"Omul potrivit la locul potrivit" pentru destinele culturii din oraşul Basarabilor - Profesorul Mihai Tiţa, la zi aniversară...

Pentru profesorul Mihai Tiţa, fostul director al Casei de Cultură "George Topîrceanu" din Curtea de Argeş, luna noiembrie are o semnificaţie deosebită: sărbătoarea onomastică, de Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil (8 noiembrie) şi ziua de naştere, la 15 noiembrie, când anul acesta adună în buchetul vieţii frumoasa şi venerabila vârstă de 89 de ani. L-am vizitat recent acasă, în cartierul Marina, pentru obişnuitele urări de LA MULŢI ANI! cu ocazia dublei aniversări din viaţa Domniei Sale, fericit prilej pentru a depăna amintiri din timpul activităţii noastre la instituţia culturală amintită. Domnul Mihai Tiţa a fost director, timp de 36 de ani (1965-1991) iar eu, semnatarul acestor rânduri, subaltern şi colaborator, ca metodist-instructor principal şi redactor la Centrul de Radioficare din Curtea de Argeş.

O personalitate remarcabilă, poate una dintre cele mai active şi mai îndrăgite ale vieţii culturale din Curtea de Argeş, din ultima jumătate de secol XX, profesorul Mihai Tiţa este considerat astăzi un adevărat personaj legendar pentru cultură. Pentru a contura, fie şi sumar, personalitatea "Omului potrivit la locul potrivit" pentru destinele culturii din oraşul Basarabilor, să ne întoarcem la rădăcini, amintind de peisajul natal care i-a marcat evoluţia şi dezvoltarea viguroasă a vieţii.

Nume şi renume

Domnul Mihai Tiţa s-a născut la 15 noiembrie 1928, într-o familie cu şapte copii, Constantin şi Eugenia Georgescu, din satul Costeşti-Vâlsan, com. Stroeşti (astăzi Muşăteşti), judeţul Argeş. Deşi se numea Georgescu, tatăl Constantin era cunoscut în sat cu supranumele "Costică al Tiţii" (adică al Sevastiţei). După supranume, funcţionarul primăriei l-a trecut în documente pe Mişu cum îl alintau cei din familie, chiar cu numele Tiţa Mihai. Provenind dintr-o familie onorabilă de agricultori, feciorul lui Costică al Tiţii, Mişu Tiţa, se impune încă din copilărie ca vrednic şi destoinic şcolar, îndrăgind cartea, având înclinaţii spre ştiinţele exacte. După absolvirea şcolilor elementare şi liceale, urmează cursurile Facultăţii de Matematică-Fizică din Cluj-Napoca, intrând în învăţământ chiar în comuna natală, unde, împreună cu sătenii şi colegii de cancelarie, tânărul profesor Mihai Tiţa punea umărul la construcţia şcolii din sat. La şcoala din Stroeşti o întâlneşte şi pe tânăra profesoară Silvia Davidescu, din Curtea de Argeş, cu care se căsătoreşte în anul 1956. După patru ani, în 1960, împreună se vor transfera la Şcoala Valea Danului, unde domnul Mihai Tiţa este numit şi director. Tinerii căsătoriţi Silvia şi Mihai Tiţa întemeiază o trainică familie, în gospodăria părinţilor doamnei din strada Davideşti nr. 3 (cartierul Marina), din Curtea de Argeş. Doamna Silvia reuşeşte şi transferul pe catedra de Fizică de la Liceul "Vlaicu Vodă", unde activează până la pensionare. Curând se vor bucura în familie şi de apariţia celor două fiice, prima Mihaela, apoi şi Gabriela, ambele devenind inginere în Bucureşti, unde se şi căsătoresc. De la cele două fete, soţii Tiţa se bucură şi de un nepot de la Mihaela şi de o nepoţică de la Gabriela. Iar nepotul le-a adus în casă şi un strănepot.

