ARGEŞ EXPRES, la majorat!
În data de 6 decembrie sărbătorim prin muncă absolvirea examenului de maturitate al singurului cotidian din zona Curtea de Argeş. Nu am cunoştinţă să mai fi existat altul care să fi rezistat atât de mult aici. Asta nu înseamnă că am pretenţia că acest ziar a făcut istorie. Însă nu-i poate lua cineva meritul de a fi scris istoria zonei din aceşti ani destul de frământaţi! Destinul sau întâmplarea a făcut să mă regăsesc astăzi în redacţia ARGEŞ EXPRES, alături de fondatorul Ionel Tache, ca singur "supravieţuitor" al echipei care lansa în data de 6 decembrie 1999 primul său număr. La vremea respectivă aveam experienţa unor colaborări de vreo doi ani de zile cu ziare din Piteşti - ARGEŞUL şi dispăruta acum GAZETA de ARGEŞ - timp în care bănuiesc că fusesem cumva remarcat de către regretatul prof. Al.Th. Ionescu. Dumnealui m-a invitat să mă alătur echipei care încerca să materializeze iniţiativa unui tânăr patron cu spirit novator, deschis. Atunci era vremea unei efervescenţe nebune în presa vremii, care făcuse pur şi simplu explozie după ce rigorile comunismului conformist şi ale cultului personalităţii liderului politic suprem nu mai aveau cine ştie ce putere. Se promova un alt tip de jurnalism nonconformist, care nu trecuse prin "Ştefan Gheorghiu" sau alte academii de activişti comunişti, un jurnalism şocant pe alocuri ori scandalos, ce făcea deliciul consumatorilor de presă ce nu aveau la dispoziţie atâtea posturi TV şi jurnale de actualităţi. Mai mult, fiecare localitate încerca să-şi confere valenţe noi de identitate şi printr-o presă proprie. Fosta Cetate de Scaun a Basarabilor - consideram eu - nu putea fi altfel decât în rândul lumii, aşa că m-a bucurat iniţiativa omului de afaceri Ionel Tache. Iar garanţia morală îmi era dată de reputatul şi respectatul prof. Al.Th. Ionescu. Deci, n-am stat prea mult pe gânduri pentru a accepta ceea ce mi s-a părut a fi, de la bun început, o provocare. Şi n-am regretat, deşi prima mea experienţă la ARGEŞ EXPRES a fost destul de scurtă...
Uneori, când timpul îmi îngăduie, mi-amintesc cu nostalgie cum am păşit în spaţiul în care se organiza redacţia. Era acolo un entuziasm tineresc tonic, mulţi - poate chiar prea mulţi - care simţiseră cumva chemarea gloriei, deşi nu erau prea prieteni cu cititul, fără de care scrisul nu poate avea consistenţă. Într-un cuvânt, erau destule diplome... Chinurile facerii primului număr al ziarului au fost de-a dreptul epice şi cei care le-au trăit pot depune mărturie în acest sens. Dintr-o explicabilă jenă n-am să spun acum ce şi cum, pentru că aş putea jigni anumite susceptibilităţi, şi nu vreau să-mi amintesc că trăiam sentimentul că am lucra la "Cooperativa Munca în Zadar". Oricum, primul număr a fost scos cam cu forcepsul... În noaptea de 5 spre 6 decembrie 1999 mă număram printre cei care aşteptau la "Capra Neagră" să apară din tipografia de la ARGEŞUL nou-născutul ziar local. N-am uitat nici acum scepticismul exprimat de majoritatea invitaţilor care dădeau acestui cotidian numai câteva luni de viaţă, maxim un an. Singurul care şi-a mărturisit deschis atunci invidia pe Ionel Tache a fost regretatul om de afaceri Aurel Ilea, care-mi mărturisea frustrarea că existase altul destul de inspirat ca să umple un gol de pe piaţă. După apariţia ziarului şi culegerea unor impresii de la invitaţi, am părăsit localul pentru a scrie cu o colegă cronica lansării, care avea să apară în numărul 2, cel din 7 decembrie 1999. Acolo punctam clar cadoul de Moş Nicolae făcut de Ionel Tache argeşenilor şi, dacă nu mă înşel, totul era pus sub titlul "Ziarul - ca pâinea caldă" - aluzie la faptul că patronul era la momentul respectiv unul dintre puternicii producători de panificaţie din Argeş.
