Talentul dublat de muncă - secretul reuşitei: argeşeanca Narcisa Frujinoiu a ajuns campioana Spaniei la handbal!
Povestea de succes a Narcisei Frujinoiu a fost publicată în ziarul nostru în urmă cu 3 ani, când adolescenta de origine din Curtea de Argeş a uimit lumea sportului spaniol prin talentul, ambiţia şi performanţele sale. Pe atunci avea vârsta de numai 14 ani şi se bucura de o reuşită la care alţi colegi de generaţie nici nu îndrăznesc să viseze: ajunsese campioana Spaniei la handbal! În scurt timp, argeşeanca a cucerit comunitatea din oraşul Elche, urmată de cea a Valenciei şi culminând cu Federaţia Spaniolă de Handbal.
Urcând treaptă cu treaptă pe scara gloriei
Dragostea ei pentru acest sport a început la vârsta de 9 ani, când a debutat în jocurile şcolare, unde le dădea clasă până şi băieţilor, iar un an mai târziu a fost selecţionată să facă parte din echipa oraşului, oferindu-i-se o bursă de care beneficiază şi în prezent. Pentru cei ce nu cunosc, Elche este oraşul cu cei mai mulţi jucători de handbal legitimaţi din Spania, al căror număr trece de 500!
Narcisa a avut norocul de a fi ajutată în primii ani de antrenamente, meciuri, turnee, care au culminat cu obţinerea de trofee şi cupe, de către Mihaela Ciobanu, portăriţa naţionalei spaniole, tot româncă şi ea, de asemenea jucătoare la Elche. Din 2013 încoace, viaţa ei s-a schimbat radical în bine şi a progresat uimitor, devenind din "bobocul" echipei locale titular şi o jucătoare excelentă pe extrema stângă, de temut pentru adversare. În aprilie 2013, echipa din care făcea parte şi Narcisa a câştigat prima medalie de bronz, în comunitatea Valenciei şi s-a calificat în optimile de finală, pe care înainte nu le depăşea. În luna iunie a acelaşi an, Narcisa a câştigat trofeul de cea mai bună jucătoare din campionat, deşi era "mai crudă" cu un an decât toate celelalte coechipiere. În luna următoare a câştigat primul loc în TORRELLANO CUP (turneu celebru în Europa şi nu numai), la care au participat echipe din Ungaria, Bulgaria, Slovenia, Maroc, Tunisia şi Brazilia. În august, Narcisa şi echipa sa au mers la Veszprem (Ungaria), unde s-au clasat pe locul 5, după jocuri cu echipe din Africa, America şi România.
La începutul anului şcolar 2014, handbalista originară din Curtea de Argeş a fost selecţionată ca reprezentantă pentru comunitatea Valenciei, dintre nu mai puţin de 48 jucătoare. O imensă bucurie pentru românii din Valencia a constituit-o faptul că echipei i s-a alăturat încă o fată din România, Mihaela, cu care Narcisa a plecat chiar în noaptea de revelion la Asturia Gijon, unde se desfăşura campionatul spaniol pe comunităţi. De acolo, tinerele au adus cupa şi medalia de argint, spre marele entuziasm al celor din oraşul Elche. Au urmat şi alte victorii, echipa ajungând în primele patru locuri în campionatul Spaniei, iar cele două românce au devenit campioanele ţării în care locuiesc în prezent, fiind pe drept elogiate de antrenori şi de cei din lumea sportului spaniol. Au mai trecut trei ani şi Narcisa a continuat cu aceeaşi dăruire pentru obiectul pasiunii sale, handbalul. Succesul s-a ţinut scai de ea şi anul trecut a fost iarăşi selecţionată pentru a reprezenta Valencia, tot dintre 14 jucătoare, dar pentru a doua categorie, căci între timp crescuse. Partidele din campionat s-au desfăşurat anul acesta, în luna ianuarie şi echipa Narcisei a câştigat de această dată aurul! Totodată, tot împreună cu echipa oraşului a reuşit să ajungă în finala Spaniei, unde a ocupat poziţia a cincea. Fiind una dintre jucătoarele de bază ale echipei, deşi are doar 17 ani acum, a fost convocată în echipa oraşului care va juca în prima ligă a Spaniei (in mod normal se începe la vârsta de 18 ani).
