O comoară în inima Corbeniului: Cercul de Pictură "Culoare şi Vis", al prof. Elena Stoica, o lume a poveştilor pentru cei mici şi cei mari!

 # Grupa Mică are elevi artişti premiaţi în Japonia, Portugalia, India, Turcia şi Slovenia!

Cine oare s-ar fi gândit vreodată că se pot face minuni adevărate şi la ţară, într-un colţ retras de ochii lumii bune, parcă înadins pitulat într-un peisaj pitoresc, de-a lungul văii clipocitoare a Argeşului, între bătrânul Munte Ghiţu şi dealurile cu pante domoale? Dar cine şi-ar fi închipuit ca tocmai de acolo, dintr-o şcoală dărăpănată şi uitată de vreme, să răsară pictori, mai mici şi mai mari, care an de an cuceresc lumea artistică prin lucrările lor fascinante?... Probabil că pare numai un exerciţiu de imaginaţie, dar noi am fost şi am văzut cu ochii noştri miracolul de la Corbeni! Vorbim, fireşte, despre Cercul de Pictură "Culoare şi vis" înfiinţat de pictoriţa şi profesoara Elena Stoica, un om a cărui valoare este direct proporţională cu modestia rar întâlnită la un pământean. Clubul de artişti în devenire activează în clădirea fostei şcoli de la Berindeşti, care a fost pe ici, pe colo, peticită şi reparată, atât cât să poată adăposti două grupe de copii extrem de talentaţi şi harnici, plus fermecătoarele expoziţii cu lucrări de pe holul altfel destul de anost şi rece. Elena Stoica este atât de celebră în toată lumea încât este considerată unul dintre cei mai buni ambasadori ai Argeşului peste hotare, căci, împreună cu micuţii artişti de la Cercul de Pictură "Culoare şi Vis", a ajuns până la marginile pământului şi a obţinut sute de premii la concursuri naţionale şi internaţionale. Distinsa profesoară nu face altceva decât să cultive potenţialul creator al elevilor săi, mulţi provenind din mediul rural. Îi primeşte cu braţele deschise şi necondiţionat pe toţi cei care vor să facă pictură, fie ei copii de numai 4 anişori sau adulţi în toată regula, îi informează, îi provoacă, îi antrenează în activităţi de performanţă, ajungând ca, de-a lungul timpului, să cucerească mapamondul. Numele ei şi al copiilor pe care-i creşte cu sufletul au ajuns din Bulgaria, Polonia, Ungaria, Cehia, Slovenia şi Macedonia până în Vietnam, India, China, Japonia, Turcia, Israel, Franţa, Italia, Portugalia, Norvegia, Egipt, Emiratele Arabe, Australia sau SUA.

Cercul de la Berindeşti, un univers al micilor artişti în care imaginaţia zburdă neîngrădită!

Am ajuns la şcoala din Berindeşti, care, după cum se prezenta pe afară, s-ar fi zis că era părăsită, şi am pătruns cu oarecare sfială în răcoarea holului înalt. Era deja ceasul 11.00 când se adunau şi ei, micii ucenici, pătrunzând în clădire pe o uşă din dos şi trecând pe la cuiere pentru a-şi atârna hăinuţele. Fiecare se ducea hotărât la clasa lui, pentru că trebuie să menţionăm că dascălul i-a separat în două grupe, în funcţie de vârstă şi de progresul artistic. La grupa mare erau numai 5 fete, însă adevărata trupă de artişti se găsea în cealaltă sală, ceva mai mare, de unde zarva şi clipocitul pensulelor în apă deja începuseră să răzbească până pe hol. Ambele încăperi erau reabilitate cât de cât şi bine încălzite de sobele pe lemne, fiindcă mai devreme făcuse focul soţul pictoriţei, pentru a-i primi pe copii în condiţii optime. Lumina trecea sfios prin ferestre şi cădea mângietor peste băncuţele de toate mărimile, relevând pe ici, pe colo, opere de artă abstracte, lăsând de înţeles că micuţii le-au mai folosit suprafeţele pe post de palete. Pereţii i-am găsit, inevitabil, tapetaţi cu picturi de toate felurile, mai vechi sau mai noi, iar în faţă, acolo unde se presupunea că ar fi o catedră, am zărit un maldăr de cărţi, planşe, schiţe şi altele asemenea.

