Trupa Identic Jr. şi Floppy, o familie de mici dansatori care doresc să ajungă foarte mari!
"Dansatorii sunt instrumente, un fel de pian la care interpretează coregraful", spunea în urmă cu mulţi ani George Balanchine, dansator rus de balet, considerat unul dintre cei mai importanţi coregrafi ai secolului 20. Din perspectiva omului de rând, vorbele acestuia par, probabil, fără înţeles, însă, pentru cei care sunt dedicaţi cu trupul şi cu sufletul celei mai elevate dintre arte, ele sunt definiţia care ilustrează veridic legătura între coregraf şi dansatorii pe care-i pregăteşte. Tocmai de aceea, ei sunt poate singurii care înţeleg pe deplin mesajul unei coregrafii, fiindcă prin dans îşi exprimă cel mai bine limbajul ascuns al sufletului... Participând în această toamnă la toate cele 6 Baluri ale Bobocilor din municipiul nostru, am avut ocazia ca, la o parte dintre ele, să admirăm evoluţia Trupei Identic Jr. pregătite de tânărul Florin Bontea, cunoscut de noi toţi drept Floppy, băiatul care se învârte în cap. Cândva, prin primăvară, acesta ne vorbea despre ambiţiile şi planurile de viitor, între care se contura timid şi o dorinţă mai veche, aceea de a fi profesor de dans şi de a forma o trupă cu care să cucerească lumea şi să ajungă acolo unde el singur nu a reuşit. Pe atunci, era abia la început, când abia strânsese un grupuleţ de copii cu care schiţa primele fragmente de coregrafie. Era bucuros şi prevedea că nu avea să dureze mult ca lucrurile să devină foarte serioase. Încurajat de unii sau, dimpotrivă, demoralizat de alţii, Floppy şi-a astupat urechile şi a mers înainte, ignorând piedici, refuzuri şi uşi închise, doar de dragul de a-şi împlini un vis care nu mai era doar al său. Odată ce a dat startul şcolii de breakdance şi streetdance, numeroşi copii care aşteptau de multă vreme minunea au început să vină cu entuziasm la cursuri şi, astfel, dorinţa lui de a înfiinţa o trupă a devenit dorinţa tuturor!
Se pregătesc pentru un nou concurs!
A fost greu, a durat, l-a costat, dar, în cele din urmă, a reuşit să o ducă la îndeplinire! A luat naştere Trupa Identic Jr., care a pornit de la 15 fetiţe cu vârste cuprinse între 7 şi 14 ani, şi acum se află în creştere, adăugându-se şi 2 băieţei. Au pornit de la zero, cu alfabetul dansului, cu sesiuni de încălzire şi mişcări simple, ca, mai apoi, să înceapă, treptat, să complice coregrafiile şi să ajungă, în prezent, la un nivel incredibil. Concret, în aproape jumătate de an, au reuşit să ajungă la o performanţă uimitoare. În vară, au participat şi la un concurs judeţean, primul de altfel, unde au obţinut locul I, iar, mai apoi, au reuşit, cu mari eforturi, să abordeze şi o ţinută cât de cât în concordanţă cu numele formaţiei. Mai mult improvizată, dar măcar se păstrează o armonie. În orice caz, fetiţele se descurcă de minune, iubesc ceea ce fac, sunt ambiţioase, perseverente şi muncitoare, dovadă că au reuşit să genereze emoţii şi reacţii de uimire în rândul celor din public de câte ori au evoluat pe scena de la C.C.A. Un real motiv de mândrie pentru Floppy, dar mai ales pentru părinţii celor mici!
