnezeu prin Rugăciuni de laudă. Această stare firească ne îndeamnă a asculta Cuvântul lui Dumnezeu din Sfânta Scriptură.

Înainte de apariţia omului pe Pământ, oştile îngereşti Îl proslăvesc pe Dumnezeu, iar aceste oştiri, mai mult decât noi, înalţă slavă lui Dumnezeu prin Iisus Hristos, pentru negrăitul Său dar, de care am fost învredniciţi noi, oamenii.

Cel dintâi gând şi marea stăruinţă către Dumnezeu este ca El, Iisus Hristos, să ne asculte rugăciunile stăruitoare pentru iertarea păcatelor, săvârşite pe parcursul vieţii. Drept model de rugăciune ne stă Psalmul 50, care începe astfel: Miluieşte-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta şi după mulţimea îndurărilor Tale, şterge fărădelegea mea!

Se cuvine ca îndată ce am rostit celebrul psalm al lui David, să-I aducem mulţumiri lui Dumnezeu. Aşa cum îi îndemna odinioară Sfântul Apostol Pavel pe creştinii din Roma, şi azi, pe noi, cei din România: Mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu, prin Iisus Hristos, Domnul nostru!

Cea dintâi îndatorire a noastră, atunci când ne arătăm, prin Rugăciune de recunoştinţă, mulţumirea către Dumnezeu, este de a nu uita darul de bunuri spirituale, înainte de cele materiale, zicând, plini de evlavie, cu dumnezeiescul Pavel: Mulţumesc lui Hristos, Domnul nostru, care m-a întărit, care m-a socotit vrednic de încredere şi m-a pus în slujba Lui!

Aşa suntem şi noi chemaţi să-I mulţumim lui Dumnezeu pentru bunătatea şi milostivirea dumnezeiască, pentru că: Îndurat şi milostiv este Dumnezeu, îndelung-răbdător şi mult-milostiv... În ce chip miluieşte tatăl pe fii, aşa a miluit Domnul pe cei ce se tem de El!

Iubiţi credincioşi,

Un alt dar al lui Dumnezeu, pentru care trebuie să-I mulţumim cu adâncă recunoştinţă, este Darul răscumpărării noastre din robia păcatelor care duc la moarte: Nu ştiţi că trupul vostru este templul Duhului Sfânt, care locuieşte în voi şi pe care l-aţi primit de la Dumnezeu? Şi că voi nu sunteţi ai voştri? Pentru că aţi fost răscumpăraţi cu preţ. Proslăviţi dar pe Dumnezeu în trupul şi în Duhul vostru, care sunt ale lui Dumnezeu!

Înfrăţit cu Darul răscumpărării noastre este Darul mântuirii, darul desăvârşit. Iată cuvântul Profetului Isaia: Bucura-mă-voi întru Domnul, sălta-va de veselie şi tresaltă de bucurie sufletul meu întru Dumnezeul Meu, că M-a îmbrăcat cu haina mântuirii, cu veşmântul veseliei M-a acoperit. Ca unui Mire Mi-a pus Mie cunună şi ca pe o mireasă M-a împodobit cu podoabă!

De asemenea, Rugăciunile de cerere, trebuie făcute cuviincios, cu evlavie, stăruitor întru nădejdea împlinirii şi cu deplina iertare a tuturor celor care ne-au greşit pe parcursul vieţii. Fără aceste condiţii, rugile noastre pot bate în zadar la Uşile Paradisului, pentru a ajunge la inima lui Dumnezeu.

Cererile noastre sunt numeroase. Ele încep cu rugămintea ca Dumnezeu să ne izbăvească de primejdii de moarte: Că mare este mila Ta spre mine şi ai izbăvit sufletul meu de iadul cel mai de jos, căci Tu, Doamne, Dumnezeu îndurat şi milostiv eşti; îndelung răbdător şi mult milostiv şi adevărat fă cu mine semn spre bine, ca să vadă cei care mă urăsc şi să se ruşineze că Tu, Doamne, m-ai ajutat şi m-ai mângâiat.

Rugăciune stăruitoare trebuie făcută şi pentru a ne izbăvi de vrăjmaşii cei văzuţi şi nevăzuţi, fără să-i condamnăm sau să-i judecăm întru ceva, rugându-ne ca Zaharia, tatăl Sfântului Ioan Botezătorul: Că după ce ne va izbăvi de mâna vrăjmaşilor noştri, ne va îngădui să-I slujim fără  frică, trăind înaintea Lui în sfinţenie şi neprihănire, în toate zilele vieţii noastre.

Cât de mângâietor este să facem rugăciuni şi pentru biruinţa Evangheliei în întreaga lume? Creştinilor din Corintul Eladei, spre exemplu, Sfântul Apostol Pavel le scrie, mulţumindu-I lui Dumnezeu astfel: Mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu, care ne poartă totdeauna în carul Lui de biruinţă, în Hristos, şi care răspândeşte prin noi, în orice loc, mireasma cunoştinţei Lui. Aceste sincere rugăciuni de sfântă solidaritate cu cei care răspândesc Cuvântul lui Dumnezeu trebuie să fie adresate şi celor care aud, păstrează şi împărtăşesc şi altora dulceaţa învăţăturii mântuitoare, în numele Domnului nostru Iisus Hristos.