Narcisa Frujinoiu are ambiţii mari şi nu se dă în lături de la a-şi asuma responsabilităţi serioase. Concret, ea şi-a schiţat deja viitorul ca un om matur, fiind hotărâtă să nu se culce doar pe laurii sportului, ci să-şi antreneze şi mintea. "Fiica mea este pe ultimul an la liceu, adică a început clasa a XII-a. Acum joacă în paralel pentru două echipe, iar din noiembrie va juca pentru încă una. În vara aceasta a obţinut o diplomă de antrenoare. A făcut un curs prin Federaţia Spaniolă, care este ca un as în mânecă. Pe primul plan rămâne, însă, şcoală. Vrea să meargă la Facultatea de Bio-chimie. Totuşi, ea va continua cu handbalul şi va face cumva să le împletească pe cele două. La nivelul la care joacă acum, cu siguranţă va fi luată în vedere de mulţi antrenori din această ţară în care stăm acum. Vrea să ajungă din nou în campionatul Spaniei. Şi sunt sigură că va merge în ianuarie!", ne-a declarat mama Narcisei, Mihaela Florea, cu o doză de mândrie părintească.
Planuri de viitor
Handbalista are, deci, planuri frumoase care sigur îi vor reuşi, căci este o adevărată luptătoare şi munceşte din greu pentru visurile ei. Mama fetei ne-a declarat cu părere de rău că, dacă era în România, Narcisa nu ar fi ajuns la asemenea rezultate, întrucât la noi nu se investeşte aşa cum ar trebui în copiii talentaţi şi dornici de performanţă. "Sportul în România costa mulţi bani. Aici, cheltuielile sunt suportate de Federaţie şi ne-a fost mai uşor pentru că Narcisa are bursă asigurată. Cota anuală este de 450 euro, dar noi nu plătim nici măcar un eurocent. Federaţia sprijină talentele cu tot ce poate! Eu vin dintr-o familie simplă şi nu mi-aş permite altfel. Sunt mamă divorţată de mulţi ani şi am luptat din greu, chiar şi aici, pentru a le oferi o viaţă mai bună fetelor mele. Narcisa mai are o soră cu un an mai mare. Le-am crescut singură şi numai Dumnezeu ştie cât mi-a fost de greu!... Sunt atâtea lucruri pe care le-aş putea povesti şi cred ca aş publica o carte cu toată experienţele prin care am trecut de când sunt aici! Mulţi cred ca este foarte uşor prin străini, dar nu este aşa... Viaţa este mai uşoară dacă ai un serviciu stabil, dar important este să fie două salarii în casă. Eu sunt singură şi muncesc la o fabrică de încălţăminte de 14 ani. Tocmai de aceea m-am sacrificat şi am luptat pentru ca ele să rămână şi să crească aici şi să aibă un viitor, chiar dacă toţi ceilalţi din familia noastră au rămas în România şi noi suntem singure. Ne-am învăţat aşa... Din păcate, nu cred că ea va dori vreodată să revină în România în afară de vizite", a punctat aceasta.
Pe Narcisa, sportul o face fericită. Ea visează să devină o mare campioană internaţională, dar îşi doreşte şi o carieră în domeniul pentru care a optat deja ca să-l urmeze la facultate. Deşi este conştientă că resursele de timp îi vor fi limitate şi cele două discipline îi vor stoarce toată energia, tânăra este sigură pe sine că va reuşi să facă în aşa fel încât acestea să meargă mână în mână. "Se va descurca, căci aici se pot face ambele lucruri fără probleme. Narcisa trăieşte emoţii la fiecare meci, mai ales acum, că este <<bobocul>> echipei. Ea încă merge mai departe cu bursa de la federaţie. Clubul în cadrul căruia se antrenează a fost a doua familie a noastră. Narcisa arbitrează, antrenează echipe de copii şi tot timpul ei liber este petrecut în club. Doar aşa poţi face performanţă! Totuşi, ca să poată juca la acest nivel, a trebuit să semnez că-mi dau acordul, pentru că este minoră", a mai adăugat mama fetei.