Tocmai de aceea, am vrut să vedem şi noi cum decurge o sesiune de antrenamente, aşa că i-am vizitat sâmbătă, la Clubul Copiilor, acolo unde au primit o sală încălzită din partea instituţiei. În schimb, se ajută reciproc, însoţindu-se unii pe alţii în spectacole şi, în plus, formaţia participă sub umbrela Clubului Copiilor. Când am ajuns, se auzeau de pe hol râsete cristaline, lipăiri pe parchet şi, peste toate, vocea lui Florin, care le dădea indicaţii. Am fost primiţi cu un "Buuu-năăă-ziii-uaaa!" surprins, urmat de râsete înfundate. În mica încăpere domnea o atmosferă veselă şi degajată. Câteva fetiţe încercau scheme noi, altele se relaxau pe podea, iar vreo două stăteau mai pe margine, încercând să prindă cât mai multe cu privirea. Am aflat mai târziu că erau mai noi în echipă şi ideea era să observe cum se mişcau celelalte, pentru a putea reproduce şi ele aceleaşi scheme... Grupul se pregătea pentru un concursul "Mărgăritare 2017", care va avea loc la Rm. Vâlcea, în data de 9 decembrie. Am fost informaţi că noua coregrafie se construieşte din elemente de streetdance şi breakdance şi, ţinând cont că sunt copii, Floppy ne-a mărturisit că este foarte mulţumit, atât de evoluţia lor, cât mai ales de rapiditatea cu care asimilează noile scheme.
Nişte copii talentaţi care învaţă repede!
De cele mai multe ori, o coregrafie se învaţă într-o lună, dar au existat şi cazuri când au trebuit s-o asimileze în mai puţin de o săptămână. Cursurile au loc numai în weekend, câte 4 ore sâmbăta şi alte 4 duminica, dar, atunci când sunt aproape de spectacole şi timpul îi presează, Floppy mai inserează şi în cursul săptămânii câteva antrenamente. "Atunci când fac o coregrafie nouă mă gândesc în primul rând la ei, să o poată dansa. Este foarte greu să sincronizezi un grup format din mulţi copii, se lucrează mai lent. Nu toţi pot face aceleaşi mişcări, nu toţi au dexteritate şi nu toţi pot dansa la fel de bine. Au fost la început câteva fetiţe care nu puteau foarte bine să facă şpagatul, dar, după mult antrenament, au reuşit! Eu le explic mereu cum să lucreze, cum să practice acasă... Sunt tot felul de metode, dar important este să aibă ambiţie. Majoritatea se descurcă acum să facă şpagatul, însă înainte numai 4 reuşeau. Oricum, sunt mii de ore de lucru în spatele acestor mişcări, aşa că urmăresc întotdeauna ca prin ceea ce facem să surprindem publicul şi să-i placă spectatorului ceea ce vede. Şi totul se răsplăteşte în aplauze, pentru că ne încurajează! De aceea aleg şi melodiile în funcţie de mesajul pe care vrem să-l transmitem. Încercăm să producem emoţie! Pentru concursul din decembrie ne dorim să fim mai energici şi să aducem şi elemente noi...", ne-a declarat Florin.
Deşi mai multe glasuri din grupul vesel ne-au spus că ar prefera mai mult dans şi mai puţină şcoală, Florin ne-a informat că toţi învaţă foarte bine şi că întotdeauna le-a spus răspicat că au de pus pe primul loc şcoala şi abia apoi dansul... El este conştient că nu toţi vor căuta să facă o carieră din dans şi că, pe drum, unii vor renunţa, dar asta nu-l împiedică să aibă încredere în ei şi să spere că împreună vor reuşi să ajungă departe. Tocmai de aceea şi părinţii sunt mulţumiţi de modul cum copiii îmbină cele două capitole din vieţile lor - pe de o parte, şcoala şi, pe de alta, dansul. "Ceea ce fac ei aici este sănătos. Decât să stea în faţa calculatorului sau să butoneze telefonul, fac ceva mai plăcut şi mai util, care-i ajută şi să se relaxeze după o săptămână de şcoală", ne-a explicat Floppy.