Cu şorţuleţe sau fără, nimeni nu aştepa indicaţii speciale sau vreun start, ci fiecare se apuca de lucru de îndată ce se instala în băncuţa lui. Unii scoteau schiţele trasate de acasă, alţii continuau ceva început cu o săptămână înainte şi câţiva atunci dădeau primele contururi. Totul, sub privirile vigilente ale pictoriţei care nu mai contenea să facă faţă valurilor de întrebări: "Doamna, e vreo problemă dacă am făcut aşa aici?", "Doamna, de unde e capacul ăsta?", "Doamna, e prea ţipător acest verde în planşa mea?..." "Doamna, mai dau şi pe aici cu nişte culoare?".

Am putea spune că ceea ce se petrece la Corbeni este o operă de artă în sine, fiindcă, dacă ne gândim la starea în care zace Educaţia în ţara noastră, aproape că s-ar zice că vorbim despre un scenariu ideal şi utopic, numai că totul este cât se poate de real! Pentru cei peste 40 de copilaşi, cercul de la Berindeşti este un univers în sine, un glob de cristal construit împreună, lumea lor secretă şi locul în care nu se tem să dea frâu liber imaginaţiei să zburde pe nenumărate planşe parcă rupte din cele mai încântătoare poveşti pentru copii! Într-un sat de munte există un cerc de pictură în cadrul căruia zeci de copii îşi exersează talentul şi de unde, atunci când ajung la maturitate, îşi iau zborul spre un viitor încununat cu mult râvniţii lauri ai succesului, împliniţi şi mânaţi de o pasiune imensă.

Căutătoare de comori umane, pornind de la premisa că "orice om este talentat, dar trebuie să fie provocat, informat şi îndrumat"

Prodigioasa artistă din Corbeni a respins propuneri mult mai înălţătoare, printre care şi numeroase oferte de a lucra în America, de dragul de a lucra cu aceşti minunaţi copii, într-un sat de la poalele muntelui. Şi face totul cu inimă largă, fără a pretinde vreun ban sau foloase materiale. Pur şi simplu, sâmbătă de sâmbătă, ea este acolo, la datorie, aşteptându-i răbdătoare şi dornică să-i înveţe tot ce ştie mai bine să facă, picurându-le în suflete din dragostea proprie pentru pictură şi culori. "Nu ştiu câţi sunt toţi... Aici vine cine vrea şi rămâne cine rezistă! Nu vin mereu toţi, dar, de regulă, se umple sala. Sunt copii de prin împrejurimi, mai vin şi din oraş, şi din Piteşti... Unii vin cu materialele lor, iar pentru ceilalţi le facem rost sau le cumpărăm cu banii de pe la concursuri, dacă nu le primim direct de la organizatori. Părinţii au făcut o asociaţie a Cercului, dar n-am luat prea multe materiale, ci mai degrabă timbre pentru trimisul lucrărilor în străinătate, care costă foarte mult, ca şi taxa poştală de altfel! Am avut multe materiale din America, pentru că am fost la Şcoala de Vară şi, drept răsplată, am putut achiziţiona cele mai bune culori de acolo, Winsor&Newton. Sunt extrem de scumpe, dar merită, pentru că au un oxid foarte puternic, strălucitor şi consistent!", ne-a explicat prof. Elena Stoica în timp ce mai dădea şi indicaţii pentru prichindeii care puneau întrebări.  

Dascălul priveşte scrutător în adâncul fiecărui copil care-i trece pragul şi nu desconsideră pe vreunul, pentru că întotdeauna a crezut că fiecare are un talent care trebuie descoperit. Dincolo de asta, Elena Stoica este de părere că desenul este ceva care se învaţă cu multă perseverenţă şi cere dedicare. În afară de Cercul de Pictură "Culoare şi Vis", aceasta a creat şi o tabără de pictură denumită, cu aceeaşi modestie frapantă, "Micii pictori de la Corbeni". Soldăţeii artişti cu care se avântă şi cucereşte lumea au dreptul să viseze şi să reinventeze lucrurile, să schimbe culorile fireşti ale diferitelor obiecte sau părţi din natură şi să creeze în desenele lor exact lumea pe care şi-ar dori-o să fie reală: "Tehnica de lucru este aparte, pentru că ne axăm mai mult pe creativitate, şi nu pe copiere de fotografii. Ei ştiu să creeze! De fiecare dată începem cu un joc de creativitate, pentru antrenamentul minţii şi al mâinii. Apoi se formează ceva nou în imaginaţia lor şi gândesc singuri, pentru că am plecat de la premisa că orice om este talentat, dar trebuie să fie provocat, informat şi îndrumat. Şi mai trebuie, neapărat să fie şi pasionat! Degeaba ai talent dacă nu-ţi place... Am mai plecat şi de la premisa că desenul sau pictura se învaţă precum scrisul. Aşa cum înveţi alfabetul şi nişte reguli elementare - şi la început este destul de greu şi să scrii -, aşa sunt nişte reguli şi pentru desen. Învăţându-le, poţi deveni celebru. Dar numai dacă lucrezi mult şi cu pasiune!"