Spania - a doua patrie
Deşi este de naţionalitate română, Narcisa este văzută în echipă ca fiind una de-a lor. De altfel, anii de stat acolo, modestia şi victoriile succesive au făcut-o uşor de "adoptat", aşa că Spania a devenit casa ei. "Ea este foarte modestă... Nu ştie nici cum să mulţumească sau să se comporte când primeşte cuvinte de laudă. Mereu o cert, dar ea este aceeaşi! Ea spune mereu <<Am avut noroc!>>, fără a fi conştientă de meritele proprii... În rest, chiar dacă are un nume ciudat pentru ei, Narcisa nu este receptată ca o străină. I l-au greşit de multe ori, pentru că Frujinoiu este foarte complicat de rostit pentru ei. Dar se străduiesc!", ne-a informat Mihaela Florea.
Narcisa are un mare avantaj: de mică a fost antrenată pe toate posturile, fiind singura jucătoare din club capabilă să joace acolo unde este nevoie. "Tocmai de aceea o cunosc toţi şi pariază pe ea! Cea mai frumoasa acţiune a ei a fost în liga Spaniei. A fost felicitată de antrenorii adverşi care au fost extrem de impresionaţi de modul cum a jucat", a relatat mama. La şcoală, handbalista îşi dă tot interesul să fie pe linia de plutire şi nu neglijează învăţatul. În plus, pentru anul nou şcolar s-a înscris la cursuri de germană, pentru că vrea să meargă în schimb de experienţă când va ajunge la facultate. Mama ei ne-a spus că tânăra are note foarte bune la şcoală, iar anul trecut a primit premiul pentru elevul care a făcut cele mai mari sacrificii din tot liceul. Fireşte, este vorba despre timpul petrecut pentru studiu şi antrenamente, renunţând la copilăria, jocurile şi activităţile specifice vârstei pentru a-şi îndeplini cele mai măreţe visuri. Ulterior, a devenit şefa clubului de mentori din cadrul liceului unde învaţă: "Face de toate! Nu ştiu cum poate cu atâtea... Toţi o apreciem. Acum nu vorbesc ca mamă, ci ca o persoană care vede şi apreciază eforturile uriaşe şi sacrificiile pe care le face acest copil! Am ajutat-o şi am sprijinit-o cu tot ce mi-a stat în putinţă. Suntem prietene şi-mi vorbeşte deschis despre tot ceea ce face zilnic. Sunt cu ea la toate meciurile, alături de ea tot timpul. Chiar dacă am avut două roluri, de mamă şi tată, am reuşit şi, cu multe sacrificii, iată unde suntem!... Este o împlinire sufletească nespusă pentru mine şi mi se umple inima de mândrie!", a încheiat aceasta.
Un exemplu demn de urmat
Povestea de succes a Narcisei poate inspira orice copil care este îngrădit de diferitele greutăţi ale vieţii sau de impedimente ce ţin de şcoală ori familie. Mulţi vor spune că tânăra nu ne mai interesează dacă investeşte potenţialul ei într-o altă ţară, însă acelora le vom replica prin a-i întreba ce s-ar fi ales de talentul şi voinţa ei de a face performanţă dacă rămânea în România, unde aripile i-ar fi fost frânte înainte de a le fi întins la maxim spre a-şi lua zborul spre culmile victoriei?... Căci ştim cu toţii la ce nivel se află actualmente sportul românesc şi numai părinţii care au copiii angrenaţi în astfel de activităţi pot spune cu ce sacrificii imense reuşesc să-i ţină în antrenamente şi să le asigure echipamentele necesare. Narcisa rămâne, totuşi, o pildă de voinţă şi ambiţie, indiferent de opţiunea ei de a reprezenta o ţară străină în lumea sportului, care este oricum o chestiune de circumstanţă, copilă fiind. Oricum, numele ei îl va duce cu sine şi pe cel al României, oriunde va merge şi va juca, iar asta ar trebui să ne facă mândri pentru că - orice-ar fi - este de-a noastră! Încă...
Ţi-a plăcut articolul? Atunci distribuie-l şi către prietenii şi partenerii tăi! Îţi mulţumim!