Îndrăgostite de breakdance
Pentru tânărul antrenor, a lucra cu oameni atât de mici este un lucru minunat. L-am întrebat cum este să le predea unor fete un dans cotat ca fiind unul dur, underground şi de stradă, adică proiectat pentru băieţi. Răspunsul ne-a venit însă din sală, căci fetele ne-au spus în cor că ele iubesc cel mai mult breakdance-ul! Care va să zică, deşi streetdance-ul este mai uşor, ele preferă să fie "băieţii" care-i lipsesc lui Florin din echipă: "Breakdance-ul necesită forţă, echilibru, viteză... Şi ele fix asta au ales şi cu asta mă bat la cap mereu. Le place mai mult, deşi e foarte greu, mai ales la vârsta lor. Aşa se face că nici nu văd diferenţa între băieţi şi fete în momentul de faţă. Pur şi simplu sunt naturale şi energice, iar asta îmi dă viaţă! Eu vin stresat şi obosit de la serviciu şi, dacă lucrăm aici oră, m-am binedispus pentru tot restul zilei. Sunt incredibili, cuminţi, ascultători, ordonaţi... N-aş avea ce le reproşa! Este o satisfacţie unică să lucrez cu nişte copii aşa de frumoşi. Chiar îmi doresc să urcăm pe culmi înalte! Am încercat să facem battle, tot din dorinţa lor, şi am rămas uimit de modul în care s-au descurcat. Nu pot spune decât că ar trebui să-i cunoască lumea!"
"Îmi doresc din suflet ca ei să ajungă ceea ce n-am putut eu să ajung!"
Aşa cum să spuneam în deschidere, Florin a început antrenamentele cu aceşti copii pornind de la alfabet, de la mişcări de bază, şi apoi a trecut la dificultăţi. Este un lucru uimitor că, deşi sunt copii, vin şi ei cu idei de coregrafie, foarte bune şi învaţă foarte repede unii de la alţii: "Sunt extrem de perspicace şi inventează. La Balul Bobocilor de la Electro mi-au făcut o surpriză, improvizând fragmente de coregrafie pe loc. Nu mă aşteptam... Juraţii concursului din vară m-au întrebat de când dansează aceşti copii şi, când le-am zis că de doar trei luni de zile, au rămas foarte impresionaţi! Nu le venea să creadă, mai ales că n-au văzut niciun pic de emoţie pe scenă. Dacă vor continua aşa, eu sunt convins că în câţiva ani se va auzi de ei la nivel naţional. Îmi doresc din suflet ca ei să ajungă ceea ce n-am putut eu să ajung!"
În Curtea de Argeş, publicul îl cunoaşte pe Floppy de ani buni... Aşa se face că era căutat încă dinainte de a deschide şcoala de dans. Poate asta l-a şi motivat să grăbească demersurile şi să treacă la fapte. Şi elevii n-au întârziat să apară, spre bucuria lui. Mai are şi alt grup de dansatori pe care-i pregăteşte, cu vârste mai mari, şi sper că, în timp, va reuşi să-i propulseze şi pe ei în zona concursurilor şi spectacolelor. "Eu sunt cunoscut drept băiatul ăla care se învârte în cap. De fapt, asta este semnătura mea, cu asta am început dansul, mă reprezintă şi am fost sfătuit să fac asta de fiecare dată, indiferent de locul în care mă voi afla. Oamenii mă cunosc şi, deşi acest tip de dans este mai greu digerat, sunt destui cei care îl apreciază şi ne încurajează. Am ca eleve inclusiv fetiţe ale unor colegi de serviciu, care au dorit să afle dacă au aptitudini şi dacă merită să investească în pregătirea lor în această direcţie. Am descoperit talente şi sunt bucuros! Mai sper acum să reuşesc să fac şi cu cei mari ceea ce am reuşit ce aceştia mai mici. Sunt convins că vom avea rezultate!", ne-a mărturisit Florin.
"Noi suntem o familie!"
