FOTO PAMFLET - "Cine dracu-l ţine-n spate pe Ghiţă ăsta?..."
Asta a fost întrebarea la care am ocolit răspunsul aşteptat în ultimele zile. Mai mulţi concitadini s-au arătat contrariaţi de nepăsarea cu care tratează directorul de la SPGC semnalările venite din partea consilierilor locali, dar şi a presei, care vizau anumite probleme din aria sa de activitate. Mai nou, dumnealui nici nu le mai răspunde aleşilor urbei atunci când încearcă să-l contacteze telefonic pentru a-i semnala nemulţumiri ale populaţiei. Emigrat din Cetatea Banilor în secolul şi mileniul trecut, Ioan Ghiţă şi-a găsit locul şi menirea în fosta Cetatea de Scaun a Basarabilor întemeietori de neam şi ţară. Aici s-a impus ca inamovibil, indestructibil, indispensabil pentru voievozii contemporani, dar şi pentru nişte firme care - minune mare! - sunt abonate la contractele de agregate şi de combustibil. De pildă, în decursul anilor, Ghiţă a reuşit să achiziţioneze sânge pentru motoarele utilajelor din dotare la preţuri care le transformau pe cele de la pompă în nişte milostenii. Asfaltările nu le începe până la jumătatea verii, pe motiv că n-a încheiat licitaţiile. Cât despre cele 23 străzi care erau propuse în programul de lucru pentru anul în curs, n-a prezentat în cadrul Consiliului Local Curtea de Argeş vreun raport, aşa cum se decisese şi cum impunea bunul simţ. Recepţiile la străzile la care a încheiat lucrările n-au ajuns la cunoştinţa consilierilor, deşi acest lucru se ceruse şi se acceptase. Raport de activitate nu mai prezintă legislativului de când ANI l-a găsit incompatibil în funcţia de director cu aceea de consilier local. Dar majoritatea aleşilor de anul trecut, alcătuită din cei de la PSD (grosul) şi ALDE (restul), i-au mărit salariul brut la 60.180.000 lei lunar. Ioan Ghiţă, omul pe care l-au ţinut la suflet - la vremea lor - primarii Gheorghe Nicuţ şi Nicolae Diaconu, a fost, mai nou, adoptat de cel în funcţie, Constantin Panţurescu. Care-l ţine-n pe umăr, ca o mamă bună, iubitoare, îngăduitoare, ridicându-l spre cerul de unde nu vine vreun semn că ar putea fi scutit de povara indolenţei. Vorba ceea: "Nu mi-e teamă, nu mi-e teamă de Ghiţică, c-are raza de-acţiune foarte, foarte mică!..." (Cacofonia este generată de "activitatea fructuoasă-puturoasă" depusă de directorul de la SPGC).
Ţi-a plăcut articolul? Atunci distribuie-l şi către prietenii şi partenerii tăi! Îţi mulţumim!