Om de cultură de cursă lungă

Rememorând activitatea profesorului Mihai Tiţa, reţinem că, după cinci ani de muncă la Şcoala din Valea Danului, în anul 1965, "mai marii vremii" l-au considerat pe tânărul profesor de matematici capabil să poarte pe umeri şi destinele culturii din oraşul Basarabilor. Rămâne director la Şcoala Valea Danului până la încheierea anului şcolar, dar este promovat şi în funcţia de director la Casa de Cultură "George Topîrceanu" din Curtea de Argeş, funcţie pe care şi-o onorează cu deosebit succes timp de 36 de ani, până în anul 1991, când se pensionează la limită de vârstă. Aşadar, din anul 1965, până în anul 1991, Mihai Tiţa acţionează ca un devotat "Om pentru oameni", cum îl caracterizeazã semnificativ Doru Bobi într-un reportaj din cotidianul "Argeş Expres" (nr. 3028 din 30 august 2011). Eu aş adăuga înnobilându-l şi cu zicala "Omul potrivit la locul potrivit", deoarece s-a dovedit cel mai bun şi mai longeviv director de Casă de Cultură din judeţul Argeş, din perioada amintitã. De altfel, a fost şi evidenţiat, de mai multe ori de organismele superioare. Prin "Decret prezidenţial" i se conferă în 1974 Medalia "Meritul Cultural", clasa a II-a (semnatã de Constantin Stătescu, Secretarul Consiliului de Stat) apoi, vechiul Minister al Culturii îi oferă de mai multe ori "Diploma de Onoare" ori "Diploma de Merit", ultima aducându-i şi un important spor la salariu. În cele aproape patru decenii de activitate la Casa de Cultură, "managerul fenomenului cultural" din oraşul Basarabilor, prof. Mihai Tiţa a organizat şi condus numeroase manifestări cultural-educative şi artistice. Multe dintre ele sunt consemnate în arhiva Casei de Cultură (dacă se mai păstrează pe undeva o asemenea arhivă), precum şi în cartea "Arc peste timp" editată de Centrul Creaţiei Populare Argeş, în anul 2006, la semicentenar, 1956-2006. Dacă metaforic am putea aduna toate manifestările iniţiate şi organizate de directorul Mihai Tiţa, ca pe nişte ramuri, într-un copac al culturii argeşene, ne-am putea imagina un uriaş arbore, cu o mulţime de ramuri stufoase, cu valori culturale, pe care managerul le-a crescut şi le-a întreţinut cu frumuseţi, fiecare să înmugurească, să înflorească şi să dea roade în beneficiul tuturor argeşenilor... În acest sens, aş spune despre Mihai Tiţa că este şi el unul dintre "stâlpii de pridvor ai culturii argeşene" (expresia aparţine ziaristului-profesor Mihai Golescu), precum colegii săi din judeţ - Costin Alexandrescu, Valeriu Dobrin, Ion Grecu, Dorel Ştefănescu, Mihai Preoteasa, oameni de cultură de mare valoare, cu care de-altfel a colaborat fructuos. 

