Sub semnul Centenarului Marii Uniri - Moaştele Sf. Dimitrie, ocrotitorul Bucureştilor, au fost furate de bulgari în 1918
În vara anului 1916, ţara noastră a intrat în Primul Război Mondial de partea Antantei, pentru a împlini visul secular al unirii tuturor românilor într-un singur stat. Anglia, Franţa şi Rusia au garantat unirea Transilvaniei cu ţara-mamă, iar argumentul a cântărit decisiv în alegerea taberei. Ofensiva Armatei Române în Transilvania a evoluat bine la debut, dar n-a durat prea mult până la o ripostă dură din partea experimentatelor trupe austro-ungare şi germane, care aveau experienţa a doi ani de război. Contraofensiva armatelor Puterilor Centrale în Transilvania a respins trupele noastre dincoace de Carpaţi. S-au dat lupte grele pe Jiu, Argeş şi alte cursuri de apă, dar intervenţia trupelor bulgare şi turceşti, care au atacat dinspre sud şi dezastrul de la Turtucaia au impus retragerea spre Moldova. Casa Regală, guvernul, armata şi o parte din populaţie care fugea din zonele de luptă au luat drumul bejeniei, ca în vremurile de demult. Capitala a fost abandonată şi în 23 noiembrie/6 decembrie 1916 a fost ocupată de trupele germane comandate de generalii Falkenhayn şi Mackensen - primul intrat în oraş, fără escortă, în automobil, tocmai în ziua în care aniversa împlinirea a 67 ani - urmate de cele bulgăreşti şi turceşti. Bucureştii intrau pentru doi ani sub ocupaţie străină şi toate rosturile ştiute de localnici au devenit amintiri pentru cei care nu se puteau aproviziona de pe piaţa neagră sau nu colaborau cu ocupanţii. Cel mai necivilizat s-au purtat bulgarii, care fuseseră înfrânţi de armata noastră în războiul balcanic din 1913 şi căutau să răzbune toate umilinţele, uitând de datoriile istorice pe care le aveau la românii care le sprijiniseră lupta antiotomană. Totul a culminat cu furtul moaştelor Sf. Dimitrie, în noaptea de 4/5 februarie 1918.
Sf. Dimitrie Basarabov, făcătorul de minuni
Potrivit tradiţiilor bisericeşti ortodoxe, Sf. Dimitrie cel Nou s-ar fi născut la sud de Dunăre în satul Basarabi (Basarabovo), în Bulgaria de astăzi, pe teritoriul Ţaratului lui Petru şi Asan, formaţiune statală multietnică creată după victoria bulgarilor şi vlahilor răsculaţi împotriva Imperiului Bizantin. Ţaratul a fiinţat în perioada 1185-1258 şi s-a disipat după 1260 în mai multe state micuţe, dintre care cele de la sudul Dunării au căzut sub stăpânirea turcească a sultanului Baiazid, după 1396, când au fost cucerite ţaratele lui Şişman, de la Tîrnovo şi Straţimir, de la Vidin. Satul sfântului era situat pe malul râului Lom, la circa 2 km de cetatea Rusciuk. Informaţiile despre viaţa Sf. Dimitrie cel Nou sunt foarte sărace, dar se ştie că a îmbrăţişat de tânăr ascetismul monahal, ducându-şi mare parte din viaţă într-o peşteră, timp în care făcuse mai multe minuni. Când şi-a simţit sfârşitul aproape, se spune că şi-ar fi amenajat singur mormântul pe malul Lomului, unde a fost găsit cu trupul intact de o copilă, care spunea că i se arătase Sf. Dimitrie în vis. Părinţii cărora le povestise visul s-au dus cu alţi vecini şi au ridicat moaştele de la locul indicat, ducându-le la biserica din sat. Se povesteşte că mulţi bolnavi s-au vindecat după ce s-au rugat la moaştele lui. Tradiţia a reţinut faptul că un domnitor al Ţării Româneşti oferise mult aur pentru moaştele care n-au putut intra în Bucureşti, astfel că s-au întors la locul lor. Totuşi, în timpul războiului ruso-turc dintre 1769 şi 1774, la ordinul gen. rus Piotr Saltîkov, moaştele au fost transferate la Bucureşti pentru a fi ferite de eventuala profanare de către turcii musulmani. Mitropolitul Grigorie l-a convins pe bogatul negustor Hagi Dimitrie să insiste pe lângă