Urmând firul amintirilor, trebuie să punctez faptul că acea primă colaborare a mea cu ARGEŞ EXPRES s-a încheiat după vreo două săptămâni din cauza unor divergenţe de opinii cu conducerea redacţiei. Ne-am despărţit civilizat şi fiecare ne-am urmat firesc drumul. În primăvara anului 2002, când eram pe punctul de a demisiona de la ROMTELECOM, am fost contactat de ctitorul ziarului, care mi-a propus să reluăm colaborarea. Am acceptat şi am revenit pentru că oamenii cu care nu mă înţelesesem nu mai erau acolo. De-atunci au trecut mai bine de 15 ani, care n-au fost deloc uşori, căci drumul parcurs a fost destul de sinuos, presărat cu destule momente de cumpănă, cu plusuri şi minusuri, timp în care ne-am maturizat cu toţii, ne-am perfecţionat la locul de muncă şi ne-am descoperit vocaţii sau talente nebănuite. ARGEŞ EXPRES a fost în tot acest timp o şcoală în care s-au pregătit jurnalişti şi oameni. Nu-i mai puţin adevărat că am avut şi rebuturi umane, care s-au autoeliminat şi au fost îndepărtate, pentru că mereu a existat un nucleu bun, dedicat firmei şi muncii, prea puţin dispus să facă aiurea compromisuri. Pe temelia ziarului s-a clădit un trust de presă - primul din judeţ - şi o reputaţie solidă bazată pe respectul faţă de oameni. ARGEŞ EXPRES a urmat mereu linia omului simplu, de pe stradă, care face acea politică de supravieţuire de azi pe mâine, a taxat devierile puternicilor zilei de la normalitatea conduitei cetăţeanului de rând şi, pe cât a putut, a dat o mână de ajutor celor aflaţi în suferinţă sau în dificultate. Ne-a ajutat să ne păstrăm independenţa şi conduita civică atitudinea corectă a patronatului care s-a ferit să impună o linie editorială partizană. Îmi asum riscul de a nu fi crezut, dar trebuie s-o spun clar şi lămurit: directorul general Ionel Tache află ca oricare alt cititor de pe online sau din ediţia printată ceea ce este scris în ziarul pe care-l patronează! N-a existat caz în care să ceară să fie pus la zid cineva sau să fie menajat altcineva. Şi totul pentru că a avut tăria de a nu da ascultare sirenelor politice, care încercau să-l atragă într-o barcă, într-un iaht sau într-un transatlantic de hârtie!
Trăind într-un mediu concurenţial de-a dreptul nebun uneori, am acceptat ideea că putem fi atacaţi din toate părţile, în orice moment. Dar n-am suportat să fim loviţi pe nedrept de cei ce nu ştiu să facă altceva decât să căpuşeze ori să infecteze tot ceea ce ating. Şi atunci am reacţionat cu puterea argumentelor faptice, poate uneori destul de dur, pentru că sunt oameni care nu respectă decât entitatea de care se teme, căci nu au cultura sau gradul de civilizaţie cerut convieţuirii printre cei normali, după ce s-au complăcut cu viaţa în caverne sau cu cea din cocini. Nu voi spune acum mai mult despre aceste rebuturi umane care fură munca altora sau care împroaşcă în jur dejecţiile - singura lor producţie. Şi n-o voi face, deoarece sunt convins că istoria ziarului ARGEŞ EXPRES nu se va opri aici, ci va continua mulţi ani de-acum încolo. Poate că într-o zi se va găsi cineva inspirat şi capabil să-i scrie obiectiv istoria. Nu va conta faptul că eu mă voi retrage la timpul meu respectând legile firii, deoarece avem deja o echipă tânără, cu potenţial imens, care a pregătit trecerea cotidianului nostru de la print la ediţia online, unde este într-o creştere uluitoare - pentru unii. Secretul ei este simplu şi-l veţi afla din propriile mărturisiri. Eu voi puncta numai prin faptul că, online, ARGEŞ EXPRES este lider de piaţă în Argeş, ceea ce nu-i chiar de ignorat într-un judeţ cu o presă foarte puternică. N-am să mă mai întind la vorbă, pentru că avem destul de lucru şi sunt convins că toţi cititorii aşteaptă de la noi să ne ridicăm la nivelul exigenţelor lor. Şi le garantăm că ne vom strădui să nu-i dezamăgim, iar în această zi le dorim LA MULŢI ANI, cu ARGEŞ EXPRES!
Ţi-a plăcut articolul? Atunci distribuie-l şi către prietenii şi partenerii tăi! Îţi mulţumim!