Ctitor de evenimente

Pentru corecta şi meritata omagiere a directorului nostru, reamintim principalele repere ale activităţii cultural-artistice din aşa-zisa "Epocă-Tiţa"... Din "arhiva mea personală şi sentimentalã, de fost metodist-principal al Casei de Cultură, timp de aproape 15 ani", amintesc pe cele mai importante proiecte şi manifestări, la care domnul Mihai Tiţa şi-a adus o contribuţie esenţială pentru reuşita lor: înfiinţarea Societăţii Culturale "Neagoe Basarab", cu mobilizarea "Fiilor Argeşului", născuţi în Curtea de Argeş; organizarea Festivalului de muzică folk "Dulce Românie", cu un juriu condus de poetul Adrian Păunescu; iniţierea şi organizarea Festivalului de folclor "Carpaţi", cu participarea unor formaţii folclorice de prestigiu din ţară şi din străinătate; manifestări periodice sub genericul "Săptămâna culturii argeşene", cu invitaţi de mare anvergură din Bucureşti; organizarea manifestărilor numite "Întâlnirea de pe Transfăgărăşan", cu participarea formaţiilor folclorice din judeţele Sibiu şi Argeş; numeroase spectacole în Casa de Cultură şi în comunele din fostul raion Curtea de Argeş, cu mari artişti "Vedete, cap de afiş", pentru atragerea spectatorilor argeşeni; expoziţii permanente de artă plastică şi artă populară, cu lucrările unor artişti locali sau din ţară. Privind Societatea Culturală "Neagoe Basarab" (preşedinte dr. Gh. Gherghescu, fostul director al spitalului) reamintim faptul că în toamna anului 1971 s-au organizat simpozioane tematice, sesiuni de comunicări şi întâlniri cu mari personalităţi: acad. Mihai Berza, jurist Constantin Stătescu, istoricul Dan Zamfirescu (iniţiatorul primei ediţii ştiinţifice a "Învăţăturilor lui Neagoe cãtre fiul său Teodosie"), poetul Marin Sorescu, prof. Zoe Dumitrescu-Buşulenga, Ion Barbu, Tudose Dracu-Moldovanu, Ion C. Chiţimia, Pavel Chihaia, Manole Neagoe, Rãzvan Theodorescu, Florian Tucă, Constantin Şerban şi mulţi alţii. Din această mare acţiune s-a editat volumul omagial "Neagoe Basarab, la 460 de ani de la urcarea pe tronul Ţării Româneşti" (Ed. Minerva, 1972), în care sunt consemnate principalele comunicări ale participanţilor. De asemenea, prin strădania directorului Mihai Tiţa, s-a scos la lumină, în lumea literelor, activitatea cenacliştilor de la Casa de Cultură (conducători de cenaclu, de-a lungul anilor: prof. Ion Rizescu, Teodor Erhan, dr. Ion Micuţ şi mai apoi prof. Al.Th. Ionescu) prin publicarea volumului "Ramuri în alb" (Ed. Litera, 1974). În această carte şi-au prezentat creaţiile poetice: Ion Radu, Teodor Erhan, Nicu Lucian, Elisabeta Niţă-Novac, Dumitru Enache, Ion Popa Argeşeanu, George Ivănescu, Tatiana Lucsandra, Ion Micuţ (epigrame). La Festivalul "Dulce Românie", s-au lansat solistele noastre de muzică folk Anca Heroiu, Graţiela Bârlă şi Geo Glinasti, invitate apoi de preşedintele juriului, poetul Adrian Păunescu, să cânte în Cenaclul "Flacăra". În cadrul manifestărilor prilejuite de numeroasele "Săptămâni culturale argeşene" s-au organizat întâlniri, pe teme diverse, cu scriitori renumiţi. Chiar este de invidiat faptul că domnul Tiţa a avut fericitul prilej să stea de vorbă şi să-i primească, la o cafea, în biroul său directorial pe Nichita Stănescu, Adrian Păunescu, Marin Sorescu, Dumitru M. Ion, Carolina Ilica, Marin Ioniţă, Gh. Vrabie, Gabriel Ţepelea, Augustin Z.N. Pop, Mihail Diaconescu, Dan Hăulică, Mircea Maliţa, precum şi pe istoricii Dan Berindei, Mihai Berza, Constantin Şerban, Florian Tucă şi alţii. După scurte discuţii amicale în birou, îi invita pe înalţii oaspeţi în sala Casei de Cultură la întâlniri cu argeşenii sau îi conducea prin întreprinderile mari ale oraşului. 