Alexandra Teodorescu, chemată în Japonia la festivitatea de premiere a concursului Kao International Environment Painting Contest for Children!

Dacă tot am mers să-i cunoaştem pe micii artişti de la Corbeni, am avut onoarea să stăm de vorbă cu câştigătoarea celui mai recent premiu din străinătate - Alexandra Teodorescu. Mai precis, este vorba de un trofeu de excepţie cucerit în Japonia, la un concurs relativ nou, intitulat "Kao International Environment Painting Contest for Children". "După cum se ştie, noi am fost 3 ani la rând câştigători la concursul TOYOTA din Japonia. A apărut un alt concurs tot acolo, la care am participat pentru prima oară acum 3 ani şi am luat şi un premiu. Practic, la acesta mai nou sunt 2 ramuri simultan, cu 2 teme: Eco Împreună şi Eco Prieteni. Acum 2 ani, am fost în primii 20 la Eco Prieteni, iar anul acesta am câştigat trei premii: 1 la Eco Împreună şi 2 la Eco Prieteni. Alexandra a participat la Eco Împreună, unde sunt puse în joc numai 9 premii, câştigătorii fiind aleşi din peste 1.000 de lucrări. Toate cele 9 premii sunt tratate în mod egal de organizatori, neexistând o ierarhie. Aceştia 9 sunt chemaţi să li se înmâneze premiul la festivitatea care va avea loc pe 9 decembrie. Alexandra se află printre câştigători şi am primit nu numai invitaţia la acest concurs, ci şi surpriza că ni se decontează totul, drumul, cazarea şi vom sta acolo 4 zile. Este foarte greu să câştigi acest premiu din atât de mulţi participanţi!... Reuşita Alexandrei este cu adevărat impresionantă. Se mai dau şi alte 20 de premii mari, dar sunt trimise acasă, prin poştă. Ca răsplată, de regulă li se dau materiale de lucru, de valoare mare... Anul trecut au fost vreo 500 de lei de copil şi materiale foarte bune de pictură, ceea ce ne ajută foarte mult! Mai primesc şi tablete sau altele asemenea...", ne-a explicat prof. Elena Stoica.