gen. Saltîkov ca să lase moaştele oraşului, ca o compensaţie pentru distrugerile şi pierderile provocate de război şi să nu le mai ducă în Ucraina. Se pare că negustorul a fost destul de "convingător" şi moaştele Sf. Dimitrie au fost plasate într-o raclă aşezată în Catedrala Patriarhală construită de Şerban Cantacuzino între 1656-1658 şi sfinţită cu hramul Sfinţilor Împăraţi Constantin şi Elena de către Patriarhul Macarie al Întregului Orient, cu mitropolitul Ştefan al Ţării Româneşti, episcopii de Râmnic şi Buzău şi un impresionant sobor de preoţi. Pictura s-a executat pentru prima dată în timpul voievodului Radu Leon (1664-1669), care stabilea prin hrisovul din 8 iunie 1658 ca mănăstirea să fie reşedinţă mitropolitană, transformată în 1925 în reşedinţă patriarhală. În anul 1950, Sfântul Sinod al B.O.R. a decis să fie generalizat cultul Sf. Dimitrie cel Nou şi prima sărbătorire s-a oficiat cu mare fast în 27 octombrie 1955. De reţinut ar fi faptul că este considerat de sute de ani ocrotitorul Bucureştilor, iar istoriile despre minunile sale nu încetează să circule şi în prezent.
Mareşalul Mackensen a redat Bucureştiului ocrotitorul!
Descoperirea furtului moaştelor Sf. Dimitrie a stârnit mare emoţie printre capii bisericeşti şi printre credincioşi. Mitropolitul Conon a apelat imediat la comandantul militar al trupelor de ocupaţie, feldmareşalul german Anton Ludwig August von Mackensen (1849-1945), cu care avea o relaţie foarte bună, după ce în vara lui 1917, în timpul luptelor de la Mărăşeşti, Mărăşti şi Oituz, semnase un apel către soldaţii români, prin care îi îndemna să renunţe la luptă. Acesta fusese întocmit la poruncă de preoţii talentaţi ai scrisului între care s-a regăsit şi Gala Galaction. Manifestele fuseseră aruncate în liniile noastre şi aveau să-i aducă mitropolitului pierderea scaunului funcţiei la finalul războiului, când a fost acuzat de colaborare cu inamicul, potrivit informaţiilor oferite de Dan Silviu Boerescu în volumul "Poveşti incredibile la vreme de război în Bucureşti". Atunci, Conon i-a cerul lui Mackensen să redea capitalei moaştele sfântului care era considerat ocrotitorul său. Cercetările operative declanşate imediat de către poliţiştii nemţi au evidenţiat faptul că hoţii forţaseră uşile la vreme de noapte, ridicaseră racla şi fugiseră din Bucureşti cu un automobil ascuns în apropiere, pe o stradă neluminată, deoarece era camuflaj. S-a dat imediat alarma şi organizarea germană şi-a spus repede cuvântul. Mackensen instituise cu câtva timp înainte măsuri de întărire a pazei, astfel ca bulgarii, care făcuseră un adevărat sport din jefuirea românilor, să nu poată trece peste Dunăre averile obţinute prin acte de tâlhărie. Suspecţii principali în cazul furtului moaştelor Sf. Dimitrie cel Nou au fost comitagiii bulgari, deoarece formulaseră de multă vreme o cerere în acest sens, motivată de faptul că sfântul ar fi fost compatriot. Numai că Mackensen, un tip al ordinii şi disciplinei, care nu admitea jaful sub nicio formă, îi refuzase categoric. Suspiciunile s-au confirmat, căci hoţii au fost prinşi destul de repede, deşi în zona localităţii Călugăreni transferaseră obiectul furtului din automobil într-o căruţă. Dintr-o scrisoare trimisă de ofiţerul superior german Zach prefectului de Vlaşca aflăm că meritul descoperirii hoţilor revine aghitantului său, Rhefeld, care cu oamenii din subordine identificaseră căruţa cu pricina în satul Daia. Ca să nu mai lungim povestea, moaştele au revenit la locul lor în data de 19 februarie 1918, iar mareşalul german Mackensen le-a redat mitropolitului român Conon...
- Va urma -
Ţi-a plăcut articolul? Atunci distribuie-l şi către prietenii şi partenerii tăi! Îţi mulţumim!