Amatori promovaţi la rangul de ambasadori culturali

Tot în "Epoca-Tiţa", la Casa de Cultură s-a dezvoltat foarte mult şi mişcarea artisticã de amatori. Cu prezenţe la cote mai mult sau mai puţin valorice pe scenă activau două coruri (mixt şi de cameră), formaţii de teatru (proză, poetic şi de păpuşi), brigăzi artistice, grupuri de satiră şi umor, miniaturi satirice, montaje literare, formaţii de muzică uşoară sau folk (dirijori Puiu Martinescu, Liviu Căliment, Diana şi Petre Ureche), formaţii de dansuri, grupuri vocale, formaţii coregrafice, dans modern, balet (prof. Irina Slavu şi Virginia Dozescu). Pe lângă corul mixt al Casei de Culturã (format în general din cadre didactice, dirijori: Grigore Mircescu, Victor Frangulea, Dumitru Croitoru, Gh. Piele, Tatiana Niţică), în anul 1978 se puneau şi bazele unui cor de cameră, cu sprijinul regretatului profesor Gelu Ciuculescu. Devenit apoi Corul "Orfeu", formaţia se menţine şi astăzi la înalte cote valorice, pe scenele artistice din ţară şi chiar din străinătate. Cred că nu exagerăm considerându-l pe domnul Mihai Tiţa atât "Părintele Corului Orfeu" (de altfel, în 1993, i s-a conferit şi diploma de "Membru de Onoare" al corului), cât şi "Părintele Ansamblului Argeşul". Pentru că din anul 1968 şi până la pensionare se ocupă personal de organizarea, dezvoltarea şi perfecţionarea Ansamblului de cântece şi dansuri "Argeşul". Cu ajutorul maestrului coregraf Leonte Socaciu, metodist la Casa de Creaţie Piteşti, care se ocupă de instruirea lui, practic se pun bazele ansamblului şi primei deplasări în străinătate (27 august-8 septembrie 1970), într-un schimb bilateral artistic cu Ansamblul "Erbach" din R.F. Germania. Apoi, în anul urmãtor (1971), Ansamblul "Argeşul" este invitat la Festivalul internaţional de folclor de la Warfum (Olanda) unde obţine chiar "Medalia de Aur" (dirijor, Emil Tănase, coregrafia Leonte Socaciu). Astfel, "folcloriştii de aur" din Curtea de Argeş devin cunoscuţi şi apreciaţi în Germania şi, mai ales, în Olanda, unde Jan Pepping, un olandez prieten cu domnul Tiţa, organizează periodic pentru români numeroase turnee artistice în "Ţara lalelelor". După retragerea maestrului Socaciu, domnul Tiţa îl propune instructor pe Constantin Anduţă (un excelent dansator de "Căluş", devenit argeşean prin căsătorie), pe care îl ajută să atragă mulţi tineri dansatori, în vederea asamblării unor noi suite de dansuri. În colaborare cu devotatul corepetitor, acordeonistul Ion Godei, noul instructor reuşeşte să pună în scenă mai multe suite de dansuri populare, din zonele reprezentative ale ţãrii: Argeş, Oltenia, Banat, Moldova, Oaş, Maramureş etc. Bine instruit şi cu un repertoriu bogat, Ansamblul "Argeşul" (acompaniat de orchestra "Doina Argeşului" din Piteşti) organizează din nou turnee artistice, folclorice, atât în ţară, cât şi în străinătate (cu deosebire, Olanda, Germania, Cehoslovacia). Aş aminti şi câţiva solişti şi dansatori apropiaţi sufleteşte domnului Tiţa şi, desigur, loiali ansamblului: Geo Glinasti (din păcate, dispărută prea devreme din viaţă), Mioara Popa, Gigi Iordăchescu, Graţian Bădescu, Mitică Tavă, Tudorel Boieru, Sică Niţescu (astăzi, solişti activi, consacraţi); dansatorii Puiu Dinu (şi el dispărut dintre noi), Eugenia şi Mircea Ivănescu, Vali Surdu (Ghiţă),  Marin Dobriţă, Viorel Mitrea, Gh. Manga, soţii Mihaela şi Marcel Velea, Viorel Mitrea, Emil Dorobanţu, Sandu Dragomir, zis "Căluşarul" (astăzi, dansator-instructor în comunitatea românilor din Spania), acordioniştii Nelu Godei şi Constantin Licurici (zis Cantică), din păcate, prin "marea trecere" ambii acordeonişti rămânând şi ei doar în amintirile noastre... Cu Ansamblul "Argeşul", la care se adaugă "Vedete, cap de afiş" (aş aminti principalele vedete care au răspuns  mai des şi chiar cu amabilitate solicitărilor domnului Tiţa: Irina Loghin, Maria Ciobanu, fraţii Dolănescu, Ioana State, Maria Dragomiroiu, Tudor Gheorghe, Angela şi Vasile Filipescu etc.) s-au prezentat numeroase spectacole folclorice în Casa de Culturã şi în comunele fostului raion Curtea de Argeş. Pentru popularizarea folclorului şi păstrarea tradiţiilor, încă din anul 1975, Casa de Cultură s-a implicat în iniţierea, organizarea şi desfăşurarea anuală a Festivalului de Folclor "Carpaţi", cunoscut şi astăzi, care s-a bucurat de participarea unor valoroase ansambluri de cântece şi dansuri din judeţ, din ţară şi, mai ales în ultimii ani, din străinătate...