Alexandra Teodorescu are 12 ani şi învaţă la Şcoala Gimnazială "Regina Maria" din Curtea de Argeş, iar la Cercul de Pictură "Culoare şi Vis" activează de la vârsta de 5 ani şi jumătate. Pentru ea, acest premiu este debutul în lumea minunată a premiilor mari, care cu siguranţă va fi urmat de alte victorii. Dincolo de tehnica de execuţie, mica artistă a fost apreciată mai ales pentru mesajul foarte bun din lucrarea ei, care a cuprins cam tot ce se cerea în tematica de concurs - grija faţă natură. În timp ce lucra la o nouă planşă, eleva ne-a povestit: "Când am făcut lucrarea, am vrut să cuprind cam tot ce înseamnă ECO. Adică n-am ales o singură temă, ci am cuprins mai multe. De regulă, oamenii se focalizează pe un anumit aspect, adică ori să ajute animalele, ori să oprească defrişările, ori să oprească depozitarea gunoaielor în locuri nepermise... Eu am vrut ca, prin desenul meu, să ajut tot nu doar un lucru, ci totul! M-am gândit cum unii oameni încearcă să ajute plante, să fie voluntari, să înveţe pe alţii şi nu renunţă când li se întoarce spatele, dorind să găsească soluţii cât mai bune. Am reprezentat două fetiţe - eu cu sora mea, încercând să schimbăm ţara noastră. Ele citesc despre ECO şi au grijă de peştişorii din acvariu şi de toate plantele pe care le au în cameră sau afară, în grădină. Dar când se uită pe fereastră, în loc să vadă o lume mai bună şi curată, văd gunoaie, copaci tăiaţi şi distrugere. Totuşi, camera lor este universul lor ECO! Prima oară am desenat şi un bibelou, dar apoi l-am transformat într-un copac ECO, viu, care creşte pe zi ce trece, proporţional cu faptele bune ale oamenilor faţă de planetă. Adică Terra renaşte în acel copac..." Deşi şi-a imaginat atât de bine scenariul tematic, Alexandra nu şi-a făcut prea mari speranţe, ci doar a trimis planşa la un concurs internaţional, bifând încă o provocare. Mare i-a fost mirarea când a primit un telefon din Japonia şi a fost abordată în limba engleză: "Prima oară când am primit telefonul de la ei am avut un şoc! Nu ştiam cum să reacţionez şi nici ce să zic... Parcă nu-mi venea să cred că mă sună pe mine şi că sunt între cei 9 câştigători! Au trecut momente bune până mi-am revenit şi apoi m-am bucurat foarte mult de vestea primită! Nici acum parcă nu-mi vine să cred! Am emoţii, pentru că este pentru prima dată când voi merge în Japonia. E ceva nou şi, din câte mi-a povestit doamna, este foarte frumos acolo! Abia aştept să văd şi eu această ţară promiţătoare!"

Sara Drăgoi, premiată cu argint în Portugalia la numai 6 anişori!

Micuţa artistă este din Corbeni şi-i place la nebunie să deseneze pisici, flori şi fluturaşi. Prof. Elena Stoica ne-a prezentat-o ca fiind cea mai harnică dintre toţi copiii de la Cerc. Afirmaţia ne-a fost dovedită prin faptul că talentata fetiţă ne-a prezentat imediat propria expoziţie din holul clădirii, unde, într-adevăr, erau atârnte pe nişte simeze improvizate zeci de planşe, ca o explozie de culoare. Sara lucrează tot timpul, şi acasă, când este singură, şi la cerc, fără să ia pauze. Putem spune că, dacă are în mână o pensulă şi în faţa ochilor o planşă şi un set de acuarele, este copilul ideal, căci părinţii nu-i duc grija. Micuţa este cea mai fericită atunci când este lăsată în lumea ei, aceea a culorilor vii, să picteze ceea ce-i place mai mult! Ea este mica artistă care tocmai a câştigat medalia de argint la primul ei concurs de talie internaţională, desfăşurat în Portugalia. Trofeul este pe drum, întrucât cadrul didactic şi fetiţa nu s-au putut deplasa până acolo. Anul acesta, tema a fost păsări şi flori, dar lucrează atât de mult că nici nu mai ştie exact ce a desenat în planşa câştigătoare. În orice caz, fetiţa cu ochi mari şi negri era extrem de preocupată de noua planşă, absorbită parcă de poieniţa verde pe care zburdau fluturi jucăuşi realizaţi chiar de mânuţele ei. O minune de copil, pe care-l aşteaptă multe victorii!

Teodora şi Maya, două prietene din Piteşti pe care le leagă aceeaşi pasiune

Cele două fetiţe sunt eleve în clasa a II-a la Şcoala "Nicolae Iorga" din Piteşti, studiind la clase paralele. Amândouă vin la Cercul de Pictură "Culoare şi Vis" de la vârste fragede şi, în timp, au legat o frumoasă prietenie. Teodora Maria Milicioiu are 8 ani şi este eleva prof. Elena Stoica încă de la vârsta de 4 ani: "Îmi place mult de tot aici, că am o armonie mai bună aici faţă de acasă! Este doamna cu noi, care ne îndrumă bine... Îmi place mult să desenez lucruri de poveste, care nu există în realitate. Am reprezentat aici zâna Iarna şi copii care-i cântă. Casele sunt în formă de ren sau de cadou. Zâna este cu verde şi cu roşu, pentru că acestea sunt culorile care reprezintă Iarna. Voi participa cu această planşă la un concurs în Turcia, unde sper să câştig un premiu!" N-ar fi singurul sau primul... Pentru Teodora, cel mai îndrăgit este, însă, trofeul de bronz din China, unde a luat locul III la un concurs ce a avut ca temă pacea. "Îmi amintesc că am reprezentat în mijlocul planşei globul pământesc împărţit în anotimpuri şi pe lângă el porumbei şi copii care se ţineau de mână...", ne-a împărtăşit aceasta răscolind prin memorie.