Să nu uităm nici Rugăciunile de convertire către dreapta credinţă a unora dintre fiii acestui Pământ, dar şi convertirea noastră personală, prin smulgerea din legăturile păcatului, păcat care ne duce pe cărările rătăcirii şi a morţii: Dar acum, izbăviţi fiind de păcat şi robi făcându-ne lui Dumnezeu aveţi roada voastră spre sfinţire, iar sfârşitul, viaţă veşnică.

Cât de mângâietoare sunt scrisorile Sfântului Apostol Pavel către creştinii din Roma, cărora le scrie: Mulţumesc întâi Dumnezeului meu, prin Iisus Hristos pentru voi toţi, fiindcă credinţa voastră se vesteşte în toată lumea. Căci martor îmi este Dumnezeu, Căruia îi slujesc cu duhul meu, întru Evanghelia Fiului Său, că neîncetat fac pomenire despre voi, cerând totdeauna în rugăciunile mele ca să am cumva, prin voinţa Lui, vreodată bunul prilej ca să fiu la voi.

Iubiţi fraţi şi surori în Domnul nostru Iisus Hristos,

Dar Rugăciunea de mulţumire adusă lui Dumnezeu pentru harul dat altora, şi nu numai nouă? Câtă sensibilitate şi bunătate! Adevărată iubire în comuniunea cu Dumnezeu şi cu oamenii! Iată, acelaşi divin Apostol Pavel spune: Mulţumesc totdeauna Dumnezeului meu pentru harul lui Dumnezeu dat vouă în Iisus Hristos. Căci întru El v-aţi îmbogăţit deplin întru toate, în tot Cuvântul şi în toată cunoştinţa. Astfel, mărturia lui Hristos s-a întărit în voi, întrucât voi nu mai sunteţi lipsiţi de niciun dar, aşteptând arătarea Domnului nostru Iisus Hristos.

O, Doamne Dumnezeule, dar Rugăciunea pentru întreaga omenire şi pentru fiecare dintre noi? Câtă solidaritate sfântă. Iată cum scrie ucenicului său, Timotei, înaripatul Apostol Pavel: Vă îndemn, dar, înainte de toate, să faceţi rugăciuni, cereri, mijlociri, mulţumiri pentru toţi oamenii, pentru împăraţi şi pentru toţi cei ce sunt înălţaţi în dregătorii, ca să putem duce astfel o viaţă paşnică şi liniştită, cu toată evlavia şi cu toată cinstea. Că acesta este lucru bun si primit înaintea lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru, Care voieşte ca toţi oamenii să se mântuiască si la cunoştinţa adevărului să vină.

Atunci când lucrurile nu merg bine în ţară şi în lume este semn vădit că sunt prea puţini cei care se roagă cu adevărat lui Dumnezeu pentru cei care conduc destinele lumii create de El şi că suntem vinovaţi, fiecare în parte, de toate insuccesele şi relele care străbat omenirea de la un capăt la altul.

Când seceta, boala, furtunile, fulgerele, trăsnetele şi răutăţile de tot felul vin asupra noastră şi ne cuprind aria vieţii, Sfânta Scriptură şi Sfinţii Părinţi ne îndeamnă să ne plecăm deîndată genunchii, fiecare în parte, dar şi în comuniune, şi să înălţăm rugi fierbinţi către Dumnezeu, ca să ne izbăvească de toată întâmplarea cea rea.

Pe lângă dovezile biblice, din cele foarte multe, despre rugăciune şi celebrii rugători la Dumnezeu - adevăraţi Campioni ai Rugăciunii - dintre care cel dintâi este Domnul nostru Iisus Hristos, spre mângâierea noastră vom arăta şi câteva mărturii ale Sfinţilor Părinţi ai Bisericii Viului Dumnezeu.

Iată, de pildă, Sfântul Ioan Gură de Aur spune: Rugăciunea este cea dintâi datorie a creştinului. Este vreme de orice lucru de sub cer, spune Eclesiastul. Cum, dar, să nu fie vreme pentru rugăciune, care este cel dintâi lucru de sub cer? Rugăciunea este suflarea omului duhovnicesc. Aşa cum prin respiraţie omul trage aerul din jurul său şi inspiră din el vitalitatea şi forţa, tot astfel, prin rugăciune, sufletul se deschide în faţa Duhului lui Dumnezeu, prezent pretutindeni şi primeşte din El viaţă şi putere duhovnicească.

Confratele Sfântului Ioan Gură de Aur, Fericitul Augustin, ne îndeamnă: Să nu uitaţi: se întâmplă ca cineva să înceapă rugăciunea ca un păcătos şi să o termine ca un drept; adăugând: Capul tuturor virtuţilor este dragostea, fără de care nici postul, nici privegherea, nici osteneala, nu înseamnă nimic. Diavolul îl poate imita pe om în toate!