Gustul pentru teatru

De-a lungul anilor şi formaţiile de teatru ale Casei de Cultură s-au remarcat în peisajul cultural al oraşului. Au văzut lumina rampei piese ca "Şeful sectorului suflete", de Al. Mirodan, în regia prof. Virgil Şerbănescu, "Cablul şi vântul" şi "Marea dragoste", ambele scrise de Tudor Diaconu şi regizate de marele regizor Dumitru D. Neleanu, de la Teatrul Mic din Bucureşti, "Comedie cu olteni" de Gh. Vlad, regizată de Florin Pretorian, de la Teatrul "Al. Davila" din Piteşti, "Ochiul soacrei", regizatã de Paul Romano şi altele. Este o plăcere să-i amintim pe artiştii amatori locali, protagonişti în piesele de teatru amintite: Geo Glinasti, Virgil Şerbănescu, Elena Şerbănescu-Eşanu, Carmen Mihăescu, Nicu Blăjan, Jan Pleşiţă, Vasile Coropiatnic, Nicolae Ungureanu, Livia Truţă, Nina Dejanu, Geta Ioniţă-Ianovschi şi alţii. S-au dezvoltat şi alte genuri îndrăgite de publicul spectator: grupurile de satirã şi umor, miniaturile satirice, brigăzi artistice şi chiar montajele literar-muzicale (textieri şi instructori: profesorii Corneliu Lamba, pentru grupul de satirã şi umor "Titanic fals!" şi Daniel Dejanu, autorul textelor poetice "Eminescu, verb de aur” şi "Mai cântă Eminescu-n noi", ambele laureate în etapele republicane ale Festivalului "Cântarea României"). La realizarea unor frumoase performanţe artistice cu aceste formaţii şi-au adus contribuţia interpreţi remarcabili: Georgică Ştefan, Marian Ducă, Nicolae Ungureanu, Carmen Mihăescu, Gabi Miroiu, Nicu Blăjan, Geo Glinasti, Marian Ghiţă, Nelu Duţu, Marian Găvăneci, Geta Ianovschi, Kati Ungheanu şi alţii. Cu sprijinul unor educatoare şi învăţătoare din şcolile oraşului s-au realizat şi câteva spectacole de teatru de păpuşi, pentru copiii din grădiniţe. Amintesc piesele "Ţara de foc", regizatã de prof. Virgil Şerbănescu, "Spânu-Hapsânul", în regia Feliciei Vidoni, de la Teatrul "Aşchiuţă" din Piteşti, "Valiza cu surprize", de Al. Belinski, în regia autorului, "Asta-i toată povestea", de Al. Adrian, adaptată cu refrene şi cuplete muzicale create de prof. Gelu Ciuculescu. În interpretarea rolurilor şi mânuirea păpuşilor s-au evidenţiat Valeria Ciobanu, Vali Domnişoru, Cici Tomescu, Tatiana Mihai, Irina Nisip, Maria şi Ion Trică, Ion Tarţa, Simona Cristescu, Elena Tecău, Gabi Miroiu, Mioara Popa, Nina, Narcis-Iustin şi Daniel Dejanu. Cu toate formaţiile sale, Casa de Cultură condusă de Mihai Tiţa s-a prezentat la concursurile organizate în cadrul Festivalului Naţional "Cântarea României", la toate fazele, de la cele judeţene pânã la cele naţionale, obţinând de-a lungul anilor premii importante. (Obs: Premiile obţinute de formaţiile, interpreţii şi creatorii din jud. Argeş, la concursurile naţionale, unde se regăsesc şi cele ale Casei de Cultură din Curtea de Argeş, sunt consemnate, în ordine cronologică, în vol. "Arc peste timp - Centrul Creaţiei Populare Argeş, la semicentenar, 1956-2006" (Ed. Paralela 45, Piteşti, 2006, p. 335-423).

Un domn printre tovarăşi...

Directorul Mihai Tiţa s-a preocupat permanent ca instituţia pe care a condus-o să rămână deschisă pentru toate domeniile practice, artistice, pentru cercuri şi expoziţii de arte plastice (pictură, grafică, desene, caricatură, sculptură, artă populară etc.), precum şi pentru valorificarea creaţiei literare locale, menţinând trează activitatea Cenaclului literar "George Topîrceanu". În fiecare an a organizat, în cadrul Universităţii Populare, cercuri practice de instruire a copiilor şi tinerilor în diverse domenii de activitate: croitorie (maiştri-instructori: E. Mălăcea, M. Ursu şi Luiza Oproiu); stenodactilografie (Elena Vasile); cofetari-bucătari (prof. Adriana Pârvu); depanare radio-TV (prof. Puiu Dinu, ing. Gh. Ungureanu, ing. N. Mihalache); chitară (Liviu Cãliment); acordeon-vioară-chitară (Puiu Martinescu); pictură-sculptură (prof. Traian Duţã); sculptură-crestături în lemn (Dan Gherasimescu); balet şi dans modern (Virginia Dozescu); pian (prof. Ileana Baciu). Cei peste 200 de cursanţi plăteau anumite taxe, reprezentând principala sursă de autofinanţare a Casei de Cultură.