Prietena şi totodată colega ei de bancă este Maya Soare, care are şi ea tot 8 ani şi frecventează Cercul de când avea 4 ani şi jumătate. Îndrăgostită de animale fantastice, şi aceasta se laudă cu un premiu de suflet câştigat în străinătate: "Am luat medalie de bronz în Turcia şi mi-a scris Ambasadorul o dedicaţie pe ea! Am fost foarte bucuroasă pentru acel premiu... Eu am venit cu jumătate de an mai târziu decât Teodora. Desenez de mică şi îmi place mult să fac animale fantastice, cum sunt cele de pe planşa din spate, unde am creat nişte cai speciali... Îmi place mult de doamna şi iubesc atmosfera aparte de lucru, de care nu eşti înconjurat mereu şi nici oriunde. Am realizat aşa de multe planşe până acum că nici nu mai ştiu numărul lor. Între timp, s-a apucat şi tata de pictură, iar doamna învăţătoare mă încurajează să continui, pentru că îi place ce fac!"

Alexandra Dovleac îşi aştepta premiul din Slovenia

În ziua vizitei noastre, talentata fetiţă din Berindeşti împlinea vârsta de 12 ani şi ne-a mărturisit că, de ziua ei, cel mai frumos cadou va fi premiul din Slovenia, pe care-l aştepta să sosească. Alexandra tocmai aflase că a primit locul I la un concurs de acolo ce a avut ca tematică portul popular din fiecare ţară: "Am trimis în Slovenia o lucrare în care am reprezentat costumul popular de la noi. Este exact ceea ce îmi place să pictez cel mai mult! Am avut succes mai ales cu şezătoarea în care personajele din desenul meu se antrenau şi făceau covoare. Eu vin aici de la vârsta de 6 ani şi-mi place foarte mult ceea ce fac. Este o recreaţie pentru mine! Îi mulţumesc şi doamnei că m-a ajutat să ajung până aici şi în acest loc mă veţi găsi şi data viitoare, fiindcă iubesc ceea ce fac!"

Adelin Constantin Avram, menţiune la un concurs din India

Cel mai "în vârstă" elev de la grupa mică are 14 ani şi este din Corbeni. L-am găsit în ultima bancă şi, cum era el mai micuţ de statură, mai să-l credem printre cei mai tineri cursanţi. Picta liniştit o casă de la Muzeul Goleşti, originară din Hunedoara, pe lângă care micul artist urma să deseneze colindători, pentru a fi trimisă la un concurs tematic. "Am mai participat şi la un concurs din India şi am luat menţiune... Dar cel mai frumos a fost când am plecat în Slovenia. A fost superb acolo, am trăit o experienţă unică! Cât mai pot, voi veni la cerc, deşi sunt clasa a VIII-a şi voi avea examen la anul. Vreau să continui ce am început aici, pentru că pictez de la vârsta de 6 ani şi jumătate. Mie îmi place să pictez maşini şi camioane, acelea sunt febleţea mea, dar aici fac de toate!", ne-a povestit adolescentul.

Printre începătoare le-am cunoscut pe Ioana Dumitrescu, o fetiţă energică din Curtea de Argeş care adoră să picteze dragoni, pe Erika, atrasă de flori şi de prinţese, dar şi pe Livia Gabriela Călin, care era pentru a patra oară la cerc şi deja a începuse să-şi perfecţioneze mâna, schiţând contururi pentru o viitoare operă de artă. Ca ele era mulţi alţii, cu toţii aflaţi acolo din dragoste pentru pictură, exersând, schiţând şi dând naştere unor noi şi fascinante lumi ale copiilor. "Aşa începem, cu jocuri de creativitate. Pornim de la un cerc sau de la nişte linii şi facem o spirală, iar ei continuă desenul şi ajung la o compoziţie...", ne-a mai spus prictoriţa Elena Stoica.

- Va urma - 

Ţi-a plăcut articolul? Atunci distribuie-l şi către prietenii şi partenerii tăi! Îţi mulţumim!