Şi dacă vom zice de post? Nici el nu mănâncă nimic! Îi zicem de priveghere? El nu doarme niciodată şi umblă mereu răcnind ca un leu. Numai dragostea şi smerenia nu le poate imita!

Vom medita, desigur, cu puţină osteneală şi la cele cuprinse în opera Sfântului Efrem Sirul: Rugăciunea, fără dragoste nu este ascultată de Domnul Dumnezeu, pentru că numai dragostea deschide uşile Paradisului şi dacă vrei ca rugăciunea ta să zboare liber până la Dumnezeu, atunci dă-i două aripi: postul şi milostenia!

Iar ca maximă prudenţă, să ascultăm ce spune Sfântul Ioan Scărarul: Să nu te mândreşti când te rogi pentru alţii şi eşti ascultat, pentru că ceea ce a lucrat adânc a fost credinţa lor!

Să nu uităm, de asemenea, după ce am făcut tot felul de rugăciuni, să pomenim cu sufletul şi cu inima pline de recunoştinţă, în rugăciunile îndătinate pe toţi copiii lui Dumnezeu, zidiţi de la începutul lumii şi până azi.

În aceste rugăciuni supreme vom cuprinde toată omenirea plecată la Dumnezeu, dar şi pe moşii şi strămoşii noştri, părinţii noştri, fraţii şi surorile şi pe toţi ostaşii căzuţi pe toate câmpurile de luptă pentru apărarea ţării, întregirea neamului românesc şi slava Sfintei noastre Biserici, aşa cum se pomeneşte în cadrul Sfintei Liturghii, îndemnându-i pe toţi creştinii, creştinele, dar şi pe cei cu inimă bună din alte confesiuni şi religii ale lumii!

Dreptmăritori creştini, Iubitori ai Învierii lui Iisus,

După cum vă este cunoscută Istoria Românilor, din toate timpurile şi locurile, ostaşii şi ofiţerii Armatei Române au apărat cu vrednicie frumuseţea lumii văzute din România. Documentele istorice ale timpului ne stau drept mărturie despre suprema jertfă a românilor de a-şi apăra ţara de năvălirea altor neamuri asupra noastră.

Aşa cum Domnul nostru Iisus Hristos, a Cărui Sfântă Înviere o prăznuim în fiecare an şi în fiecare zi a omului, este Cel care S-a jertfit pe Cruce şi ne-a curăţat de păcatul strămoşesc şi de toate păcatele omenirii, dar şi ale fiecăruia, în parte, împăcându-ne cu Dumnezeu Cel Atotputernic, pentru totdeauna, aşa şi ostaşii români, în toate războaiele, şi-au jertfit viaţa nevinovată pentru apărarea României şi împlinirea visului de veacuri: Unirea cea Mare a tuturor românilor într-un Stat Naţional, de sine stătător, în concertul celorlalte naţiuni ale lumii.

În jurnalele de război ale Reginei Maria, Gheorghe Bădescu de la Slănic, Nicolae Şuţă din Domneşti-Argeş, precum şi în rapoartele de zi de pe toate fronturile plaiurilor româneşti ni se arată, la lumina zilei, jertfele de vieţi omeneşti, prăbuşirea oraşelor, a caselor, distrugerea naţiunii, orfanii de război şi sutele de mii de văduve, pierderea de bunuri, bolile contagioase, mutilaţii de război şi alte traume, tragedii şi spaime de tot felul. Acesta a fost preţul plătit în istorie pentru Unirea cea Mare a tuturor românilor de sub îndelungatele stăpâniri străine!

Moaştele ostaşilor români de la Mausoleul din Mărăşeşti şi Mateiaş din Muscelul Argeşului, toţi ostaşii căzuţi pe câmpurile de luptă şi aşezaţi sub glie în cimitirile de pe întinsul României şi în cele din Europa, aşteaptă învierea cea dreaptă şi luminoasă, Domnul nostru Iisus Hristos, Cel înviat a treia zi din mormânt, întâmpinându-i în gloria Împărăţiei Luminii Sale Veşnice!

La împlinirea unui secol de la Unirea cea Mare a tuturor românilor, aducem cinstire memoriei celor ce s-au jertfit pentru o Românie liberă şi fericită, izbăvită de toate durerile veacurilor prin care a trecut.

Hristos a Înviat din morţi cu moartea pe moarte călcând şi celor din morminte viaţă dăruindu-le!

Să-L rugăm să ne apere ţara de năvălirea altor neamuri şi de războiul cel dintre noi!

Vă dorim zile sănătoase şi ani cu rod îmbelşugat, neuitând să-I mulţumim Domnului Dumnezeu în toate rugăciunile pentru darul vieţii şi gândul de a ne întrupa în frumuseţea acestei lumi văzute şi de a ne bucura de Învierea lui Iisus din mormânt!

Hristos a Înviat România la o nouă viaţă!

Cu dorirea ambelor fericiri - cea pământească şi cea cerească -
Vă întâmpină Calinic Argeşeanul, Arhiepiscop al Argeşului şi Muscelului

Ţi-a plăcut articolul? Atunci distribuie-l şi către prietenii şi partenerii tăi! Îţi mulţumim!