Succesele domniei Sale se datorează, probabil, şi faptului că era un director loial "mai marilor vremii", bun executant, respectuos, care aplica "ordinele şefilor" cu înţelepciune, conform principiului: şeful este şef şi dacă este "tovarăş" şi dacã este "domn"! De la început a găsit "sprijinul necesar" la organele de conducere ale Comitetului Judeţean de Cultură (preşedinte, prof. dr. Petre Popa, vicepreşedinte, prof. Maria Ciobăcel şi cu deosebire "Neica" Vasile Zăvoianu, contabilul şef), precum şi din partea Casei Creaţiei Argeş (director Costin Alexandrescu, metodiştii Leonte Socaciu şi prof. Corneliu Lamba). De asemenea, trebuie remarcat că a ştiut să-i coopereze şi pe cei din conducerea oraşului, pe primarii care de multe ori hotărau destinele culturii locale (mă gândesc, în special, la "tovarăşii" primari din vremea aceea: Vasile Mohan, Florian Ghiţescu, Nicolae Zevedei); apoi, ştiu că se sfătuia permanent cu cei care răspundeau direct de cultură (secretarii cu propaganda şi vicepreşedinţii Gh. Păceşilă, Aurica Petrescu, Elena Ioniţă). Conştient de misiunea sa dificilă, domnul Tiţa şi-a asigurat şi la Casa de Cultură o echipă de metodişti-instructori pricepuţi, cadre didactice cu experienţă profesională şi cultural-artistică: Traian Heroiu, Gina Tudor-Drilă, Niculina, Daniel Dejanu şi  Elena Tecău.