Tânărul este extrem de îndrăgit de micii dansatori, care, puşi pe şotii, îl alintă "Şurubelul" sau "Titirezul". Dar asta nu-l supără, ci mai degrabă îi dă un sentiment de mândrie şi-l binedispune. Relaţia pe care o are cu aceşti copii este specială. Atunci când i-am întrebat dacă se consideră o echipă, aceştia ne-au răspuns: "Noi nu suntem o echipă! Noi suntem o familie!" Şi, da, pentru ei, Floppy nu este "domn' profesor", ci mai degrabă un frate mai mare, care-i învaţă dans şi le corectează mişcările! "Am venit aici ca să dansez. Îmi place atât de mult încât, dacă m-ar pune cineva să aleg între timpul petrecut cu Floppy la dansuri şi cel cu şcoala, l-aş alege pe primul. Cu toţii îl iubim! Învăţăm lucruri noi, glumim, ne distrăm, mergem la concursuri. Mai primim şi pedepse când nu suntem cuminţi... Floppy ne pune să facem genuflexiuni!", ne-a spus Ariana, una dintre elevele cu idei foarte interesante când este vorba despre o coregrafie nouă.
Ne-au rugat să le transmitem mesajul
O ultimă întrebare pe care am adresat-o Trupei Identic Jr. a fost în legătură cu planurile de viitor. A fost momentul când cineva a strigat hotărât: "Vrem să schimbăm parchetul!" La acest răspuns, Florin, puţin încurcat, ne-a dat îndată explicaţia: "Sala este bunicică, dacă n-am avea-o nu ştiu unde am putea lucra. Dar, din păcate, avem probleme cu parchetul. Copiii pun mâinile pe jos de multe ori şi chiar sunt scheme care se fac la sol. Din cauza plăcilor care sunt detaşate şi se mişcă, deseori se trezesc cu degetele prinse sau cu pielea ciupită. Este o treabă urâtă, pentru că doare şi le taie cheful de dans! Apoi, spaţiul, pe care îl apreciem totuşi că este, nu ne mai ajunge. Suntem mulţi şi avem nevoie de mai mult loc pentru desfăşurare..." La ora actuală, aceasta este o problemă care arde, dincolo de faptul că nu reuşesc să facă rost de o ţinută completă, identică pentru toţi. "Este foarte greu cu costumele, mai ales la noi în oraş... Am încercat să caut, dar nu găsim pentru toţi aceleaşi mărimi, pentru că variază şi vârstele... Ar trebui făcute pe comandă cumva, dar am găsit şi noi cum am putut. Avem o promisiune de la cineva, au mai ajutat unii părinţi, dar vom vedea...", a mai adăugat antrenorul.
Aflând că povestea lor va ajunge în ziar, prichindelele din Trupa Identic Jr. ne-au întocmit o listă cu ceea ce şi-ar dori pentru antrenamente, rugându-ne să le transmitem mesajul şi sperând că poate va ajunge chiar la Moş Crăciun. O notăm şi noi aici, poate cineva o vede şi-o transmite în Laponia: parchet nou sau o altă sală, mai spaţioasă; saltele, oglinzi, postere cu dansatori celebri şi un sistem audio care să le ajute să înveţe mai bine coregrafia pe ritmul muzicii. Mai pe scurt - o sală cu toate dotările necesare! Dintre toate, totuşi, primează parchetul! Noi credem că merită o astfel de investiţie, pentru că sunt copii care promit şi cu care, în scurt timp, ne vom putea remarca la nivel naţional. Şi, trebuie să recunoaştem, ne gâdilă orgoliul atunci când oraşul nostru ajunge pe harta unor concursuri importante şi suntem reprezentaţi cu cinste de astfel de copii... Deci, dacă putem face pentru ei o minune în prag de Sărbători de Iarnă, o facem, în fond, pentru întreg oraşul!
Ţi-a plăcut articolul? Atunci distribuie-l şi către prietenii şi partenerii tăi! Îţi mulţumim!