Constructor de edificii şi caractere

Dar directorul avea nevoie şi de sprijin din partea organelor locale şi judeţene, în special, pentru modernizarea sălii de spectacole şi a scenei. Nu trebuie uitat faptul că în 1965 luase în primire o instituţie culturală, care îşi desfăşura activitatea într-o "clădire ca un hangar" (expresia îi aparţine), cu sala mare, dar joasă, funcţională doar pentru baluri, scena prea mică şi fără alte spaţii pentru birouri şi repetiţii. Cu sprijinul conducerii oraşului şi a unor directori de întreprinderi locale (UFET, Confecţii, Metalurgica etc.), s-a reconstruit sala în amfiteatru, amenajată cu scaune pluşate, s-a lărgit, pardosit şi îmbrăcat scena cu pantaloni şi cortine, s-au amenajat noi instalaţii de sonorizare, orgă şi proiectoare de lumini pentru spectacole. S-a reconstruit partea din faţă a clădirii, adăugându-se un etaj pentru birouri şi pentru sala cea mică de repetiţii, numită astăzi  Sala "Orfeu". În cadrul Casei de Cultură, participau la "activităţi culturale" multe cadre didactice din şcolile oraşului, precum şi specialişti din instituţii: medici, jurişti, ingineri, economişti. Colaboratorii principali ai Casei de Culturã erau: profesorii Constantin Voiculescu (mulţi ani preşedinte al Universităţii Populare), Ion Barbu, Vladimir Bârsan, Mihai Drăghici, Jan Militaru, Ştefan Popa, Virgil Şerbãnescu, Al.Th. Ionescu etc.; jurişti de prestigiu, precum Constantin Crişu, Constantin Chiriac, Vasile Ghiţă etc.; medicii Ion Ghelase, Valeriu Marinescu, Elena Crişu, Jan Chefani, Ion Micuţ şi alţii. Din păcate, mulţi dintre cei amintiţi au trecut de mult în viaţa de dincolo... Printr-o bună colaborare cu Teatrul "Aşchiuţă" din Piteşti şi cu Teatrul "Al. Davila" (secţiile dramă, revistă şi folclor), dar şi cu acordul conducerilor de grădiniţe şi de şcoli, se organizau în Casa de Cultură stagiuni permanente de spectacole de păpuşi şi marionete pentru preşcolari, precum şi spectacole speciale pentru elevii din gimnaziile şi din liceele oraşului nostru. Aşadar, domnul Tiţa era în Casa de Cultură "un camarad, un om de mare deschidere pentru cultură, un apreciat cunoscător al obiceiurilor şi tradiţiilor folclorice din zona Argeşului", remarca prof. Costin Alexandrescu în lucrarea "Arc peste timp" (p. 221). Era "omul ca un prâsnel, gata oricând să rezolve problemele"... Prin manifestările culturale din vremurile trecute, Argeşul poartă şi astăzi pe undele sale ecourile îndepărtate ale doinelor cântate în amurguri de păstorii acestor meleaguri mănoase, de o neîntrecută frumuseţe... Cu alte cuvinte, oraşul şi-a păstrat în mare parte tradiţiile prin Casa de Cultură şi mai ales prin Corul "Orfeu" şi Ansamblul "Argeşul". S-au atins poate momente de maximă strălucire în "Epoca Tiţa", conturându-se chiar o strălucită pagină în istoria culturală a oraşului. De altfel, în mare măsură, activitatea Casei de Cultură a fost cunoscută şi reflectată în presa vremii. Cronici de spectacole, festivaluri, expoziţii, multe iniţiative au prins viaţă în coloanele de cultură din presa centrală şi judeţeană: "Îndrumătorul cultural", "România liberă", "Scânteia tineretului", "Argeşul" şi cu deosebire în cotidianul "Secera şi ciocanul". Cotidianul "Argeş Expres" a evocat de mai multe ori personalitatea domnului Mihai Tiţa, remarcând moştenirea lăsată de Domnia Sa "ca zestre spirituală preţioasă, care se păstrează şi astăzi în memoria colectivă a argeşenilor". De asemenea, în luna mai 2006, Clubul Iubitorilor de Cultură condus de Acad. Gh. Păun i-a dedicat o manifestare specială pentru "Omagierea activităţii sale". Numeroşi invitaţi, colaboratori şi prieteni au rememorat activitatea Casei de Cultură din "Epoca Tiţa"... "Omul şi-a făcut cu prisosinţă datoria!" remarca în "Omagiul" său prof. Constantin Voiculescu. "Privit din perspectiva celor peste cincizeci de ani de activitate, se poate spune cu certitudine că dl. Mihai Tiţa a fost în permanenţă credincios acestui triptic: ideal - dăruire - responsabilitate. Înzestrat cu o rară voinţă, el ştia să formuleze scopuri, să stabilească strategii şi să ia decizii de necontestat... Este un extrovertit sangvinic stabil, fire ce l-a ajutat să fie mereu sociabil şi săritor, hazliu şi vivace, cu aptitudini de conducere. Pe deasupra, în ciuda vioiciunii şi a rapidităţii mişcărilor, Mihai Tiţa este calm, un calm al înţelepciunii şi al stăpânirii de sine" (C. Voiculescu, "Un argeşean devotat culturii", articol din "Argeş Expres", reluat în "Cronică C.I.C.", 2006, p. 171).

Recompensarea meritelor şi recunoştinţa comunităţii

Nici după pensionare, domnul Mihai Tiţa nu a fost neglijat de autorităţile locale şi judeţene, de colaboratori şi prieteni. A fost chiar "răsfăţat" cu multe diplome şi distincţii onorifice de instituţiile locale: Primăria, Biblioteca, Muzeul etc. Vom nominaliza doar distincţiile cele mai importante. Cu prilejul împlinirii vârstei de 75 de ani, Ministerul Culturii şi Cultelor, prin reprezentantul său din judeţ, prof. dr. Sevastian Tudor, îi conferă "Diploma de Excelenţă" (15 noiembrie 2002), apoi şi Primăria Municipiului Curtea de Argeş (primar, prof. Gh. Nicuţ), îl onorează conferindu-i tot o "Diplomă de Excelenţă". Şi Casa Creaţiei Argeş îşi aminteşte de el în 2007, oferindu-i "Premiul de Excelenţă". De asemenea, "pentru prestigiul moral, profesional şi civic", i se acordă "Diploma" şi cele mai frumoase şi mai onorante titluri de "Fiu al Argeşului" şi "Cetăţean de Onoare" al Argeşului (2013), cu prilejul Serbărilor Argeşului şi Muscelului, organizate la Muzeul Goleşti, sub egida Consiliului Judeţean Argeş.

În mare parte, activitatea Casei de Cultură din Curtea de Argeş, din perioada directoratului Tiţa, este consemnată în două prestigioase lucrări apărute, în ultimii ani, la judeţ, ambele coordonate de prof. Costin Alexandrescu: "Arc peste timp - Centrul Creaţiei Populare Argeş, la semicentenar, 1956-2006" (de care am amintit mai sus) şi "30 de ediţii ale Festivalului de Folclor Carpaţi" (Ed. Tiparg, Piteşti, 2013). Prima consemnează sintetic principalele realizări culturale şi artistice din judeţul Argeş, coordonate de Casa Creaţiei, de la înfiinţarea ei, în 1956, pânã în anul 2006, cuprinzând sumar şi activitatea Casei de Cultură coordonată de prof. Mihai Tiţa: formaţii importante, interpreţi, creatori şi animatori culturali, precum şi premiile, distincţiile obţinute în concursurile naţionale, de artiştii amatori şi creatorii din oraşul Curtea de Argeş. În cartea "30 de ediţii ale Festivalului de Folclor Carpaţi", coordonatorul Costin Alexandrescu evocă principalele personalităţi ale Argeşului, care au contribuit la realizarea acestui mare proiect cultural. Bineînţeles că la loc de frunte este evidenţiat prof. Mihai Tiţa, directorul Casei de Cultură "George Topîrceanu" din Curtea de Argeş: "Marele nostru noroc a fost că la conducerea Casei de Cultură a oraşului era prof. Mihai Tiţa, un om cu mare deschidere spre cultura populară, un cunoscător al obiceiurilor, cântecelor, jocurilor şi portului popular, directorul ansamblului folcloric <<Argeşul>>, care obţinuse frumoase succese în ţară şi în străinătate. Domnia Sa a intuit importanţa unei astfel de manifestări pentru zona respectivă, îmbrăţişând cu entuziasm această idee" (din cap. "Scurt istoric", p. 9-10). şi pentru că "şefii" mereu invocau problema banilor, comentează, în continuare, profesorul Costin Alexandrescu, "salvarea a fost tot Mihai Tiţa, care s-a angajat să susţină din fonduri de autofinanţare masa şi cazarea participanţilor" (p. 10). Astfel, prima ediţie a Festivalului de Folclor "Carpaţi" a avut loc în 7-10 august 1975, pe stadionul oraşului Curtea de Argeş. Din punct de vedere organizatoric, "un rol deosebit l-a avut colectivul Casei de Culturã, format din director Mihai Tiţa şi colaboratorii săi, profesorii Elena Tecău, Nina şi Daniel Dejanu" (p. 13). O dată pornit, Festivalul de Folclor a continuat cu succes anual, însemnând o amplă sărbătoare a cântecului, dansului şi portului popular românesc, o revărsare de frumuseţe pentru argeşeni.

Astăzi, la Vârsta Patriarhilor, "puştanul de Tiţa", cum îl alintă, cu admiraţie, prietenul său de-o viaţă, prof. Sabin Voiculescu, nu mai este atât de "sprinten" ca-n anii săi de glorie, dar, în ciuda vârstei înaintate, se mişcă, sprijinit în baston, toată ziua în gospodăria proprie şi mai participă, din când în când, cu devotata-i soţie, prof. Silvia Tiţa, chiar şi la unele manifestări culturale ale oraşului, deplasându-se însă cu taxiul. Fire blândă şi înţeleaptă, suflet sensibil, generos şi respectuos, Mihai Tiţa are încă mulţi prieteni devotaţi, care îl vizitează acasă. În întreaga sa activitate s-a dovedit un om generos şi sensibil, ambiţios, capabil şi devotat culturii, meritând din partea tuturor argeşenilor deosebit respect, preţuire şi admiraţie... Din toată inima, îi dorim LA MULŢI ANI CU SĂNĂTATE! Viaţa se cere prelungită cu înalte speranţe, spre Centenar…

Ţi-a plăcut articolul? Atunci distribuie-l şi către prietenii şi partenerii tăi! Îţi mulţumim!